|
| © Vatican Media |
În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.
Pacea să fie cu voi!
Doamnă prim ministru,
Excelenţe,
Dragi prieteni,
Bine aţi venit! Bine aţi venit în Vatican!
Îmi face plăcere să vă salut pe toţi cu ocazia pelerinajului vostru în acest An Jubiliar, mai ales că marchează cea de-a 100-a aniversare a primului pelerinaj oficial leton la Roma.
Este frumos să văd că menţineţi vie această tradiţie de pelerinaj şi călcaţi pe urmele strămoşilor voştri în credinţă. Doresc să vă exprim recunoştinţa pentru prezenţa voastră aici în această dimineaţă, căci Roma a fost întotdeauna casa tuturor creştinilor, căci aici marii apostoli Petru şi Paul au dat mărturia supremă a evangheliei, devenind martiri pentru credinţă. Mă rog ca voi să vă inspiraţi de la ei şi de la celelalte locuri ale sfinţilor din Roma. Toţi au demonstrat că speranţa nu înşeală, în pofida incertitudinii situaţiilor lor şi a provocărilor cu care s-au confruntat (cf. Spes non confundit, nr. 1).
După cum ştiţi, Papa Francisc a vizitat Letonia în 2018, centenarul independenţei naţiunii voastre, şi a vorbit despre greutăţile trăite în trecutul ţării voastre. Deşi conflictul actual din regiunea voastră poate evoca amintiri ale acelor vremuri tulburi, este important ca noi toţi să ne îndreptăm către Dumnezeu şi să fim întăriţi de harul lui Dumnezeu atunci când ne confruntăm cu necazuri similare.
Speranţa, care este tema centrală a Jubileului din acest an, nu înseamnă să avem toate răspunsurile, ci mai degrabă ne invită să ne încredem în Dumnezeu şi să-l urmăm mai îndeaproape pe Cristos. În discursul său de la Palatul Prezidenţial, Papa Francisc a vorbit despre rolul fundamental jucat de credinţa creştină în istoria ţării voastre şi chiar a citat-o pe Zenta Maurina, care a scris că rădăcinile voastre "sunt în cer". Din acest motiv, sunt recunoscător că legăturile dintre Letonia şi Sfântul Scaun au devenit mai strânse în ultimii ani. De fapt, sunt deosebit de bucuros că prim-ministrul vostru, pe care îl salut cu căldură, este prezent astăzi aici.
Deşi speranţa ne încurajează, trebuie să o unim în acelaşi timp cu virtutea credinţei pentru a ne menţine privirea asupra prezentului şi a vedea multiplele moduri în care Dumnezeu ne binecuvântează aici şi acum. În acest sens, pelerinajul joacă un rol important în viaţa noastră de credinţă, deoarece ne oferă timpul şi spaţiul pentru a-l întâlni pe Dumnezeu mai profunzime. Ne îndepărtează de rutina şi zgomotul vieţii cotidiene şi ne oferă spaţiul şi tăcerea pentru a auzi mai clar glasul lui Dumnezeu. De aceea, vă încurajez să folosiţi această ocazie de rugăciune şi să vă deschideţi harului lui Dumnezeu, pentru ca acesta să vă întărească credinţa şi să vă dea pacea pe care lumea nu o poate da (cf. In 14,27).
În final, când vă veţi întoarce cu toţii în iubita voastră patrie, vă rog să vă amintiţi că un pelerinaj nu se termină, ci seminţele sale trebuie să prindă rădăcini în ucenicia voastră zilnică şi să aducă rod în vieţile voastre (cf. In 15,16). În acest fel, Biserica din Letonia va continua cu siguranţă să fie un izvor de bucurie şi de speranţă pentru toţi letonii.
De aceea, dragii mei prieteni, cu aceste câteva cuvinte şi încredinţându-vă mijlocirii Mariei, Maica Bisericii, vă împart de bunăvoie fiecăruia dintre voi şi tuturor celor dragi ai voştri, în special bolnavilor, bătrânilor şi copiilor, binecuvântarea mea din inimă, punându-vă viaţa în mâinile lui Dumnezeu. Multe mulţumiri.
LEO PP. XIV
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
