Era dimineaţă când Moise începu să urce pe munte. Pe Muntele Sinai. Ajunse acolo, sus, cam pe la amiază. În arşiţa zilei, îl văzu pe Domnul muncind din greu, iar loviturile de daltă răsunau până departe. Apropiindu-se, văzu că Domnul punea câte o coroniţă făcută din trei fleuroane pe câteva din literele1 Legii pe care deja o scrisese.
"De ce faci asta, Doamne, nu tu ne-ai dat legea?"
Domnul termină de pus coroniţele pe litere, apoi, privind ca de la mare depărtare pe Moise, îi răspunse: "Peste câteva sute de ani, va apărea cineva, Akiba b. Iosef, care va pune pe capul fiecărei litere din Lege alte şi alte reguli...2"
- Încă şi mai multe, şi mai grele, Doamne? - se cutremură Moise.
- ...fiindcă şi păcatele vor fi şi mai multe, şi mai grele, răspunse Domnul. Şi să ştii, "mai înainte de a trece cerul şi pământul, nici o iotă şi nici o linioară nu va dispărea din Lege, până ce nu se vor împlini toate" (Mt 5,18) - şi tăcu suspinând, fiindcă era prea devreme ca Moise să afle că acele şapte coroane erau, de fapt, rândurile de spini care aveau să încununeze fruntea Fiului său. Abia când noroiul tuturor relelor se va fi şters prin sângele său, coroniţele vor străluci de har - înşeptitul har al Duhului Sfânt.
Şi pe când cobora muntele, lui Moise i se păru deodată, în lumina asfinţitului, că e din nou copil mic, în braţele tatălui său, Amram, care îl ridica sus, sus de tot, spre cer şi astfel putea să-i zărească figura: blândă ca a tatălui său, strălucitoare şi plină de milostivire ca a Domnului, iar el se uita de sus în jos la acel chip. O bucurie nesfârşită îi inundă inima, unindu-l cu cerul.
De data aceasta nu Dumnezeu îngenunchease în faţa omului, ci el, omul, fusese luat în braţe de Tatăl său, Domnul Dumnezeu, ca să-i arate şi să-i aducă aminte mereu că menirea omului este cerul.
Aceasta este şi semnificaţia pe care coroana episcopală o are. Şi cum drumul e lung, bastonul episcopal e sprijin de nădejde. Doar aveţi de parcurs o mulţime de timp, plini de lumină şi bucurie, până la cei 140 de ani, cât spune medicina că trebuie să trăim.
La mulţi ani, Preasfinţite Petru Gherghel!
Dr. Ecaterina Hanganu
Note
1 Aceste litere sunt: Shin (exprimă lumea aceasta şi lumea care va veni), Ayin (a vedea, a înţelege, a asculta; lumina spirituală din Gen 1,3), Tet (cele două aspecte ale omului: cel care se revoltă împotriva lui Dumnezeu şi cel care i se supune), Nun (un om umil încoronat cu glorie, aluzie la Isus; de altfel, cuvântul "nun" înseamnă "peşte"- simbolul mesianic), Zayin (a şaptea literă a alfabetului ebraic, asociată cu diviziunea timpului, amintirea, sabia şi hrana; îl prefigurează pe Isus încoronat, păstorul care îşi apără şi hrăneşte turma), Ghimmel (în Talmud se spune că această literă îl reprezintă pe cel bogat alergând după un sărac să-i dăruiască pomană; îl prefigurează pe Isus care a venit în lume pentru cei săraci), Tsade (dacă Aleph înseamnă Creatorul, Tsade este reflexia lui - Mireasa). Cf. http://www.hebrew4christians.com/Grammar/Unit_One/Aleph-Bet/Nun/nun.html
2 Talmud (Menachot 29b).
