Papa Paul al VI-lea (născut la 26 septembrie 1897, Concesio, Lombardia, Italia - decedat la 6 august 1978, Vatican, în Ziua Schimbării la Faţă), Suveran Pontif între 1963 şi 1978, a fost beatificat duminică, 19 octombrie 2014, graţie unui miracol din 2001, când o gravidă a dat naştere unui copil sănătos, deşi medicii au sfătuit-o să avorteze, întrucât fătul avea probleme grave de sănătate. Ea s-a rugat, însă, la Paul al VI-lea, iar copilul ei este şi acum perfect sănătos.
Procesul de beatificare al papei Paul al VI-lea a fost deschis în 1993, în timpul pontificatului sfântului Ioan Paul al II-lea, prin recunoaşterea oficială ca "slujitor al lui Dumnezeu" de către Biserica Catolică. Papa Benedict al XVI-lea i-a proclamat eroicitatea virtuţilor sale la 20 decembrie 2012: prin acest act, papa Paul al VI-lea a devenit venerabilul Paul al VI-lea, iar prin beatificarea din 19 octombrie 2014 devine fericitul Paul al VI-lea. El este papa "Conciliului al II-lea din Vatican", demonstrând încă o dată că Dumnezeu se foloseşte "de cele slabe" pentru a-şi arăta gloria: Conciliul al II-lea din Vatican a fost deschis la 11 octombrie 1962 de sfântul Ioan al XXIII-lea, un papă masiv, blând, plin de umor, un papă bonom, considerat că va fi "nesemnificativ", "doar de tranziţie" şi a fost finalizat de Paul al VI-lea (la 8 decembrie 1965), cel a cărui sănătate era atât de fragilă, încât chiar şi în timpul seminarului i s-a permis să locuiască la domiciliu. Aceştia sunt cei doi papi care au "întinerit Biserica".
"O imagine face cât o mie de cuvinte", iar înţelesurile unei imagini-simbol sunt multiple, fiindcă "suntem simboluri care sălăşluim în simboluri"1. De aceea, un stat, o instituţie, o persoană sunt caracterizate, poate, cel mai bine prin stema-armeriile2-blazonul lor.
În "Profeţiile papilor"3, Giovanni Battista Enrico Antonio Maria Montini, papa Paul al VI-lea, este numit "Flos Flores" ("Floarea Florilor"), unii comentatori considerând că profeţia se referă la cele trei fleur-de-lis de pe armerii4. Poate că expresia are în vedere mai curând fragilitatea sănătăţii de-a lungul întregii sale vieţi, sau/şi caracterul său, decât reprezentarea heraldică: "cei care l-au cunoscut îl descriu ca o persoană strălucitoare, de o profundă spiritualitate, umil, rezervat, delicat şi blând, un om de o «infinită politeţe şi amabilitate»"5.
Piesa centrală, scutul, are forma unui poligon cu nouă laturi (eneagon), numărul laturilor, neobişnuit pentru un scut heraldic, referindu-se, probabil, ca şi în cazul scutului papei Ioan al XXIII-lea, la cele nouă Fericiri enunţate de Isus în Predica de pe munte (Mt 5:3-11), iar faptul că laturile sunt concave sugerează că "Fericirile" sunt primite, dar şi iradiază, focalizându-se asupra spaţiului înconjurător. Însuşi motto-ul papei Paul al VI-lea (Cum Ipso in monte6), continuând motoul din perioada episcopatului (In nomine Domini7), sugerează o astfel de interpretare. Câmpul scutului este roşu ("cinabru"), culoare care semnifică generozitatea şi puterea militară a celui care poate fi destinat martiriului (de altfel, a existat o tentativă de asasinat asupra sa). "Mobilele" (figurile de pe scut) sunt naturale: în partea inferioară a scutului sunt reprezentate şase coline (sau "munţi mici"), ca o referire directă la numele său ("Montini"), iar în partea mijlocie şi superioară sunt poziţionate trei fleur-de-lis argintii, dispuse în formă de triunghi echilateral cu vârful în sus. Simbolismul triunghiului este asociat cu cel al cifrei trei. Triunghiul echilateral reprezintă, după Boetius, divinitatea, armonia, proporţia perfectă şi - de asemenea - este simbolul focului şi al inimii. Culoarea alb/argint a celor trei fleur-de-lis (numite şi "flori de lumină") şi a colinelor semnifică adevărul, sinceritatea, pacea, inocenţa şi puritatea. De notat că atât colinele, cât şi cele trei fleur-de-lis formează câte un triunghi cu vârful în sus, sugerând faptul că înălţarea spirituală se produce numai în condiţiile armoniei, păcii şi purităţii. De altfel, papa Paul al VI-lea, exceptându-l pe Ioan Paul I, care a împrumutat acest element de la Paul al VI-lea în semn de omagiu, este singurul papă pe armeriile căruia sunt figuraţi munţii în culoare argintie în număr de şase8. Papa Pius al XII-lea, "Pastor angelicus" (1939-1958), are figuraţi tot în culoare argintie munţii pe armoriile sale, dar în număr de trei .
Elementele exterioare scutului sunt: coroana, cimierul, lambrechinele şi cele două chei. Coroana se deosebeşte de cele ale predecesorilor şi succesorilor săi, în sensul că prezintă coif + bază. Coiful are culoare aurie9, pe care sunt situate trei benzi orizontale, reprezentând coroanele papale propriu-zise; pe fiecare bandă orizontală sunt figurate câte două flori cu şase petale albe "în vârf de lance", orientate cu vârful spre centru, sugerând cele două triunghiuri ale naturii cristice divine şi umane. Centrul florilor este reprezentat de o "piatră preţioasă" de culoare - respectiv - argintie, verde, magenta, sugerând puritate-loialitate-iubire divină. Baza coifului este o coroană cu fleuroane rombice în număr de şapte (numărul harurilor Duhului Sfânt) iar forma de romb sugerează că fiecare har se întoarce la Creator după ce şi-a împlinit misiunea în lume10. La baza fiecărui romb se află "o piatră preţioasă" de culoare verde, semnificând abundenţa, bucuria, speranţa, loialitatea. Romburile se repetă în ornamentele bazei, ca o multiplicare la infinit a tuturor împlinirilor aduse de har. Faptul că figurile fac referire la Duhul Sfânt este sugerat şi de micile triunghiuri ascendente ("zimţii") de pe laturile romburilor, caracteristice flăcării Sfântului Duh. În acelaşi timp, rombul este considerat figură feminină, aluzie la devoţiunea papei Paul al VI-lea pentru Sfânta Fecioară.
Cimierul11 este o cruce aurie, centrul fiind înconjurat de şase "pietre preţioase" albe (argintiu/auriu). Aceeaşi intruziune argintiu/auriu se regăseşte în alcătuirea celor două chei papale, sugerând că procesul de "legare/dezlegare" la care se referă cheile şi care a fost încredinţat sacerdoţilor este unitar în cer şi pe pământ. Floarea cheilor, în formă de cerc dublu (referindu-se la natura dublă, divină şi umană, a preoţiei lui Cristos), prezintă spre interior patru proeminenţe dispuse în cruce, sugerând jertfa de răscumpărare a totalităţii universului, iar pe suprafaţa exterioară, se află trei "pietre preţioase" de culoare roşie, fiindcă Trinitatea Sfântă este imanentă şi transcendentă acestui univers răscumpărat. Ornamentele aurii/argintii şi argintii/aurii se continuă pe corpul şi pe lama cheilor, care sunt unite prin şnurul roşu caracteristic.
Lambrechinele ("caudae", "infulae" - cele două fâşii care atârnă de o parte şi de alta a coifului) sunt de culoare albă/argintie, bordate cu aur şi având la capete ciucuri de aur, iar pe suprafaţa lor sunt figurate câte două cruci din patru pietre preţioase albe, centrate de un rubin, cu trimitere simbolică la jertfa expiatoare.
Motoul său pentru armeriile de cardinal a fost In nomine Domini (În numele Domnului). După alegerea în scaunul pontifical, s-au adus următoarele modificări armeriilor: în locul pălăriei de cardinal cu ciucurii dispuşi în tetractys de o parte şi de cealaltă a scutului, apar însemnele pontificale (tiara cu cimierul, lambrechinele, cele două chei), dispare crucea-spadă pe care se sprijinea scutul (acum scutul sprijinindu-se pe cele două chei), se modifică forma scutului (de la tipul "Renaissance" la forma de eneagon descrisă mai sus), iar ca motto este ales Cum Ipso in monte (Cu El pe munte), facând aluzie şi la numele său de familie.
Armeriile fericitului Paul al VI-lea relevă echilibrul, puterea, generozitatea, puritatea, loialitatea şi iubirea divina, odată cu devoţiunea fermă şi delicată faţă de Sfânta Fecioară. De altfel, el însuşi ferm şi delicat, inteligent şi de o mare bunătate, schimbând faţa Bisericii, a urcat la cer în Ziua Schimbării la Faţă.
Dr. Ecaterina Hanganu
Note
1 Cf. Ralph Waldo Emerson (poet şi eseist american [1803-1882]).
2 În heraldică se preferă utilizarea termenului de "armorial" sau de "armerii" în loc de "stemă", "blazon" etc. Cf. Dan Cernovodeanu Ştiinţa şi Arta Heraldică în România, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1977, p.13
3 Prophetia Sancti Malachiae Archiepiscopi, de Summis Pontificibus reprezintă o serie de 112 fraze scurte, criptice, care se referă la fiecare dintre suveranii pontifi, începând cu papa Celestin al II-lea (1143-1144). "Profeţia papilor" a fost publicată în 1595 de un călugăr benedictin, numit Arnold Wion, în lucrarea sa, Lignum Vitae, care este o istorie a ordinului benedictin. Arnold Wion atribuie cele 112 fraze sfântului Maleachi, arhiepiscop de Armagh, Irlanda, din sec. al XII-lea. Există dubii asupra autenticităţii lor (Sf. Bernard de Clairvaux, contemporan cu Sf. Maleachi, nu menţionează nimic despre aceste profeţii, deşi descrie pe larg minunile acestui sfânt). Se pare că aceste profeţii ar fi fost redactate abia în sec. al XVI-lea.
4 Dar au existat şi alţi papi care au avut trei, şase sau chiar nouă fleur-de-lis, iar expresiile sub care sunt desemnaţi acei papi nu se referă la acestea: trei fleur-de-lis: Nicolae al IV-lea (1288-1292), Inocenţiu al X-lea (1644-1655); şase: Paul al III-lea (1534-1549); nouă fleur-de-lis: Inocenţiu al V-lea (1276).
5 Cf. http://www.vatican.va/holy_father/paul_vi/biography/documents/hf_p-vi_bio_16071997_biography_en.html
6 Cu el pe munte.
7 În numele Domnului.
8 Papa Alexandru al VII-lea (1655-1667), numit în Profeţia papilor drept Custos montium (Păzitorul munţilor), are un scut compus, scartelat, pe care sunt figuraţi de două ori câte şase munţi de culoare aurie/galbenă; Clement al XI-lea (1700-1721) are figurat trei munţi de culoare aurie, ca şi Pius al VII-lea (1800-1823). Simbolismul cifrei şase este amplu, dar în general se referă la stăpânire prin forţa inimii, care este iubirea.
9 În unele imagini apare culoarea argintie, iar cheile sunt uniforme: argintie şi respectiv, aurie.
10 "După cum ploaia şi zăpada, care cad din ceruri, nu se întorc înapoi fără să ude pământul, fără să-l facă să rodească şi să odrăslească, pentru ca să dea sămânţă semănătorului şi pâine celui care mănâncă, tot aşa şi cuvântul meu, care iese din gura mea, nu se va întoarce la mine fără rod, ci va face ceea ce vreau eu şi îşi va împlini misiunea" (Is 55.10-11).
11 Cimierul este partea cea mai de sus a armeriilor.
