|
| © Vatican Media |
Ciclu de cateheze. Documentele Conciliului al II-lea din Vatican. III. Constituţia Sacrosanctum Concilium. 4. Misterul euharistic
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua şi bine aţi venit!
Continuăm catehezele asupra documentelor Conciliului al II-lea din Vatican, în special constituţia Sacrosanctum Concilium (SC) despre Liturgie.
Când Sfântul Augustin doreşte să explice misterul Trupului lui Cristos celor nou botezaţi, el preia pasajul din Sfântul Paul pe care tocmai l-am auzit: "Voi sunteţi trupul lui Cristos şi membru fiecare în parte" (1Cor 12,27). El adaugă: "Este misterul vostru pe care îl primiţi. La ceea ce sunteţi, răspundeţi: Amin, iar răspunsul vostru este ca semnătura voastră. Vi se spune: «Trupul lui Cristos», şi răspundeţi: «Amin». Fiţi, deci, mădulare ale trupului lui Cristos, pentru ca Aminul vostru să fie adevărat. [...] Fiţi ceea ce vedeţi şi primiţi ceea ce sunteţi" (Predica 272: PL 38, 1247).
Imediat după ce aminteşte Ultima Cină a lui Isus, constituţia despre liturgie vorbeşte despre Euharistie cu aceste accente augustiniene. Pentru creştini, a lua parte la masa Domnului înseamnă "a fi formaţi prin Cuvântul lui Dumnezeu, a fi învioraţi la masa Trupului Domnului, a mulţumi lui Dumnezeu" (cf. SC, 48). Primindu-l în Cuvântul său şi în Euharistie devenim ceea ce primim. Devenim Trupul al cărui Cap este Cristos cel înviat, aşezat la dreapta Tatălui (cf. Col 1,18), care ne pregăteşte un loc în cer (cf. In 14,3): Euharistia este astfel sacramentul Împărăţiei viitoare. Este Pâinea drumului, care ne conduce spre Patria cerească, până la binecuvântata zi când "Dumnezeu va fi totul în toţi" (1Cor 15,28).
Adunarea liturgică oferă Jertfa "nu numai prin mâinile preotului, ci şi în unire cu el" (SC, 48). Din această perspectivă, Euharistia este forma jertfei spirituale a creştinilor (cf. Evr 13,16; Rom 12,1), ca o cale spre unirea cu Dumnezeu şi unii cu alţii. Participând la ea, ei învaţă "să se ofere pe ei înşişi şi, zi de zi, să fie consumaţi, prin Cristos, în unitate cu Dumnezeu şi unii cu alţii" (ibid.). Astfel, încorporându-ne în Cristos, Euharistia ne învaţă să adoptăm stilul de viaţă al Domnului Isus însuşi, marcat de dăruirea gratuită de sine. Această dăruire ne permite, aşadar, să intrăm în dinamica unităţii, care oferă un antidot puternic împotriva fermentărilor dezbinării care subminează lumea noastră, comunităţile noastre, familiile noastre, inimile noastre (cf. SC, 47).
Preaiubiţilor, atunci când participăm la Euharistie, suntem invitaţi să ascultăm Cuvântul lui Dumnezeu şi să ne hrănim la masa Domnului, unde el se oferă Tatălui. Aceste două părţi ale Liturghiei, Liturgia Cuvântului şi Liturgia euharistică, "sunt atât de strâns legate încât formează un singur act de cult" (SC, 56).
În ceea ce priveşte Cuvântul, trebuie ţinut minte că nu este vorba numai de a dobândi cunoaşterea intelectuală a Scripturilor, ci de a primi Cuvântul "viu şi plin de putere" (Evr 4,12), adresat de Dumnezeu tuturor şi în acelaşi timp fiecărei persoane, un Cuvânt care hrăneşte şi ne hrăneşte împreună cu Pâinea euharistică şi ne conduce de la decadenţa păcatului la o viaţă nouă în Cristos. "Euharistia ne deschide la înţelegerea Sfintei Scripturi, aşa cum Sfânta Scriptură, la rândul ei, luminează şi explică Misterul euharistic" (Benedict al XVI-lea, Exortaţia apostolică post-sinodală Verbum Domini, 55).
Conciliul Ecumenic al II-lea din Vatican a cerut o deschidere mai generoasă a comorilor Bibliei, pentru ca masa Cuvântului lui Dumnezeu să fie oferită credincioşilor cu mai multă abundenţă (cf. SC, 51). Reforma liturgică a tradus această cerere în comoara care este Lecţionarul, cartea care adună toate lecturile biblice pentru celebrările liturgice. Această amploare a fost extrasă din izvorul cel mai pur al Tradiţiei vii, care uneşte fidelitatea faţă de tradiţie cu deschiderea către progresul legitim (cf. SC, 23).
Începutul capitolului al II-lea al constituţiei despre liturgie este împletit cu referinţe la marele râu al Tradiţiei, care curge de la Părinţii Bisericii la noi. Citez: "La Cina cea de taină, în noaptea în care a fost vândut, Mântuitorul nostru a instituit jertfa euharistică a Trupului şi Sângelui său pentru a perpetua de-a lungul veacurilor jertfa crucii până la a doua sa venire şi pentru a încredinţa astfel Miresei sale preaiubite, Biserica, memorialul morţii şi al învierii sale: sacrament al pietăţii, semn al unităţii, legătură a carităţii, ospăţ pascal în care îl primim pe Cristos, sufletul este copleşit de har şi ne este dată chezăşia gloriei viitoare" (SC, 47).
Iubiţi fraţi şi surori, să ne inspirăm cu credinţă din acest izvor de viaţă divină şi să ne lăsăm transformaţi de misterul pe care îl celebrăm.
LEO PP. XIV
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
