|
| © Vatican Media |
În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.
Pacea să fie cu voi!
Bună ziua tuturor şi bine aţi venit!
Sunt bucuros să vă întâlnesc pe toţi, atât de numeroşi, din diferite părţi ale Italiei. Îl salut pe Excelenţa Sa arhiepiscopul Franco Agostinelli, corector general, pe ceilalţi episcopi prezenţi, pe dr. Domenico Giani, preşedintele naţional al confederaţiei, pe corectorii şi pe reprezentanţii diferitelor oficii din Italia şi din străinătate.
Mizericordiile au o istorie seculară, înrădăcinată în Evul Mediu, întruchipând trei dimensiuni importante ale vieţii laicale creştine: spiritualitatea, caritatea şi atenţia la nevoile de astăzi.
Mai întâi, să ne gândim la spiritualitate. Încă de la începuturile sale, realitatea voastră asociativă a luat forţă şi inspiraţie în primul rând din viaţa de credinţă şi din practica sacramentală a membrilor săi. Aşa s-a întâmplat când, în Florenţa secolului al XIII-lea, într-un climat de războaie şi de conflictelor interne chiar din cadrul comunităţilor civile şi ecleziastice, datorită muncii unor figuri ilustre precum Sfântul Petru Martir şi Piero di Luca Borsi, unii credincioşi laici au decis să pornească pe un drum diferit, unul de devoţiune şi de slujire. Exemplul lor, poate tocmai datorită simplităţii sale autentice, s-a răspândit rapid la mulţi, mai întâi în Italia şi apoi în alte ţări, ajungând până în Portugalia şi de acolo în cele două Americi.
Sămânţa din care a încolţit şi a crescut marele copac din care faceţi parte este, aşadar, de natură sacramentală - este întemeiată pe Botez - şi, prin urmare, morală şi ascetică. Aceasta implică pentru voi datoria, pentru ca planta să continue să crească, de a cultiva în primul rând cu mare angajare formarea creştină a membrilor voştri, prin rugăciune, cateheză, fidelitate faţă de sacramente - în special faţă de Liturghia duminicală, faţă de spovadă -, coerenţa morală a alegerilor şi stilurilor voastre de viaţă, în conformitate cu valorile evangheliei şi cu tradiţia asociaţiei, aşa cum sunt atestate de statutele voastre. Sfântul Ioan Paul al II-lea le-a amintit membrilor confederaţiei voastre acest lucru atunci când a spus: "Primind cu asiduitate sacramentele, veţi deveni martori bucuroşi ai unei existenţe creştine autentice şi veţi fi susţinuţi în paşii care îl urmează pe Domnul vieţii, care prin voi doreşte să reveleze lumii de astăzi, bărbaţilor şi femeilor din acest timp uimitor şi neliniştit, adevăratul chip al lui Dumnezeu, «bogat în milostivire» (Ef 2,4)" (Discurs adresat membrilor Confederaţiei Mizericordiilor din Italia, 14 iunie 1986).
În această perspectivă, este semnificativă introducerea printre voi a figurii Păzitorilor Milostivirii, laici care îi animă pe laici; precum şi numele de "corectori", cu care îi desemnaţi pe asistenţii spirituali, văzuţi nu ca ghizi externi comunităţii, ci ca "co-rectori", adjutanţi, facilitatori şi însoţitori de călătorie, a căror slujire este exercitată şi primită într-un climat de co-responsabilitate, de apartenenţă afectivă, de comuniune, în care toţi sunt protagonişti într-un efort comun de a creşte în perfecţiunea creştină.
Şi ajungem la a doua dimensiune: caritatea. Istoria voastră mărturiseşte că o viaţă autentică de credinţă nu se poate reduce la spiritualism dezincarnat, ci se revarsă în mod necesar în sensibilitatea faţă de nevoile celorlalţi şi în slujirea generoasă, neîngrădită. Mă gândesc la atâţia dintre fraţii voştri şi surorile voastre, care au plătit personal, chiar şi cu un preţ ridicat, fidelitatea lor faţă de sarcina care le-a fost încredinţată: către ei se îndreaptă cele mai profunde mulţumiri şi rugăciunea noastră.
Oriunde este nevoie, Mizericordiile sunt prezente, în situaţiile extraordinare de urgenţă, în zonele de război, precum şi în miile de servicii ascunse ale solidarităţii zilnice, "pentru a mărturisi - aşa cum a spus Papa Francisc - Evanghelia carităţii printre bolnavi, bătrâni, persoane cu dizabilităţi, minori, imigranţi şi săraci" (Discurs adresat Grupurile Mizericordie şi Fratres din Italia, 14 iunie 2014). Prin intermediul Caselor Noastre, al Centrelor de Solidaritate, al Băncilor de Alimente, al asistenţei la domiciliu, al serviciilor de ascultare şi însoţire, voi stabiliţi cu persoanele relaţii de încredere şi parcursuri de reintegrare socială, care depăşesc cu mult simpla furnizare de servicii, oricât de calificate ar fi. Nu vă limitaţi la "a face pentru", ci vă angajaţi la "a merge cu", recunoscând în ceilalţi fraţi şi surori, fiecare cu propria demnitate şi istorie, pentru a fi întâlniţi în recunoştinţă pentru darul lor reciproc şi cu care să mergeţi împreună pe calea sfinţeniei.
Şi mai este un ultim aspect asupra căruia să ne oprim: atenţia voastră la nevoile de astăzi, care vă caracterizează şi pe voi. Într-adevăr, datorită unei solide baze spirituale şi comunitare şi a zelului pentru binele celorlalţi, Mizericordiile au fost timp de secole martori ai capacităţii de adaptare şi de actualizare, demonstrând că a face "împreună" şi a face "din iubire" ne ajută şi să acţionăm liber şi creativ (cf. Francisc, Discurs adresat membrilor Caritas Italiana cu ocazia aniversării a 50 de ani de la înfiinţare, 26 iunie 2021). Acest lucru este evident în numeroasele şi variatele activităţi pe care le-aţi îmbrăţişat de-a lungul a sute de ani, în funcţie de nevoile altora; aşa cum este şi prezenţa în această sală, pe lângă fraţi şi surori, a fratres, creaţi recent pentru a promova cultura dăruirii prin donarea de sânge, organe şi ţesuturi; şi, de asemenea, a "Mica Milostivire", unde se învaţă să se practice caritatea încă de la început, din copilărie.
Preaiubiţilor, vă încurajez să continuaţi în angajarea voastră, ca o comunitate în care credinţa este trăită intens şi caritatea se practică. Tindeţi să creşteţi în spirit şi să slujiţi cu bucurie şi simplitate, străini de orice logică a puterii, dedicaţi laudei lui Dumnezeu şi binelui celor pe care Domnul îi pune pe drumul vostru. Fiţi întotdeauna mesageri de speranţă, de caritate şi de pace, aşa cum este simbolizat de Icoana Jubiliară care, cu un drum lung, a vizitat atâtea comunităţi şi este acum înmânată fraţilor şi surorilor din Ucraina.
Vă mulţumesc pentru ceea ce faceţi, vă amintesc în rugăciune şi vă împart din inimă vouă şi familiilor voastre binecuvântarea apostolică. Mulţumesc!
LEO PP. XIV
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
