Migraţiile şi traficul de droguri, reforma Curiei şi provocările Sinodului pentru familie. Papa Francisc tratează toate temele calde din cei doi ani de pontificat într-un interviu acordat jurnalistei Valentina Alazraki de la postul de televiziune Televisa, manifestând dorinţa sa de a face o călătorie în Mexic.
Sfânta Fecioară Maria de la Guadalupe
În camera din "Sfânta Marta" unde Papa îi întâlneşte pe cei mai apropiaţi colaboratori domină o imagine a Fecioarei de Guadalupe, o figură de importanţă fundamentală şi de mare evlavie pentru tot continentul latinoamerican. În acea cameră, din voinţa expresă a Papei, se desfăşoară interviul acordat postului de televiziune mexican Televisa. Sfânta Fecioară Maria de Guadalupe este pentru Francisc "izvor de unitate culturală, care duce spre sfinţenie în mijlocul atâtor păcate, atâtor nedreptăţi, atâtor exploatări şi atâta moarte".
Drama migraţiilor
"Relele din Mexic sunt complet asemănătoare cu acelea din restul lumii": drama migraţiilor şi zidurile ridicate pentru a le contrasta. Francisc vorbeşte despre graniţa dintre SUA şi Mexic, dar aminteşte şi migranţii constrânşi să traverseze Mediterana căutând o viaţă mai bună sau fugind de războaie şi de foame. Sistemele economice deformate provoacă aceste mari mişcări, lipsa de loc de muncă, cultura rebutului aplicată fiinţei umane. Şi apoi plaga traficului de droguri. Acolo unde există sărăcia şi mizeria, delicvenţa găseşte terne fertil. Papa Francisc îi aminteşte pe cei 43 de tineri măcelăriţi de traficanţi la Iguala şi dezvăluie că a voit să aducă omagiu amintirii lor numindu-l cardinal pe arhiepiscopul de Morelia, "un om - spune Francisc - care se află într-o zonă foarte caldă şi este un martor de viaţă creştină".
A nu ne întoarce privirea în partea cealaltă în faţa relelor din lume
Papa, tocmai pentru că este fiu de migranţi, se simte în mod spontan determinat să dea glas victimelor traficului de persoane şi ale unei societăţi nedrepte, chiar dacă - afirmă Francisc - ar fi infantil să se atribuie responsabilităţile numai guvernelor. Trebuie să învăţăm să nu ne întoarcem privirea în partea cealaltă în faţa relelor din lume şi acest lucru ne priveşte pe fiecare dintre noi. Angajarea catolicilor faţă de cei din urmă cere un exerciţiu de apropiere. Este terenul pe care Biserica este provocată de secte şi de mişcările evanghelice, mai ales în America Latină.
Clericalismul şi reforma Curiei
Papa vorbeşte despre asta cu francheţe când critică incapacitatea clerului de a-i implica pe laici din cauza unui clericalism excesiv. Pontiful care a venit din cealaltă parte a lumii atinge toate temele care au caracterizat cei doi ani de pontificat al său, prima dintre toate atenţia faţă de cei săraci şi de cei dezmoşteniţi. Şi apoi munca de reformă a Curiei, nu atât forma a ceea ce defineşte ultima curte din Europa, ci substanţa. Fiecare schimbare începe de la inimă - explică Papa - şi comportă o convertire în modul de a trăi. O convertire care implică însăşi figura Pontifului şi care este la baza acţiunilor care ies din protocol care entuziasmează atât de mult poporul lui Dumnezeu.
Timpul la dispoziţie nu pare să fie mult
O simplitate care dezarmează, şi atunci când Francisc admite că îi lipseşte că nu poate să se mişte liber, eventual pentru a putea merge în pizzerie fără să fie recunoscut. Însă timpul la dispoziţie nu pare să fie mult. Francisc admite că are senzaţia că pontificatul său va fi scurt, dar afirmă şi că poate să greşească. Intervievatoarei care face aluzie la eventualitatea unei retrageri datorită limitelor de vârstă, aşa cum se întâmplă pentru episcopi, Papa răspunde că nu împărtăşeşte o asemenea situaţie pentru figura Pontifului - defineşte papalitatea un har special - însă spune că apreciază şi drumul deschis de Benedict al XVI-lea cu privire la figura Papei emerit. O alegere curajoasă o defineşte el, aşa cum a fost curajoasă decizia de a face publică gravitatea abuzurilor comise de unii membri ai Bisericii împotriva copiilor şi necesitatea de a se îngriji de victime. Însuşi Francisc a primit şase victime în Vatican şi Comisia instituită ad hoc în Vatican are tocmai scopul de a preveni şi a ocroti pe copii.
Sinodul despre familie
A tutela, a ocroti, a însoţi. Sunt aceleaşi imperative pe care Francisc le atribuie Bisericii atunci când vorbeşte despre Sinodul despre familie care se va reuni în octombrie pentru a doua etapă. Defineşte nemăsurate aşteptările despre teme complexe şi delicate ca aceea a împărtăşaniei date divorţaţilor recăsătoriţi sau în materie de homosexualitate. Ceea ce este sigur pentru Francisc este că familia trece printr-o criză nemaivăzută înainte şi că trebuie să se pornească din nou de la o pastoraţie care să se adreseze înainte de toate tinerilor şi celor proaspăt căsătoriţi. Indicatoarele Papei sunt trasate şi Francisc priveşte deja la septembrie cu întâlnirea de la Philadelphia, Ziua Mondială a Familiei, şi la Africa pe care o va vizita în curând şi la America Latină care îl aşteaptă.
(După Radio Vatican, 13 martie 2015)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
