Cum nimic nu este întâmplător în curgerea universală, poate că luna februarie şi martie ar putea fi numite, prin sărbătorile, ritualurile, datinile specifice - "vremea rădăcinilor". Fiindcă, prin tradiţie, acum se vede dacă a venit sau încă nu primăvara şi cum va fi anul următor (2 februarie), acum se înfiripă ideea noilor familii - de Sfântul Valentin (14 februarie) şi de Dragobete (24 februarie), acum se fac pregătiri pentru ritualurile de fertilitate a câmpurilor şi tot acum punem bazele sănătăţii fizice (1 martie) şi sufleteşti (9 martie) pentru anul în curs. Dar de ce, totuşi, "vremea rădăcinilor"? Fiindcă sărbătorile creştine se împletesc armonios şi cald cu tradiţia care ne conferă identitate şi durată pe pământul nostru, sub cerul Domnului.
Cardinalul Gianfranco Ravasi1, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Cultură, remarca alienarea tineretului, în special în ţările dezvoltate, de propria cultură, acuzând însă generaţia adultă de marginalizarea lor, care îi face pe tineri să se marginalizeze ei înşişi, izolându-se într-o lume virtuală lipsită de valori creştine şi de tradiţie. Un astfel de cerc vicios explică plăgile lumii actuale: droguri, imoralitate, corupţie, violenţă, suicid. La aceasta contribuie în mod covârşitor asaltul mass-media care promovează agresiv lipsa de valori, intoleranţa tuturor faţă de toţi şi de propria persoană, indiferenţa faţă de realităţile lumii în care trăim şi mai ales, ignorarea sau ridiculizarea valorilor creştine prin prisma unei pseudo-ştiinţe care nu are nimic de a face cu o minimă probitate în materie.
De aceea, apariţia unei lucrări care să ne amintească cine suntem şi de unde venim ca să ştim încotro (ar trebui să) mergem, este un eveniment de importanţă naţională. Anuarul Muzeului Etnografic al Moldovei, aflat la a XII-a ediţie, este un astfel de eveniment. Apărut în condiţii grafice excelente, consultant ştiinţific fiind prof. univ. dr. Ion H. Ciubotaru2, redactor coordonator Vasile Munteanu, secretar de redacţie Marcel Lutic, din redacţie făcând parte Angelica Olaru şi Victor Munteanu, Anuarul cuprinde capitolele: Restituiri, Studii, Materiale, Documente, Aniversări-Comemorări şi Recenzii, Prezentări, Note bibliografice. Dacă am încerca să caracterizăm într-o singură frază materialul prezentat în cele 524 de pagini ale Anuarului, am putea spune că e o incursiune în viaţa autentică, dusă cu eroism, cu bucurie şi rigurozitate, în curăţie, prietenie, cinste şi frumuseţe de oamenii acestui pământ, prin toate nedreptăţile şi meandrele istoriei dintotdeauna şi de acum. Materialele prezentate sunt uluitoare prin munca depusă de autori pentru strângerea, păstrarea, valorificarea şi promovarea comorilor tradiţionale. Tot parcursul vieţii omului pe acest pământ considerat sfânt şi tratat ca atare de locuitorii lui, în casa construită să fie lăcaş al familiei sale sfinte, împodobită cu alese ţesături şi cusături, veşmintele cu funcţie apotropaică pe care le făureşte omul, respectul pentru flora şi fauna pământului, obiceiurile legate de naştere, căsătorie şi moarte redau tabloul societăţii tradiţionale care reprezintă cu adevărat rădăcina fiinţei noastre naţionale. Munca de cercetare efectuată în România, în Republica Moldova, în Arhivele din Viena (pentru perioada 1675-1785), este dovada unui eroism autentic din partea autorilor - atât prin rigurozitatea ştiinţifică, amploarea materialului studiat şi dificultăţile inerente muncii de teren, cât şi prin condiţiile materiale precare cu care se confruntă cel care doreşte să găsească şi să păstreze valoarea adevărată pentru generaţiile următoare. Un astfel de erou este cel a cărui memorie o cinsteşte prezentul Anuar: Vasile Munteanu (1966-2012), cercetător ştiinţific de mare valoare, autor a numeroase studii de specialitate, iniţiatorul şi organizatorul manifestărilor etnoculturale din Moldova, Director al Direcţiei pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional Iaşi. Lansarea Anuarului a fost un memento al acestui erou, dar şi o chemare la preţuire a celor care sunt în viaţă şi lucrează cu preţul sănătăţii şi vieţii lor, pentru ca noi să avem încă rădăcini vii - să ne amintim de ele, să le ocrotim şi să le omagiem.
După Sfântul Valentin, a trecut şi Dragobetele - cap de primăvară. Iar la 1 Martie dăruim, ca de obicei, simbolul sănătăţii, bucuriei şi purităţii celor dragi. Poate că nu toţi ştim sau chiar dacă ştim, nu mai avem timpul necesar alcătuirii cu mâinile noastre a mărţişorului pentru cei dragi. Şi totuşi, iată că, pe Uliţa Lăpuşneanu din Iaşi, în perioada 27 februarie - 1 martie 2013, aproape 50 de creatori populari făuresc pentru noi mărţişoare tradiţionale - frumoase, pure şi bune aşa cum frumoşi şi puri şi buni sunt ei înşişi şi oamenii adevăraţi ai acestui pământ al nostru. (Detalii pe www.mesteri-populari.ro)
Sunt adevărate opere de artă în miniatură, cu viaţă scurtă în aparenţă - dar care au viaţa rădăcinilor noastre - adică durează pentru totdeauna.
"Chemarea străbunilor" e chemarea rădăcinilor, fiindcă ce ne-am face fără pământ şi cer, fără seva lor şi fără lumina de sus, fără Tata?!
Dr. Ecaterina Hanganu
Note
1 Catholic World News, 31 ianuarie 2013
2 Cunoscut şi pentru amplele sale studii privind catolicii din Moldova, menţionate în repetate rânduri pe ercis.ro.
