Chiar înainte de a păşi pe scara avionului, s-a întors spre cei care îl însoţeau şi le-a spus: "Rugaţi-vă pentru mine!" Acestea au fost ultimele cuvinte pe care Karol Wojtyła, în calitate de cardinal, le-a rostit pe pământul Poloniei. Pleca la Roma. Conclavul cardinalior care urma să-l desemneze pe succesorul papei Ioan Paul I şi-a început lucrările la 14 octombrie.
Două zile mai târziu, la 16 octombrie, în seara când s a făcut cunoscută alegerea papei, oamenii ieşiseră pe străzi purtând drapelul Poloniei, rugându se, cântând, dansând şi îmbrăţişându se. La Castelul Wawel din Cracovia, reşedinţa istorică a regilor Poloniei, s a tras clopotul cel mare, numit Zygmunt (Sigismund), care anunţă numai marile evenimente istorice, după care au urmat toate celelalte clopote din oraş. "Pentru câteva clipe, mi s a oprit inima de emoţie" spunea un inginer din Varşovia. În întreaga lume surpriza a fost enormă, la fel şi bucuria în Polonia, fiindcă polonezii ştiau că începuse căderea comunismului. Şi polonezii mai ştiau ceva: că el, Karol Wojtyła, fusese de multă vreme pregătit în taina sufletului său de Isus Cristos şi de Maica sa, Fecioara Maria, să devină urmaşul sfântului Petru - darul special al Fecioarei Maria pentru Biserică.
"Cu teamă şi cutremur", încredinţându-se cu totul în mâinile Domnului şi ale Maicii Sale, a acceptat alegerea. Şase zile mai târziu, la 22 octombrie 1978, a avut loc inaugurarea pontificatului. Ca şi predecesorul său, a înlocuit ceremonia înscăunării cu o ceremonie simplă, în cursul căreia a primit investitura ecleziastică (pallium ul şi "inelul pescarului"). În cursul ceremoniei, atunci când cardinalii, conform tradiţiei, îngenunchează în faţa suveranului pontif, sărutându i inelul pontifical în semn de recunoaştere şi obedienţă, Ioan Paul al II lea s a ridicat în picioare în faţa primatului Poloniei, cardinalul Stefan Wyszyński, l a oprit să i sărute inelul şi l a îmbrăţişat.
Aşa a început pontificatul papei Ioan Paul al II lea.
Cuvintele sunt prea sărace ca să putem enunţa măcar unele din realizările sale. Un fragment din scrisoarea episcopilor din Polonia, care a fost citită în toate bisericile din ţară la 28 ianuarie 1979, surprinde esenţialul operei pontificale a celui care avea să devină sfântul Ioan Paul al II-lea: "În mijlocul tuturor chinurilor lumii, când secularizarea domneşte pretutindeni, când tinerii se pierd într o viaţă fără credinţă şi fără ideal... putem auzi din nou cuvintele papei Inocenţiu al XI lea adresate lui Jan Sobieski, la asediul Vienei: «Fiule, salvează creştinătatea!»".
Om al rugăciunii, Ioan Paul al II-lea repeta adesea: "Rugaţi-vă pentru mine!". Cu lumina credinţei, cu puterea speranţei, cu dinamismul iubirii, papa Ioan Paul al II lea este cel care, de la înălţimea celui mai solemn tron al lumii, invocându l pe Duhul Sfânt, a făcut să se schimbe faţa pământului. Rugăciunea personală continuă şi rugăciunea tuturor a înfăptuit miracolul libertăţii.
Aceasta este una din lecţiile marelui papă, lăsată moştenire pentru noi, în lupta împotriva oricăror amaleciţi: la fel ca şi Moise, să cerem ajutorul Domnului şi să ne sprijinim braţele rugăciunii noastre pe rugăciunea tuturor.
Dr. Ecaterina Hanganu
