|
| © Vatican Media |
Iubiţi fraţi şi surori, duminică frumoasă!
A sta împreună la masă, mai ales în zilele de odihnă şi de sărbătoare, este un semn de pace şi de comuniune, în fiecare cultură. În Evanghelia acestei duminici (Lc 14,1.7-14), Isus este invitat la prânz de unul dintre conducătorii fariseilor. A avea oaspeţi lărgeşte spaţiul inimii, iar a fi oaspete necesită umilinţa de a intra în lumea altuia. O cultură a întâlnirii se hrăneşte din aceste gesturi care apropie.
Întâlnirea nu este întotdeauna uşoară. Evanghelistul afirmă că oaspeţii îl "priveau" pe Isus şi, în general, el era privit cu o anumită suspiciune de către cei mai riguroşi interpreţi ai tradiţiei. Cu toate acestea, întâlnirea are loc pentru că Isus se apropie cu adevărat, nu rămâne străin de situaţie. Devine cu adevărat oaspete, cu respect şi autenticitate. Renunţă la acele bune maniere care sunt numai formalităţi pentru a evita implicarea reciprocă. Astfel, în stilul său, cu o parabolă, descrie ceea ce vede şi îi invită pe cei care îl observă să reflecteze. Într-adevăr, a observat că există o grabă de a ocupa primele locuri. Acest lucru se întâmplă şi astăzi, nu în cadrul familiei, ci în ocazii când contează să "fii remarcat"; atunci faptul de a fi împreună se transformă într-o competiţie.
Surorilor şi fraţilor, a sta împreună la masa euharistică, în ziua Domnului, înseamnă şi pentru noi să-l lăsăm pe Isus să vorbească. El devine de bunăvoie oaspetele nostru şi ne poate descrie aşa cum el ne vede. Este atât de important să ne vedem prin privirea sa: să reconsiderăm cum reducem adesea viaţa la o competiţie, cum devenim dezorganizaţi pentru a obţine recunoaştere, cum ne comparăm inutil unii cu alţii. Să ne oprim pentru a reflecta, să ne lăsăm zdruncinaţi de un cuvânt care pune sub semnul întrebării priorităţile care ne ocupă inima: este o experienţă de libertate. Isus ne cheamă la libertate.
În Evanghelie foloseşte cuvântul "umilinţă" pentru a descrie forma perfectă a libertăţii (cf. Lc 14,11). De fapt, umilinţa este libertatea faţă de noi înşine. Ea se naşte atunci când Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea sa ne-au captat cu adevărat atenţia şi ne putem permite să privim departe: nu la vârful picioarelor, ci departe! Cei care se înalţă pe ei înşişi par, în general, să nu fi găsit nimic mai interesant decât pe ei înşişi şi, în cele din urmă, le lipseşte încrederea în sine. Însă cei care şi-au înţeles propria valoare în ochii lui Dumnezeu, cei care se simt profund că sunt fii sau fiice ai lui Dumnezeu, au lucruri mai mari de înălţat şi posedă o demnitate care străluceşte din interior. Ea iese în evidenţă, ocupă un loc privilegiat, fără efort şi fără strategii, atunci când, în loc să ne folosim de situaţii, învăţăm să slujim.
Preaiubiţilor, astăzi să cerem ca Biserica să fie o sală de umilinţă pentru toţi, adică o casă unde suntem întotdeauna bineveniţi, unde locurile nu trebuie câştigate, unde Isus poate încă să vorbească şi să ne educe la umilinţa sa, la libertatea sa. Maria, căreia ne rugăm acum, este cu adevărat Mama acestei case.
______________
După Angelus
Iubiţi fraţi şi surori!
Din păcate, războiul din Ucraina continuă să semene moarte şi distrugere. Şi în ultimele zile, bombardamentele au lovit mai multe oraşe, inclusiv capitala Kiev, provocând numeroase victime. Îmi reînnoiesc apropierea de poporul ucrainean şi de toate familiile rănite. Îi invit pe toţi să nu cedeze indiferenţei, ci să se apropie cu rugăciunea şi cu gesturi concrete de caritate. Reiterez cu tărie apelul meu urgent pentru un armistiţiu imediat şi pentru o angajare serioasă în dialog. Este timpul ca responsabilii să renunţe la logica armelor şi să pornească pe calea negocierii şi a păcii, cu sprijinul comunităţii internaţionale. Glasul armelor trebuie redus la tăcere, în timp ce glasul fraternităţii şi al dreptăţii trebuie să se ridice.
[În engleză] Rugăciunile noastre pentru victimele tragicului atac armat din timpul unei Liturghii şcolare din statul american Minnesota includ nenumăraţii copii ucişi şi răniţi zilnic în întreaga lume. Să-l implorăm pe Dumnezeu să oprească pandemia de arme, mari şi mici, care infectează lumea noastră. Fie ca Mama noastră Maria, Regina Păcii, să ne ajute să împlinim profeţia lui Isaia: "Vor schimba săbiile lor în fiare de plug şi suliţele lor în seceri" (Is 2,4).
Inimile noastre sunt rănite şi datorită celor peste cincizeci de persoane care au murit şi aproximativ o sută sunt încă dispărute în naufragiul unei ambarcaţiuni încărcate cu migranţi care încerca să parcurgă 1.100 de kilometri spre Insulele Canare, răsturnată în largul coastei atlantice a Mauritaniei. Această tragedie mortală se repetă zilnic în întreaga lume. Să ne rugăm pentru ca Domnul să ne înveţe, ca indivizi şi ca societate, să punem pe deplin în practică cuvântul său: "Am fost străin şi m-aţi primit" (Mt 25,35).
Îi încredinţă pe toţi cei răniţi, cei dispăruţi şi cei morţi, pretutindeni, îmbrăţişării iubitoare a Mântuitorului nostru.
Mâine, 1 septembrie, este Ziua Mondială de Rugăciune pentru Îngrijirea Creaţiei. Acum zece ani, Papa Francisc, în sintonie cu patriarhul ecumenic Bartolomeu I, a instituit această zi pentru Biserica catolică. Ea este mai importantă şi mai urgentă ca oricând, iar anul acesta tema ei este "Seminţe de pace şi de speranţă". Uniţi cu toţi creştinii, o celebrăm şi o prelungim în "Timpul Creaţiei" până pe 4 octombrie, sărbătoarea Sfântului Francisc de Assisi. În spiritul Cântării fratelui soare, compusă de el acum 800 de ani, îl lăudăm pe Dumnezeu şi ne reînnoim angajarea de a nu ruina darul său, ci de a îngriji casa noastră comună.
Transmit cu afect salutul meu vouă tuturor, credincioşi din Roma şi pelerini din Italia şi din diferite ţări. În mod deosebit, salut grupurile parohiale din Quartu Sant'Elena, Morigerati, Venegono, Rezzato, Brescello, Boretto şi Gualtieri, Val di Gresta, Valmadrera, Stiatico, Sortino şi Casadio; şi grupul de familii din Lucca care au venit de-a lungul Via Francigena.
Salut, de asemenea, Fraternitatea Laicală "Suore Dimesse" din Padova, tinerii din Acţiunea Catolică şi din AGESCI din Reggio Calabria, tinerii din Gorla Maggiore şi candidaţii la mir din Castel San Pietro Terme; precum şi Mişcarea Shalom din San Miniato cu Orchestra Filarmonică "Angiolo del Bravo", Asociaţia "Note Libere" din Taviano şi grupul "Genitori Orsenigo".
Duminică frumoasă tuturor!
LEO PP. XIV
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
