|
| © Vatican Media |
În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.
Pacea să fie cu voi.
Multe mulţumiri. Sărbători naţionale fericite tuturor peruvienilor!
Dragi tineri,
Vă urez bun venit în această casă a lui Petru, unde veniţi ca pelerini ai speranţei. Sunteţi cu toţii pelerini ai speranţei şi veniţi să întâlniţi mii de alţi tineri, pentru a celebra împreună Jubileul. Când vă văd, mă gândesc şi la familiile voastre şi la numeroasele persoane din comunităţile voastre parohiale care cu siguranţă v-au ajutat, cu mari sacrificii şi muncă, să faceţi posibil această călătorie mult aşteptată. Vă salut pe toţi cu recunoştinţă şi bucurie.
În ajunul acestui eveniment atât de important pentru tinerii din întreaga lume, Evanghelia de la Liturghia de astăzi ne luminează într-un mod special. Sunt două parabole care ne ajută în drumul nostru creştin: prima vorbeşte despre un mic grăunte de muştar, iar următoarea despre puţină drojdie (cf. Mt 13,31-35). După cum vedem, acestea sunt două elemente pe care le-am numi aproape nesemnificative; totuşi, cu forţa vieţii pe care o poartă în ele, pot fi transformate, pot creşte şi pot sluji scopului pentru care au fost create.
Şi noi suntem mici, dar nu suntem singuri; Domnul ne-a ales să facem parte dintr-o mare familie, familia Bisericii. Încorporaţi în ea în Cristos, precum mlădiţele în viţă, putem creşte şi aduce rod, ajutaţi de harul Domnului. Sfântul Augustin vorbeşte despre aceste două parabole comentând unul dintre psalmi, Psalmul 68, şi exprimă şi această forţă a celui mic, care atunci când creşte prinde rădăcini într-un popor, poporul lui Dumnezeu care se extinde pe tot pământul (cf. Comentariul la Psalmul 68, I, 1).
În aceste zile pline de bucurie ale Jubileului tinerilor, voi toţi veţi trăi frumoasa experienţă de a vă simţi parte din poporul lui Dumnezeu, parte din Biserica universală, care îmbrăţişează şi cuprinde întregul pământ, fără distincţie de rasă, limbă sau naţiune; extinzându-se precum copacul de muştar şi fermentând precum drojdia.
Dragi tineri, vă urez să păstraţi mereu în inimile voastre tot ceea ce trăiţi în aceste zile, dar să nu păstraţi numai pentru voi. Acest lucru este foarte important: ceea ce veţi trăi aici, să nu fie numai pentru voi. Trebuie să învăţăm să împărtăşim. Vă rog, ca toate acestea să nu rămână numai o amintire, numai nişte fotografii frumoase, numai ceva din trecut. Vă urez ca atunci când vă veţi întoarce în Peru să umpleţi acele ţinuturi cu bucuria şi puterea evangheliei, cu vestea bună a lui Isus Cristos. Fie ca toţi oamenii pe care îi întâlniţi să poată vedea în voi chipul lui Cristos care iubeşte şi se dăruieşte, care rămâne prezent în fiecare persoană botezată. Aşadar, iubiţi şi slujiţi gratuit, în viaţa de zi cu zi, în cele mici, în cele ascunse, pentru că aţi experimentat bucuria de a fi iubiţi primii şi pentru că aţi primit totul gratuit de la Dumnezeu Tatăl nostru.
Rucsacurile care vă vor însoţi în aceste zile, purtând numai strictul necesar, sunt un semn al misiunii pe care papa v-o încredinţează astăzi: fiţi misionari oriunde mergeţi, fiţi o transparenţă a prezenţei Domnului, aşa cum au fost iubiţii noştri sfinţi peruani. Ştiţi că Papa Francisc a vorbit întotdeauna despre Peru ca despre un "pământ sfânt", atât de mulţi sfinţi, dar nu numai din trecut, sfinţi şi de astăzi şi de mâine.
Dumnezeu să vă binecuvânteze şi Stăpâna Noastră a Evanghelizării să vă ocrotească mereu. Mulţumesc.
[Binecuvântarea]
Trăiască Cristos!
LEO PP. XIV
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
