|
| © Vatican Media |
Iubiţi fraţi şi surori, duminică frumoasă!
După ce a proclamat Fericirile, Isus se adresează celor care le trăiesc, spunând că, datorită lor, pământul nu mai este acelaşi şi lumea nu mai este în întuneric. "Voi sunteţi sarea pământului. [...] Voi sunteţi lumina lumii" (Mt 5,13-14). Este, de fapt, adevărata bucurie care dă savoare vieţii şi aduce la lumină ceea ce înainte nu era. Această bucurie emană dintr-un stil de viaţă, dintr-un mod de a locui pământul şi de a trăi împreună care trebuie dorit şi ales. Este viaţa care străluceşte în Isus, noua savoare a gesturilor sale şi a cuvintelor sale. După întâlnirea cu el, pare insipid şi opac orice se îndepărtează de sărăcia sa în duh, de blândeţea şi simplitatea inimii sale, de foamea şi setea sa de dreptate, care activează milostivirea şi pacea ca dinamici de transformare şi de reconciliere.
Profetul Isaia enumeră gesturi concrete care întrerup nedreptatea: a împărţi pâinea cu cei flămânzi, a aduce în casă pe cei săraci şi fără adăpost, a îmbrăca pe cei goi, fără a neglija pe vecini şi pe membrii familiei (cf. Is 58,7). "Atunci - continuă profetul - lumina ta va răsări ca zorile şi vindecarea ta se va arăta repede" (v. 8). Pe de o parte, lumina, aceea care nu poate fi ascunsă, pentru că este mare ca soarele care în fiecare dimineaţă alungă întunericul; pe de altă parte, o rană care odinioară ardea şi acum se vindecă.
Este dureros, de fapt, a pierde gustul şi a renunţa la bucurie; totuşi, este posibil a avea această rană în inimă. Isus pare să-i avertizeze pe cei care îl ascultă să nu renunţe la bucurie. Sarea care şi-a pierdut gustul, spune el, "nu mai este bună de nimic, decât să fie aruncată afară şi călcată în picioare de oameni" (Mt 5,13). Câte persoane - poate am experimentat asta şi noi - simt că merită să fie aruncaţi, greşiţi. Este ca şi cum lumina lor ar fi fost ascunsă. Isus, însă, ne vesteşte un Dumnezeu care nu ne va arunca niciodată, un Tată care păzeşte numele nostru, unicitatea noastră. Fiecare rană, oricât de adâncă, se va vindeca primind cuvântul Fericirilor şi readucându-ne pe calea evangheliei.
De fapt sunt gesturi de deschidere faţă de ceilalţi şi de atenţie, cele care reaprind bucuria. Cu siguranţă, în simplitatea lor, ne pun împotriva curentului. Însuşi Isus a fost ispitit, în deşert, de alte căi: afirmarea identităţii sale, etalarea ei, a avea lumea la picioarele sale. El a respins, însă, căile pe care s-ar fi pierdut adevărata sa savoare, aceea pe care o redescoperim în fiecare duminică în pâinea frântă: viaţa dăruită, iubirea care nu face zgomot.
Fraţilor şi surorilor, să ne lăsăm hrăniţi şi să ne lăsăm luminaţi de comuniunea cu Isus. Fără nicio etalare, vom fi atunci ca o cetate pe un munte, nu numai vizibilă, ci şi care invită şi primeşte: cetatea lui Dumnezeu unde toţi, în cele din urmă, doresc să locuiască şi să găsească pacea. Să ne îndreptăm acum privirea şi rugăciunea către Maria, Poarta cerului, pentru ca ea să ne ajute să devenim şi să rămânem discipoli ai Fiului ei.
______________
După Angelus
Iubiţi fraţi şi surori!
Ieri, la Huércal-Overa, în Spania, a fost beatificat părintele Salvatore Valera Parra, paroh dedicat pe deplin poporului său, umil şi atent în caritatea pastorală. Fie ca exemplul său de preot centrat asupra esenţialului să-i inspire pe preoţii de astăzi ca să fie fideli în viaţa lor de zi cu zi, trăită cu simplitate şi austeritate.
Cu tristeţe şi îngrijorare, am aflat despre recentele atacuri împotriva diferitelor comunităţi din Nigeria, care au provocat pierderi grave de vieţi omeneşti. Îmi exprim apropierea rugătoare de toate victimele violenţei şi terorismului. Sper ca autorităţile competente să continue să lucreze cu determinare pentru a asigura siguranţa şi protejarea vieţii fiecărui cetăţean.
Astăzi, în comemorarea Sfintei Iosefina Bakhita, celebrăm Ziua Mondială de Rugăciune şi Reflecţie împotriva Traficului de Persoane. Le mulţumesc călugăriţelor şi tuturor celor care se angajează în combaterea şi eliminarea formelor actuale de sclavie. Împreună cu ele, spun: pacea începe cu demnitatea!
Asigur rugăciunea mea pentru populaţiile din Portugalia, din Maroc, din Spania - în special din Grazalema din Andaluzia - şi din sudului Italiei - în special din Niscemi din Sicilia - afectate de inundaţii şi alunecări de teren. Încurajez comunităţile să rămână unite şi solidare, sub protecţia maternă a Fecioarei Maria.
Şi acum vă urez bun venit vouă tuturor, romani şi pelerini din Italia şi din diferite ţări. Îi salut pe credincioşii din Melilla, Murcia şi Malaga, Spania; pe cei veniţi din Belarus, din Lituania şi din Letonia; pe studenţii din Olivenza, Spania; şi pe candidaţii la Mir din Malta. Îi salut, de asemenea, pe tinerii conectaţi cu noi din trei oratorii din dieceza de Brescia.
Să continuăm să ne rugăm pentru pace. Strategiile puterii economice şi militare - ne învaţă istoria - nu asigură un viitor pentru omenire. Viitorul se află în respectul şi în fraternitatea dintre popoare.
Vă doresc tuturor o duminică frumoasă.
LEO PP. XIV
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
