Să celebrăm naşterea Fecioarei Maria şi să-l adorăm pe Fiul ei, Cristos, Domnul nostru!
Naşterea lui Isus Cristos a fost aşa: "Mama lui, Maria, fiind logodită cu Iosif, mai înainte ca ei să fi fost împreună, s-a aflat că a zămislit de la Duhul Sfânt" (Mt 1,18). Astăzi s-a născut fericita Fecioară Maria din neamul lui David şi a vestit bucuria mântuirii în toată lumea, căci din ea fecioara preacurată, a răsărit soarele dreptăţii, Cristos, Dumnezeul nostru, care a dezlegat blestemul şi ne-a dat binecuvântarea; care a biruit moartea, ne-a dăruit viaţa veşnică.
Sfântul Bernardin din Siena (1380-1444), preot, este de părere că în ziua în care s-a născut Maria cerul a rămas gol, pentru că îngerii au coborât pe pământ pentru a-şi saluta regina. La fel şi noi să ieşim din casele noastre pentru a o saluta pe Maria de a cărei naştere preasfântă s-a luminat lumea întreagă. Celebrarea de astăzi o cinsteşte pe Născătoarea de Dumnezeu. Însă adevărata semnificaţie şi scopul acestei sărbători este întruparea Cuvântului. Aceasta este ziua în care Creatorul universului şi-a construit templul său şi printr-un plan minunat, creatura devine locuinţă aleasă a Creatorului.
Dacă Solomon a sărbătorit în mod foarte solemn, inaugurarea unui templu de piatră (cf. 1Rg 8,10-12), cum nu vom celebra noi naşterea Mariei, templu al cuvântului întrupat, templul Soarelui dreptăţii?
Sărbătoarea de astăzi este frumoasă şi stă sub semnul uimirii şi al bucuriei, mai ales când privim modul minunat în care Dumnezeu a adus la împlinire promisiunea mântuirii oamenilor căzuţi în păcat, mântuire realizată prin "femeie" (cf. Gal 4,4), femeia fiind Fecioara Maria şi prin "sămânţa ei" (cf. Gen 3,15), sămânţa fiind Isus Cristos, cel care i-a zdrobi capul şarpelui infernal (cf. Gen 3,15).
Da, ne bucurăm, ne uimim şi spunem cu întreaga Biserică: "Fericită eşti, Sfântă Fecioară Marie, şi vrednică de toată lauda, căci din tine a răsărit Soarele dreptăţii, Cristos, Dumnezeul nostru!" Umbra nopţii se retrage atunci când se apropie lumina zilei şi când harul ne aduce libertatea în locul sclaviei.
Citind lecturile biblice de astăzi, nu avem cum să nu ne uimim şi să ne bucurăm de modul minunat în care Dumnezeu a pregătit şi a împlinit mântuirea noastră, folosind mulţi îngeri şi multe persoane umane, fără însă să ne uite pe fiecare dintre noi care credem şi sperăm în el. Acest fapt că suntem cooptaţi în lucrarea mântuirii sporeşte bucuria noastră în această zi de sărbătoare.
Dar să vedem din Biblie modul minunat al lui Dumnezeu de a lucra, de a împlini şi de a desăvârşi mântuirea noastră. Când Dumnezeu i-a spus şarpelui perfid: "Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul" (Gen 3,15), trebuie să fim siguri că Dumnezeu s-a gândit la Fiul său Isus, la Preacurata Fecioară Maria şi la sfântul Iosif, tatăl purtător de grijă al lui Isus. Ei aveau să fie total opuşi caracterului satanei, şi aveau să dovedească întregului univers că: adevărul este mai tare ca minciuna; iubirea este mai tare ca ura; bunătatea este mai tare ca răutatea; umilinţa este mai tare ca mândria; că simplitatea crucii este mai înţeleaptă decât păcatul; că ascultarea şi fidelitatea faţă de Dumnezeu până la moarte, este scara care ne înalţă până la tronul celui Preaînalt şi până la învierea lui.
Profetul Miheea ne spune astăzi că "cea care trebuie să nască va naşte şi restul fraţilor săi se vor întoarce la fiii lui Israel" (Mih 5,2). Întoarcerea la Domnul este principala activitate a omului de pe pământ. Iar Dumnezeu ne-a prefigurat-o pe Maria în sfintele Scripturi, ca să ştim cum va fi mama lui Mesia, dar mai ales să ştim cum să-i fim şi noi lui Isus când va veni, "frate, soră şi mamă" (Mt 12,50; Mc 3,35). Căci dacă Maria l-a născut pe Isus în lumea şi în sufletele oamenilor din timpul ei, noi trebuie să-l naştem pe Isus, specific stării noastre, în lumea şi în sufletele oamenilor din timpul nostru.
Iată câteva imagini sub chipul cărora ne-a fost prefigurată Fecioara Maria, imagini care sintetizează în ele caracterul şi virtuţile Mariei:
- Arca lui Noe (cf. Gen 6,8-8,19) care n-a fost înghiţită de potop, a fost o imagine a Mariei neatinse de păcat.
- Scara lui Iacob (cf. Gen 28,12), cu un capăt pe pământ şi un altul în cer, a fost imagine a Mariei care, deşi locuia pe pământ, ea trăia pentru cer.
- Rugul aprins care nu se consuma (cf. Ex 3,2-3) a fost o imagine a Mariei care deşi a născut, a rămas tot fecioară.
- Chivotul Legământului, ce conţinea mana, tablele Legii şi toiagul lui Aaron (cf. Evr 9,4), a fost o imagine a Mariei care avea să fie locuită de cele trei persoane divine.
- Gradina închisă a lui Solomon în care nu a intrat murdăria (cf. Ct 4,12) a fost o imagine a Mariei, grădina lui Isus, în care nu a intrat niciodată păcatul.
- Templul lui Dumnezeu plin de slava lui Dumnezeu (cf. 1Rg 8,10-11) a fost o imagine a Mariei plină de har divin.
- Ierusalimul ceresc împodobit frumos (cf. Ps 87,1-3) a fost o imagine a Mariei din slava cerească.
- Femeia frumoasă ca zorile şi nebiruită ca o armată (cf. Ct 6,10), imagine a noii Eve, Biserica.
Da, aşa a fost prefigurată şi a fost Maria, din care s-a născut Cristos Domnul; dar tot aşa am fost prefiguraţi şi trebuie să fim şi noi cei care la botezul nostru am primit misiunea de a-l naşte pe Isus în lumea în care trăim şi în suflete. Sfântul Paul spune: "Fraţilor, ştim că toate conlucrează spre bine celor care îl iubesc pe Dumnezeu, adică al celor care sunt chemaţi după planul lui. Căci pe cei pe care i-a cunoscut de mai înainte, de mai înainte i-a şi rânduit să fie asemenea chipului Fiului său, aşa încât el să fie primul născut între mulţi fraţi; pe cei pe care de mai înainte i-a rânduit, i-a şi chemat; pe cei pe care i-a chemat, i-a şi justificat; pe cei pe care i-a justificat, pe aceştia i-a şi glorificat" (Rom 8,28-30).
De fapt, Dumnezeu a chemat întreaga omenire şi întregul univers să participe la pregătirea naşterii, activităţii şi lucrării de mântuitor al lui Mesia, chiar şi oameni cu renume de păcătoşi. Lunga listă din genealogia lui Isus după Matei, ne dezvăluie mai multe lucruri: Isus s-a întrupat după un plan bine stabilit din veşnicie. Isus şi-a asumat întreaga omenire şi întreaga creaţie spre mântuire. Isus a dat fiecărui om şi fiecărui element al naturii câte o misiune în opera răscumpărării. Să ştim astăzi că fiecare om din această genealogie a împlinit lucrarea în opera de pregătire, de împlinire şi desăvârşire a mântuirii. Ba chiar şi fiecare element al naturii şi-a adus aportul la mântuirea pe care o aştepta fiecare împreună cu omul căzut (cf. Rom 8,19-25). Astfel: pământul a dat Domnului Isus o peşteră; cerul i-a dat o stea; animalele i-au dat căldura lor; plantele i s-au oferit ca aşternut etc.
Dacă cei din genealogie au pregătit naşterea Mântuitorului, Maria l-a adus şi l-a născut în lume şi în suflete. Apoi: Ioan Botezătorul, apostolii şi ucenicii l-au făcut cunoscut şi i-au devenit martori printre oameni. Primii creştini şi martirii au luptat ca mântuirea să ajungă la cât mai multe suflete. Fecioarele au prefigurat împărăţia cerurilor unde vom fi ca îngerii. Noi, cei de astăzi, ne luptăm cu întunericul ducând lumina lui Cristos în lume.
În icoana Maicii Domnului cu Pruncul în braţe este redată dorinţa milenară a omenirii de a-l cuprinde pe Dumnezeu, dar şi dorinţa lui Dumnezeu de a-l cuprinde pe om. Acum cele două aşteptări s-au împlinit: omul strânge în braţe pe Dumnezeu, iar Dumnezeu se odihneşte după dorinţă în inima omului: "Plăcerea mea este să locuiesc în inimile oamenilor" (cf. Prov 8,31).
Maria l-a primit pe Dumnezeu în inima ei, mai întâi prin cuvântul divin, iar apoi când l-a născut pe Isus, prin Euharistie. Apoi l-a dat cu bucurie tuturor oamenilor. Începând cu păstorii, cu magii, cu Elisabeta, Zaharia şi Ioan, cu locuitorii din Ain Karem, cu Simeon şi Ana, cu oamenii de la templu, cu oamenii de la Cana, cu apostolii, cu primii creştini şi cu creştinii cărora le-a apărut şi i-a ajutat. Sărbătoarea Mariei de astăzi ne aminteşte că şi noi avem misiunea de a-l primi pe Isus în cuvântul divin şi în Euharistie şi apoi să-l dăruim oamenilor spre mântuire. Maria este icoană şi imagine a Bisericii (cf. LG 68).
Sărbătoare frumoasă tuturor, iar celor care îşi au numele legat de numele binecuvântat al Mariei, multă binecuvântare de la Dumnezeu prin mijlocirea ei!
Pr. Ioan Lungu
