Călătoria apostolică a Sfântului Părinte Francisc
în Indonezia, Papua Noua Guinee, Timorul de Est şi Singapore
(2-13 septembrie 2024)
Întâlnire cu tinerii
(Stadionul "Sir John Guise", Port Moresby, 9 septembrie 2024)
Dragi tineri, bună ziua! Good morning!
|
| © Vatican Media |
Dragi tineri, nu voiam să repornesc de aici fără să vă întâlnesc, pentru că voi sunteţi speranţa pentru viitor.
Şi cum se construieşte viitorul? Ce sens vrem să dăm vieţii noastre? Aş vrea să mă las interpelat de aceste întrebări, pornind de la o relatare care se găseşte la începutul Bibliei: relatarea despre Turnul Babel. Acolo vedem că se ciocnesc două modele, două moduri opuse de a trăi şi de a construi societatea: unul duce la învălmăşeală şi la dispersare, celălalt duce la armonia întâlnirii cu Dumnezeu şi cu fraţii. Învălmăşeală pe de o parte şi armonie pe de altă parte. Acest lucru este important.
Şi eu vă întreb, acum, ce alegeţi voi? Modelul dispersării sau modelul armoniei? Ce alegeţi voi? [răspund: harmony!] Sunteţi buni! Există o istorie pe care o relatează Scriptura: că, după potopul universal, descendenţii lui Noe s-au dispersat în diferite insule, fiecare "după limba sa, după familiile lor" (Gen 10,5). Fără a anula diferenţele, Dumnezeu le-a acordat lor un mod pentru a intra în comunicare şi pentru a se uni; de fapt, "pe tot pământul era o singură limbă" (Gen 11,1). Şi asta înseamnă că Domnul ne-a creat pentru a avea un raport bun cu ceilalţi. Fiţi atenţi: nu ne-a creat pentru învălmăşeală, ci pentru a avea un raport bun. Şi acest lucru este foarte important.
Şi în faţa acestor diferenţe de limbi, care despart, care dispersează, este nevoie de o singură limbă care să ne ajute să fim uniţi. Dar eu vă întreb: care este limba care favorizează prietenia, care dărâmă zidurile de dezbinare şi care ne deschide calea pentru a intra, toţi, într-o îmbrăţişare fraternă? Care este această limbă? Eu aş vrea să aud pre vreunul dintre voi curajos... Cine este capabil să-mi spună care este această limbă? Cine este cel mai curajos, să ridice mâna şi să vină aici în faţă. [Un tânăr răspunde: iubire]. Sunteţi convinşi de asta? [Tinerii răspund: yes!] Gândiţi-vă un pic. Şi împotriva iubirii, ce este? Ura. Dar există şi un lucru probabil mai urât decât ura: indiferenţa faţă de ceilalţi. Aţi înţeles ce este ura şi ce este indiferenţa? Aţi înţeles? [Tinerii răspund: da!] Ştiţi că indiferenţa este un lucru foarte urât, pentru că tu îi laşi pe ceilalţi pe drum, nu te interesezi să-i ajuţi pe ceilalţi. Indiferenţa are rădăcinile egoismului.
Ascultaţi, în viaţă, voi care sunteţi tineri, trebuie să aveţi neliniştea inimii de a vă îngriji de ceilalţi. Voi trebuie să aveţi neliniştea de a face prietenie între voi. Şi voi trebuie să aveţi grijă de un lucru pe care vi-l voi spune acum, care probabil pare un pic straniu. Un lucru pe care eu îl voi spune acum şi care probabil pare un pic straniu. Există un raport foarte important în viaţa tânărului: există apropierea de bunici. Sunteţi de acord? [Tinerii răspund: yes!] Acum, toţi împreună să spunem: "Trăiască bunicii!" [Tinerii răspund: Long live grandpaernts!] Thank you very much. Thank you. Thank you.
Să ne întoarcem la relatarea biblică despre descendenţii lui Noe. Fiecare vorbea o limbă diferită, şi atâtea dialecte. Vă întreb: câte dialecte sunt aici? Unul? Două? Trei? Dar voi, aveţi o limbă comună? Gândiţi-vă bine: aveţi o limbă comună? [Tinerii răspund: yes!]. Limba inimii! Limba iubirii! Limba apropierii! Precum şi limba slujirii.
Vă mulţumesc pentru prezenţa voastră aici. Şi îmi urez ca voi toţi să vorbiţi limba cea mai profundă: ca voi toţi să fiţi "wantok" ai iubirii!
Dragi tineri, sunt bucuros de entuziasmul vostru şi sunt bucuros de tot ceea ce faceţi, ceea ce gândiţi. Dar mă întreb - fiţi atenţi la întrebare! - un tânăr, poate greşi? [Tinerii răspund: yes!]. Şi o persoană adultă, poate greşi? [Tinerii răspund: yes!]. Şi un bătrân, poate greşi? [Tinerii răspund: yes!]. Toţi putem greşi. Toţi. Dar important este să ne dăm seama de greşeală. Acest lucru este important. Noi nu suntem superman. Noi putem greşi. Şi asta ne dă şi o certitudine: că trebuie să ne corectăm mereu. În viaţă toţi putem să cădem, toţi. Dar există un cântec foarte frumos, mi-ar plăcea ca voi să-l învăţaţi, este un cântec pe care îl cântă tinerii atunci când urcă pe munţii Alpi, pe munţi. Cântecul spune aşa: "În arta de a urca, ceea ce este important nu este a nu cădea, ci a nu rămâne căzut". Aţi înţeles asta? [Tinerii răspund: yes!]. În viaţă toţi putem cădea, toţi! Este important a nu cădea? Este important a nu cădea? Vă întreb. [Tinerii răspund: no!]. Da, dar ce este mai important? [Tinerii răspund: get back up!]. A nu rămâne căzuţi. Şi dacă tu vezi un prieten, un coleg, o prietenă, o colegă de vârsta voastră care a căzut, ce trebuie să faci? Să râzi de acela? [Tinerii răspund: no!]. Tu trebuie să-l priveşti şi să-l ajuţi să se ridice. Gândiţi-vă că noi numai într-o situaţie a vieţii putem să privim pe celălalt de sus în jos: pentru a-l ajuta să se ridice. Pentru a-l ajuta să se ridice. Sunteţi de acord sau nu sunteţi de acord? [Tinerii răspund: yes!]. Dacă unul dintre voi este căzut, este un pic jos în viaţa morală, dacă este căzut, tu, voi, trebuie să-i daţi una, aşa? [Tinerii răspund: no!]. Buni, buni.
Acum să repetăm împreună, pentru a termina. În viaţă important nu este a nu cădea, ci a nu rămâne căzut. Repetaţi. Thank you very much [n.tr. Vă mulţumesc foarte mult].
Dragi tineri, vă mulţumesc pentru bucuria voastră, pentru prezenţa voastră, pentru iluziile voastre I pray for you. I pray for you. And you don't forget to pray for me, because the job is not easy. Thank you very much for your presence. Thank you very much for your hope.
And now, all together, pray. Pray for all us.
[n.tr. Mă rog pentru voi. Eu mă rog pentru voi. Şi nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine, pentru că munca nu este uşoară. Vă mulţumesc foarte mult pentru prezenţa voastră. Vă mulţumesc foarte mult pentru speranţa voastră. Şi acum, toţi împreună, rugaţi-vă. Rugaţi-vă pentru noi toţi.]
[Recitarea rugăciunii Tatăl Nostru în engleză]
Thank you very much. But, I forgot [n.tr. Vă mulţumesc foarte mult. Dar, am uitat]: dacă unul cade, trebuie să rămână căzut? [Tinerii răspund: no!]. Bravi. Şi dacă noi vedem un prieten, o prietenă, un coleg, o colegă, care cade, trebuie să-l lăsăm acolo sau să-i dăm una? [Tinerii răspund: no!]. Ce trebuie să facem? [Tinerii răspund: get back up!] [n.tr. Să ne ridicăm!].
Thank you very much. God bless you. Pray for me, don't forget. [n.tr. Vă mulţumesc foarte mult. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Rugaţi-vă pentru mine, nu uitaţi]
* * *
Cuvinte rostite liber după binecuvântare:
Înainte de cântecul final, am uitat ceva. Aş vrea să vă întreb, nu-mi amintesc: când voi găsiţi pe cineva căzut pe drum, căzut datorită atâtor probleme, ce trebuie să faceţi, să-i daţi una? [Tinerii răspund: no!]. Care este gestul pe care trebuie să-l faceţi în faţa unui care este căzut? [Tinerii răspund: get back up!] [n.tr. Să ne ridicăm!]. Să facem asta împreună!
Thank you very much.
Cuvinte rostite liber după cântecul final:
Aş vrea să le mulţumesc tuturor celor care au pregătit această întâlnire frumoasă. Asta mi-a amintit acest episcop salezian care a venit la voi îmbrăcat ca un adevărat muncitor! Acum, toţi împreună, aplauze pentru toţi cei care au pregătit această întâlnire. Este un lucru pe care l-am uitat: cum trebuie făcut? Aşa? [a ridica o persoană căzută].
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
