© Vatican Media
De la apus până la răsărit

Prietenia poate schimba istoria

Peste un milion de tineri şi tinere au umplut zona Tor Vergata pentru a fi împreună cu Leon al XIV-lea pentru întreaga veghe a Jubileului tinerilor şi pentru a participa la Liturghia celebrată de pontif duminică dimineaţa.

Îmi vine în minte întrebarea, seacă şi directă, a lui Isus din Evanghelia lui Matei, când, referindu-se la Ioan Botezătorul şi la discipolii săi, întreabă: "Ce aţi ieşit să vedeţi în pustiu? O trestie legănată de vânt? Sau ce altceva aţi ieşit să vedeţi?" (Mt 11,7). Tinerii au răspuns în multe feluri, de exemplu, umplând străzile, pieţele, spaţiile publice şi transportul public din Cetatea Eternă cu energia lor festivă: o bucurie şi o "gălăgie" (ca să folosim cuvintele lui Ioan Paul al II-lea şi ale lui Francisc) care vor rămâne mult timp în memoria romanilor. Şi au răspuns şi acolo, în timpul veghii, punând întrebări, într-un fel îndreptând întrebarea lui Isus către vicarul său, adresându-i întrebări lor, întrebări de sens.

Şi papa a răspuns, i-a îmbrăţişat şi i-a însoţit, nu i-a lăsat singuri. Amintindu-le de ceea ce lui Benedict al XVI-lea îi plăcea să repete: cei care cred nu sunt niciodată singuri. Religia este înainte de toate relaţie.

Aceasta a fost una dintre temele centrale ale dialogului din timpul veghii de sâmbătă seara, 2 august: o conversaţie la apus, cam ca aceea din seara de la Emaus, când ziua se apropia deja de sfârşit.

Din acest punct de vedere, cel mai eficient "comentariu" asupra acestui moment aşa de intens din viaţa Bisericii de la periferia Romei este conţinut în versurile poemului Emmaus de David Maria Turoldo:

În timp ce soarele începe să apună,
încă eşti călătorul care explică
Scripturile şi ne dăruieşte înviorare
cu pâinea frântă în tăcere.
Luminează iarăşi inima şi mintea
pentru ca să vadă mereu faţa ta
şi să înţeleagă cum iubirea ta
ajunge la noi şi ne împinge mai mult în larg.

Tor Vergata ca Emaus. De la apus la răsărit zori, de la întunericul care coboară la o lumină nouă bogată de speranţă. Papa Leon a evidenţiat acest lucru şi în omilia sa de la Liturghia de duminică dimineaţă, 3 august, subliniind trecerea în sufletul celor doi discipoli de la frică şi de la dezamăgire la bucuria datorită surprizei unei întâlniri neaşteptate şi nesperate, o întâlnire faţă în faţă.

Acea mulţime imensă de tineri a mers la Tor Vergata ca să vadă o faţă. Şi astfel să fie atinşi de iubire. Nu ca să "facă" ceva, ci ca să "fie acolo". Nu ca să facă. Să stea şi în tăcere. Să nu vorbească. Eventual să cânte. Să stea în tăcere şi să cânte, împreună. Nu singuri. Să fie protagonişti în relaţii, recunoscând că totul este relaţie.

Papa Leon a spus-o clar răspunzând la întrebările pe care tinerii i le-au adresat: "...Toţi bărbaţii şi femeile din lume se nasc fiii cuiva. Viaţa noastră începe graţie unei legături şi noi creştem prin legături. [...] Căutând cu pasiune adevărul, nu numai că primim o cultură, ci o transformăm prin alegeri de viaţă. Adevărul, de fapt, este o legătură care uneşte cuvintele cu lucrurile, numele cu chipurile. Minciuna, în schimb, separă aceste aspecte, generând confuzie şi neînţelegere". Aşadar şi adevărul este o legătură, o relaţie, care astăzi trece printr-o mare criză în epoca nihilismului (de la nihil, adică de la ne-hilum: fără fir, fără legătură).

Adevăr care nu poate fi niciodată separat de iubire, care este relaţia prin excelenţă. Când o persoană spune că "are o relaţie" spune că iubeşte pe cineva. Încă o dată, când este vorba de iubire nu este vorba despre "a face" ceva, ci despre "a fi", a fi cu cineva. Nu există nimic mai frumos - mai ales tinerii ştiu asta - decât "a fi cu", cu propriul iubit, cu proprii prietenii.

Când suntem împreună timpul dispare, lanţul său se rupe, kronos-ul devine kairos, un timp bogat în promisiune şi în semnificaţie, în bucurie deplină, iar sensul îşi recapătă terenul pierdut din cauza excesului de a face şi de a trebui să facem care aglomerează viaţa de zi cu zi. Experienţa gratuită de a fi în companie este deja o pregustare a paradisului. De aceea, Leon, citându-l pe iubitul său Augustin, şi-a concentrat cuvintele asupra temei prieteniei - dimensiune care inima existenţei tinerilor - cărora le-a amintit că şi marele sfânt african "a trecut printr-o tinereţe furtunoasă: însă nu s-a mulţumit, nu a redus la tăcere strigătul inimii sale. Căuta adevărul care nu înşeală, frumuseţea care nu trece. Cum l-a găsit? Cum a găsit o prietenie sinceră, o iubire capabilă să dea speranţă? Întâlnindu-l pe cel care deja îl căuta: pe Isus Cristos. Cum şi-a construit viitorul? Urmându-l pe el, prietenul său din totdeauna".

Şi a încheiat cu aceste cuvinte pline de speranţă: "Prietenia poate schimba cu adevărat lumea. Prietenia este un drum spre pace". Iată iubirea care ajunge la noi şi ne împinge mai în larg.

Andrea Monda

(După L'Osservatore Romano, 4 august 2025)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

* * *

Jubileul Tinerilor | 29 iulie - 3 august 2025


 

Articol etichetat cu:

Jubileul Tinerilor Papa Leon al XIV-lea Tor Vergata Veghe de rugăciune prietenie relație tineri Roma