ZMT Madrid: Răspunsurile lui Benedict al XVI-lea date ziariştilor în zborul spre Madrid
Pr. Lombardi: Sanctitate, bine aţi venit printre noi, mii de mulţumiri, ca de obicei, că ne acordaţi această scurtă întâlnire în timpul zborului. "Comunitatea zburătoare" a ziariştilor este compusă din 56 de persoane din multe ţări diferite, însă ziariştii care vă aşteaptă la Madrid sunt peste 4.000: aproape 5.000. Este un record pentru Spania şi chiar pentru evenimentele mondiale. Ne vom angaja cu toţii desigur să dăm ecou corespunzător cuvintelor dumneavoastră pentru acest eveniment foarte frumos. Ca de obicei, vă propun câteva întrebări care mi-au fost date în zilele trecute de către ziariştii prezenţi aici.
Sfinte Părinte, suntem la a 26-a Zi Mondială a Tineretului, a 12-a celebrată cu o mare întâlnire mondială. Ioan Paul al II-lea, care le-a inventat, acum este Fericit şi Ocrotitor oficial al acestei ZMT de la Madrid. La începutul pontificatului dumneavoastră se punea întrebarea dacă veţi continua pe linia predecesorului. Acum sunteţi deja la a treia Zi Mondială, după Köln şi Sydney. Cum vedeţi semnificaţia acestor evenimente în "strategia" pastorală a Bisericii universale în al treilea mileniu?
Benedict al XVI-lea: Dragi prieteni, bună ziua. Sunt bucuros să merg cu voi în Spania pentru acest mare eveniment. După două ZMT trăite şi personal pot spune doar că a fost realmente o inspiraţie cea care a fost dăruită de Papa Ioan Paul al II-lea atunci când a creat această realitate a unei mari întâlniri a tinerilor din lume cu Domnul. Aş spune că aceste ZMT sunt un semnal, o cascadă de lumină; dau vizibilitate credinţei, vizibilitate prezenţei lui Dumnezeu în lume şi creează astfel curajul de a fi credincioşi. Adesea credincioşii se simt izolaţi în această lume, aproape pierduţi. Aici văd că ei nu sunt singuri, că există o mare reţea de credinţă, o mare comunitate de credincioşi în lume, că este frumos a trăi în această prietenie universală. Şi astfel, mi se pare, că se nasc prietenii, prietenii dincolo de graniţele diferitelor culturi, diferitelor ţări. Şi această naştere a unei reţele universale de prietenie care leagă lumea cu Dumnezeu este o realitate importantă pentru viitorul omenirii, pentru viaţa omenirii de astăzi. Desigur ZMT nu poate să fie un eveniment izolat, face parte dintr-un drum mai mare. Trebuie pregătit de acest drum al crucii care transmigrează în diferite ţări şi îi implică pe tineri în semnul crucii şi în minunatul semn al Sfintei Fecioare Maria. Şi astfel pregătirea ZMT este mult mai mult decât pregătire tehnică a unui eveniment cu atâtea probleme tehnice, desigur; este o pregătire interioară, o pornire la drum spre ceilalţi şi împreună spre Dumnezeu. Şi după aceea urmează întemeierea de grupuri de prietenie generică, a ţine acest contact universal care deschide frontierele culturilor, ale contrastelor umane, religioase, şi astfel este un drum continuu care apoi conduce la un nou pisc, la o nouă ZMT. Mi se pare, în acest sens, că ZMT trebuie văzută ca semn, o parte dintr-un mare drum; creează prietenii, deschide frontiere şi face vizibil faptul că este frumos a fi cu Dumnezeu, că Dumnezeu este cu noi. În acest sens, vrem să continuăm cu această mare idee a fericitului Ioan Paul al II-lea.
Pr. Lombardi: Sanctitate, timpurile se schimbă. Europa şi lumea occidentală în general trăiesc o criză economică profundă, dar care manifestă şi dimensiuni de gravă criză socială şi morală şi de mare incertitudine pentru viitor, care devin deosebit de dureroase pentru tineri. În zilele trecute am văzut, de exemplu, faptele petrecute în Marea Britanie, cu dezlănţuirea de răzvrătire sau de agresivităţi. În acelaşi timp există semne de angajare generoasă şi entuziastă, de voluntariat şi de solidaritate, de tineri care cred şi care nu cred. La Madrid vom întâlni foarte mulţi tineri minunaţi. Ce mesaje poate da Biserica pentru speranţa şi încurajarea tinerilor din lume, mai ales a acelora care astăzi sunt ispitiţi de descurajare şi de răzvrătire?
Benedict al XVI-lea: Iată. Se confirmă în criză economică actuală ceea ce deja a apărut în precedenta mare criză, că dimensiunea etică nu este un lucru exterior pentru problemele economice, ci o dimensiune interioară şi fundamentală. Economia nu funcţionează numai cu o autoreglementare de piaţă, ci are nevoie de o motivaţie etică pentru a funcţiona pentru om. Şi apare din nou ceea ce a spus deja în prima sa enciclică socială Papa Ioan Paul al II-lea, că omul trebuie să fie centrul economiei şi că economia nu trebuie măsurată după maximul de profit, ci după binele tuturor, include responsabilitatea faţă de celălalt şi funcţionează într-adevăr bine numai dacă funcţionează în mod uman, respectându-l pe celălalt. Şi cu diferitele dimensiuni: responsabilitate faţă de propria naţiune şi nu numai pentru sine însuşi; responsabilitate faţă de lume - chiar şi o naţiune nu este izolată, chiar şi Europa nu este izolată, ci este responsabilă faţă de întreaga omenire şi trebuie să se gândească la problemele economice mereu în această cheie de responsabilitate şi faţă de celelalte părţi ale lumii, faţă de cele care suferă, le este sete şi foame, nu au viitor. Deci - a treia dimensiune a acestei responsabilităţi - este responsabilitatea faţă de viitor. Ştim că trebuie să ocrotim planeta noastră, dar trebuie să ocrotim până la urmă funcţionarea slujirii muncii economice pentru toţi şi să ne gândim că ziua de mâine este şi ziua de astăzi. Dacă tinerii de astăzi nu găsesc perspective în viaţa lor, şi ziua noastră de astăzi este greşită şi "rea". Deci Biserica prin doctrina sa socială, prin doctrina sa despre responsabilitatea faţă de Dumnezeu, deschide capacitatea de a renunţa la maximul de profit şi de a vedea lucrurile în dimensiunea umanistă şi religioasă, adică: a fi unul pentru celălalt. Astfel se pot deschide şi căile. Marele număr de voluntari care lucrează în diferite părţi ale lumii, nu pentru ei ci pentru alţii, şi găsesc chiar aşa sensul vieţii, demonstrează că este posibil a face asta şi că o educaţie la aceste scopuri, aşa cum încearcă să facă Biserica, este fundamentală pentru viitorul nostru.
Pr. Lombardi: Sanctitate, tinerii din lumea de astăzi trăiesc în general în ambiente multiculturale şi multiconfesionale. Toleranţa reciprocă este mai necesară ca oricând. Dumneavoastră insistaţi mereu mult pe tema adevărului. Nu credeţi că această insistenţă asupra adevărului şi asupra unicului Adevăr care este Cristos este o problemă pentru tinerii de astăzi? Nu credeţi că această insistenţă îi îndreaptă spre contrapoziţie şi spre dificultatea de a dialoga şi de a căuta împreună cu alţii?
Benedict al XVI-lea: Legătura dintre adevăr şi intoleranţă, monoteism şi incapacitate de dialog cu alţii, este o temă care revine adesea în dezbaterea despre creştinismul de astăzi. Şi desigur, este adevărat că în istorie au existat şi abuzuri, fie al conceptului de adevăr, fie al conceptului de monoteism; dar au fost abuzuri. Realitatea este complet diferită. Tema este greşită, pentru că adevărul este accesibil numai în libertate. Se pot impune cu violenţă comportamente, respectări, activităţi, însă nu adevărul! Adevărul se deschide numai libertăţii, consensului liber, şi de aceea libertatea şi adevărul sunt intim unite: una este condiţie pentru celălalt. Şi, de altfel, a căuta adevărul, adevăratele valori care dau viaţă şi viitor este fără alternativă: nu vrem minciuna, nu vrem pozitivismul de norme impuse cu o anumită forţă; numai valorile adevărate duc la viitor şi spunem că este deci necesar a căuta adevăratele valori şi a nu permite comportamentul arbitrar al unora, a nu lăsa să se fixeze o motivaţie pozitivistă care ne spune, cu privire la problemele etice, la marile probleme ale omului: nu există un adevăr raţional. Asta ar însemna într-adevăr a-l expune pe om caracterului arbitrar al celor care au puterea. Trebuie să fim mereu în căutarea adevărului, a adevăratelor valori; avem un nucleu în valori, în drepturile umane fundamentale; alte asemenea elemente fundamentale sunt recunoscute şi, tocmai acestea, ne pune în dialog pe unul cu altul. Adevărul ca atare este dialogic deoarece caută să cunoască mai bine, să înţeleagă mai bine şi face asta în dialog cu alţii. Astfel căutarea adevărului şi a demnităţii omului este cea mai mare apărare a libertăţii.
Pr. Lombardi: O ultimă întrebare, Sanctitate. Zilele Mondiale ale tineretului sunt un timp foarte frumos şi trezesc multe entuziasme, însă după aceea tinerii se întorc acasă şi regăsesc o lume în care practica religioasă este în foarte puternică diminuare. Cum se poate da continuitate roadelor Zilelor Mondiale ale Tineretului? Credeţi că dau efectiv roade de lungă durată dincolo de momentele de mare entuziasm?
Benedict al XVI-lea: Semănatul lui Dumnezeu este mereu tăcut, nu apare imediat în statistici. Şi cu sămânţa pe care Domnul o pune pe pământ cu ZMT, este ca şi cu sămânţa despre care El vorbeşte în Evanghelie: ceva cade pe drum şi se pierde; ceva cade pe piatră şi se pierde; ceva cade printre spini şi se pierde; însă ceva cade pe pământ bun şi aduce rod mare. Chiar aşa este şi cu semănatul ZMT: mult se pierde - şi acest lucru este uman. Cu alte cuvinte ale Domnului: grăuntele de muştar este mic dar creşte şi devine un copac mare. Cu alte cuvinte iarăşi: desigur că mult se pierde, nu putem spune imediat: de mâine reîncepe o mare creştere a Bisericii. Dumnezeu nu acţionează aşa. Ci creşte în tăcere şi mult. Ştiu de la alte ZMT că s-au născut atâtea prietenii, prietenii pe viaţă; atâtea experienţe noi că Dumnezeu există. Şi pe această creştere silenţioasă ne încredem şi suntem siguri, chiar dacă statisticile nu vor vorbi mult, că realmente creşte sămânţa Domnului şi va fi pentru foarte multe persoane începutul unei prietenii cu Dumnezeu şi cu alţii, al unei universalităţi a gândirii, al unei responsabilităţi comune care realmente ne arată că aduc roade aceste zile. Mulţumesc!
Pr. Lombardi: Vă mulţumim, Sanctitate, pentru această conversaţie care deja ne orientează spre temele esenţiale din aceste zile foarte frumoase. Desigur, vă transmitem urările noastre pentru ca să fie zile - în pofida căldurii - pline de bucurie şi de satisfacţii. Însă, înainte de a vă lăsa să vă întoarceţi la locul dumneavoastră, voiam să spun că şi pentru comunitatea noastră astăzi este o zi de sărbătoare în mod deosebit pentru că este aici una din decanele noastre, una care a făcut toate călătoriile lui Ioan Paul al II-lea şi toate călătoriile dumneavoastră. Anii sunt desigur puţini, deşi călătoriile au fost multe. E vorba de Paloma Gomez Borrero căreia îi transmitem cu toţii urări şi i le transmitem împreună cu dumneavoastră.
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
