Afirmaţia "Trăim într-o civilizaţie a morţii" nu mai surprinde pe nimeni. Surprinde doar cinismul cu care se promovează moartea - ca un drept şi mai mult, ca o datorie! Dacă ne prefacem că subiectul e "prea îngrozitor" ca să discutăm sau că "la noi nu se poate întâmpla aşa ceva", suntem exact ca în perioada imediat premergătoare lui Hitler - când oamenii de bună credinţă se întrebau: "Cine o să asculte de un dement" ?! Şi totuşi...
Orice subiect poate fi discutat logic, raţional, în linişte (poate şi la o cafea, nu-i aşa?!) - dar atunci când se pune în discuţie esenţa însăşi a existenţei umane - "bunul cel mai de preţ al omului, viaţa", lucrurile stau sau ar trebui să stea altfel! Cuvintele sunt demonetizate de atâta utilizare zadarnică: "bunul cel mai de preţ..." etc. Dar viaţa? Viaţa dumneavoastră, viaţa noastră, viaţa ca atare, şi ea s-a demonetizat? Chiar nu ne mai interesează nimic?! Suntem o civilizaţie sinucigaşă, e drept: viaţa tuturor e ameninţată de tot felul de proiecte ale "civilizaţiei morţii": la nivel economic, politic, cultural - şi relativ recent, se escaladează propaganda euthanasiei. Să învingem sentimentul de oroare cu care refuză să discute despre aceasta aberaţie criminală orice om (în măsura în care e sănătos psihic şi nu un degenerat mintal) şi să analizam "mai de aproape" lucrurile:
1. la nivel economic:
- ucidem cu bună ştiinţă pe cei defavorizaţi prin măsurile luate pe plan global pentru accentuarea decalajului economic şi aservirea ţărilor în curs de dezvoltare (resursele naturale şi forţa ieftină de muncă interesează, nu ceea ce se întâmplă cu semenii noştri!);
- ucidem mediul, fiindcă noi înşine "ne putem proteja" (iluzorie protecţie! - aşa cum o demonstrează perturbările climei);
- ucidem propriii noştri cetăţeni (majoritatea trăiesc sub nivelul minim al sărăciei - şi aici intră copiii, orfanii, pensionarii...); în schimb finanţăm hobby-uri costisitoare, dar "perfect legale" , finanţăm şi armata, desigur, fiindcă "si vis pacem, para bellum";
2. la nivel politic:
- avem grija să investim în armament şi apoi să-l şi folosim, fie experimental (ce contează ce se întâmplă cu mediul, principalul e să ne arătăm forţa - a se vedea recentul experiment rus. Cine spune oare că Războiul Rece s-a încheiat?), fie ca atare (a se vedea proiectilele cu uraniu îmbogăţit din războiul din Golf) - iar acestea sunt numai datele care reuşesc să ajungă în mass-media;
- iar în război mor nu iniţiatorii conflictului, ci tinerii... "talpa ţării", ajunsă carne de tun plătită - nu din plăcere, ci din necesităţi economice (adică din cauza sărăciei);
- aşa cum nici în experimentele cu primele bombe nucleare, nu cei care le-au creat au intrat în câmpul de experienţă, ci au fost trimişi, evident, tinerii recruţi - fără echipament de protecţie, ca să se vadă ce se întâmplă - iar lucrurile au fost aduse la cunoştinţa opiniei publice abia după 20 de ani (SUA);
- iar politicul sprijină economicul în spiritul fundamentalismului pieţei (concept şocant, enunţat de George Soros) şi în litera "legii de aur": "Cine are aurul, face legea";
3. la nivel cultural
Reţeta unei "opere" de succes (indiferent de domeniul de creaţie) este: violenţă-sex-paranormal-antireligie; dacă se poate - şi totul se poate! - persiflarea valorilor morale şi încercarea de discreditare a religiei în numele şi cu argumentele pseudo-ştiinţei. Cinism premiat, apoi lăudat şi adulat! Cultura defineşte societatea şi manipulează conştiinţa. Otrava pare mai insidioasă, dar e cu atât mai gravă: "Să nu ne temem de cel care ucide trupul şi apoi nu mai are putere asupra sufletului" - ci de cel care ucide sufletul. Şi aşa, printr-o constantă "dezumanizare umanistică", iubirea a devenit sex şi sexul o marfă , "femeia a devenit fie un fel de bărbat fără barbă, fie un obiect sexual, iar bărbatul a ajuns, cum spunea un film francez, «une femme comme les autres», «o femeie ca oricare alta»" (citat: Adrian Papahagi), prietenii au devenit "prietenari", numărul de avorturi la adolescente a devenit un motiv de laudă în şcoli, iar virtuţile "pentru sănătate" ale anticoncepţionalelor sunt clamate în mass-media (uitându-se "micul" efect cancerigen, desigur) etc.
Şi pe acest fond, propaganda pentru euthanasie! Adică legalizarea crimei! Mai citim câte un mesaj de genul: "Cine ar vrea să trăiască doar ca o legumă"?! Dar dacă fenomenele NDE1 arată persistenţa indefinită a conştiinţei în starea de moarte clinică, cine garantează că într-o "legumă umană" nu există conştiinţă?! ("Legumă umană"! Bravo! Termen "frumos" ales de un comentator şi nu numai, termen "moral" şi foarte... modern. E şi firesc, cine ajunge "robot", adică fără conştiinţă, să numească "legumă" pe cel ajuns fără cunoştinţă). Şi apoi, se citează cazuri în care revenirea din comă s-a produs după zeci de ani!... Sau poate şi aici, tot economicul are cuvântul? Moartea e mai ieftină decât îngrijirea medicală, nu-i aşa?!
Dar să luam lucrurile sistematic:
I. argumentele non-religioase împotriva euthanasiei sunt numeroase, dar în esenţă sunt următoarele2:
1. Euthanasia nu se va limita numai la "bolnavii terminali";
2. Euthanasia devine non-voluntară - adică se relevă ceea ce e cu adevărat: crimă (aşa cum s-a întâmplat deja în Olanda, unde, în 1995, din 3600 bolnavi eutanasiaţi, medicii înşişi au admis că la un număr de 900 de cazuri nu au cerut consimţământul nimănui pentru efectuarea euthanasiei!
3. Euthanasia devine un mijloc de limitare a cheltuielilor de sănătate! Prin urmare, bolnavul ar avea datoria să-şi ceară moartea, ca să nu mai împovăreze "bugetul".
În esenţă, euthanasia reprezintă dispreţul societăţii faţă de valoarea vieţii umane; şi chiar dacă ni se pare că jurământul lui Hippocrat nu mai reprezintă acum decât o formă "teatrală" de încheiere a Facultăţii de Medicină, totuşi fiecare dintre noi, împreună cu studenţii/absolvenţii/colegii noştri jurăm de fiecare dată să nu aducem nici un prejudiciu vieţii bolnavului, chiar dacă lucrul acesta ar fi cerut...
II. argumentele religioase împotriva euthanasiei: toate religiile consideră viaţa un dar al lui Dumnezeu şi ca atare manifestă cel mai înalt respect pentru viaţă, în toate formele ei. Iată un minimum de date:
1. Biserica Catolică:
- Catehismul Bisericii Catolice: "Oricare ar fi motivele şi mijloacele, euthanasia directă constă în a pune capăt vieţii persoanelor handicapate, bolnave sau muribunde. Ea este inadmisibilă din punct de vedere moral" (nr. 2277);
- Papa Benedict XVI: "Libertatea de a ucide nu e libertatea adevărată, ci tirania care reduce la sclavie fiinţa umană" (CNN, 17 mai 2005);
- Papa Ioan-Paul al II-lea: Encliclica Evangelium vitae şi propria-i viaţă;
2. Biserica Bizantină: "Moartea este considerată un rău în sine, simbolizând forţele care se opun vieţii dăruite de Dumnezeu şi împlinirii sale [...]; în lupta sa pentru viaţă, Biserica Ortodoxă îşi exprima opoziţia fermă faţă de doctrina euthanasiei"3;
3. Tradiţia ebraică: "Viaţa umană este preţioasă şi prevalează faţă de orice alt considerent. Aceasta include obligaţia de a-i vizita pe bolnavi şi permisiunea de a încălca Sabatul pentru a ajuta o persoană lovită de o boală gravă. Include, de asemenea, obligaţia de a se reţine de la orice ar putea să grăbească moartea unei persoane bolnave, indiferent cât de gravă ar fi boala (Maimonides, Hil. Aveil, 4:5). Prin urmare, euthanasia este interzisă, indiferent de circumstanţe"4;
4. Islamul: "Să nu iei viaţa pe care Allah a făcut-o sfântă" (Qur'an, 6:151);
- Profetul Mahomed spune: "Când credinciosul este lovit de durere (...), Allah îi iartă păcatele şi greşelile lui se îndepărtează de el, aşa cum copacul îşi leapădă frunzele";
- Codul Islamic de Etică Medicală menţionează, de asemenea, în ediţia din 1981, la p. 67: "Scopul medicului este să menţină procesul vieţii şi nu al morţii. Indiferent de situaţie, medicul nu va lua nici o măsură pozitivă pentru a termina viaţa pacientului";
5. Hinduism, Budism: unul din cele zece comandamente absolute ale vieţii religioase este "ahimsa" (= non-violenţa), adică respectul faţă de orice formă de viaţă, cu atât mai mult faţă de viaţa umană. Încălcarea acestui principiu implică ameninţarea pedepsei karmice cu dobândirea unei reîncarnări nefericite;
...Şi argumente proprii: am lucrat 27 de ani cu bolnavi în majoritate incurabili şi 8 ani cu sinucigaşi: niciodată, dar absolut niciodată un bolnav cu cancer nu şi-a dorit moartea. Acelaşi lucru îl confirmă datele din literatură şi fiecare dintre colegii noştri, medici sau cadre medicale.
...Şi totuşi citim pe situl Catholica.ro o ştire cutremurătoare: un fost ministru al justiţiei din districtul german Hamburg, dr. Roger Kusch a inventat maşina pentru eutanasiere. [Doctor în ce ? - în medicină? S-ar putea, în fond şi Joseph-Ignace Guillotin (1738-1814), tot medic, a inventat... ghilotina şi tot din motive "umanitare"]. Ghilotina a ieşit din uz, dar maşina de eutanasiere a dr. Kusch va fi pusă la dispoziţia ospiciilor, azilelor de bătrâni şi spitalelor începând cu primul trimestru al anului viitor. El a format o organizaţie al cărei scop este legalizarea eutanasiei în Hamburg. Organizaţia se numeşte "Ajutor pentru moarte - Dr. Roger Kusch". El speră să strângă 10.000 de semnături în următoarele şase luni pentru a provoca astfel un referendum naţional pe această temă. Michael Naumann, din Partidul Democrat Social din Germania, a caracterizat iniţiativa lui Kusch ca "dezgustătoare şi imorală", iar pe Kusch ca un "scandal pe două picioare". Liderul Partidului Democrat Creştin din Hamurg, Dirk Fischer, a fost de acord susţinând de asemenea: "Acest om este un degenerat din punct de vedere moral".
E adevărat, dar se pot oricând găsi 10.000 de roboţi fără conştiinţă să-i ucidă pe cei fără cunoştinţă ("legume", nu-i aşa ?!) sau indezirabili, sau care "mănâncă prea mult" din bugetul sănătăţii sau care trăiesc prea mult... sau care trăiesc cum nu ne convine, ...sau care gândesc altfel decât noi, ...sau care sunt de altă rasă decât noi şi nu au părul blond, ochi albaştri şi înălţime convenabilă... şi pe care pur şi simplu nu-i putem suferi... Fiindcă, în fond, în spitale, azile de bătrâni, ospicii, oamenii nu se pot îngriji singuri, aşa că tocmai bine se găsesc alţii care decid pentru ei dacă şi cine merită să trăiască. Şi aşa, răul se întinde, doar trăim în epoca globalizării.
Iată de ce e vital necesar să atragem atenţia asupra pericolului. Iar aici rolul Bisericii este esenţial: globalizarea binelui e singura care contracarează eficient ofensiva răului, indiferent de masca "umanistă" pe care acesta ar purta-o.
Când Dumnezeu e cu noi, cine poate sta împotriva noastră?
Dr. Ecaterina Hanganu
