Pelerinajul Sfântului Părinte Francisc în Ţara Sfântă cu ocazia împlinirii a 50 de ani de la întâlnirea la Ierusalim dintre papa Paul al VI-lea şi patriarhul Atenagora
24-26 mai 2014
Vizita la marele muftiu al Ierusalimului în edificiul Marelui Consiliu pe Esplanada Moscheilor
(Ierusalim, 26 mai 2014)
Excelenţă,
Credincioşi musulmani,
Dragi prieteni,
Sunt recunoscător să vă pot întâlni în acest loc sacru. Vă mulţumesc din inimă pentru invitaţia respectuoasă pe care aţi voit să mi-o adresaţi, şi îndeosebi vă mulţumesc dumneavoastră, Excelenţă, şi preşedintelui Consiliului Suprem musulman.
Mergând pe urmele Predecesorilor mei, şi îndeosebi pe urma luminoasă a călătoriei lui Paul al VI-lea în urmă cu cincizeci de ani, prima a unui Papă în Ţara Sfântă, am dorit mult să vin ca pelerin pentru a vizita locurile care au văzut prezenţa pământească a lui Isus Cristos. Însă acest pelerinaj al meu n-ar fi complet dacă n-ar contempla şi întâlnirea cu persoanele şi comunităţile care trăiesc în această Ţară, şi de aceea sunt deosebit de bucuros să fiu cu voi, credincioşi musulmani, fraţi dragi.
În acest moment gândul meu merge la figura lui Abraham, care a trăit ca pelerin în aceste ţinuturi. Musulmanii, creştinii şi evreii recunosc în Abraham, deşi fiecare în mod diferit, un părinte în credinţă şi un mare exemplu care trebuie imitat. El s-a făcut pelerin, părăsind propriul neam, propria casă, pentru a întreprinde acea aventură spirituală la care îl chema Dumnezeu.
Un pelerin este o persoană care se face săracă, porneşte la drum, este îndreptată spre o ţintă mare şi dorită cu ardoare, trăieşte din speranţa unei promisiuni primite (cf. Evr 11,8-19). Aceasta a fost condiţia lui Abraham, aceasta ar trebui să fie şi atitudinea noastră spirituală. Niciodată nu putem să ne considerăm autosuficienţi, stăpâni ai vieţii noastre; nu putem să ne limităm să rămânem închişi, siguri în convingerile noastre. În faţa misterului lui Dumnezeu suntem cu toţii săraci, simţim că trebuie să fim mereu gata să ieşim din noi înşine, docili la chemarea pe care Dumnezeu ne-o adresează, deschişi la viitorul pe care El vrea să-l construiască pentru noi.
În acest pelerinaj pământesc al nostru nu suntem singuri: intersectăm drumul altor credincioşi, uneori împărtăşim cu ei o bucată de drum, uneori trăim împreună o oprire care ne revigorează. Aşa este întâlnirea de astăzi şi o trăiesc cu recunoştinţă deosebită: este o plăcută oprire comună, făcută posibilă de ospitalitatea voastră, în acel pelerinaj care este viaţa noastră şi a comunităţilor noastre. Trăim o comunicare şi un schimb fratern care pot să ne dea răcorire şi să ne ofere noi puteri pentru a înfrunta provocările comune care sunt puse în faţa noastră.
De fapt, nu putem uita că pelerinajul lui Abraham a fost şi o chemare pentru dreptate: Dumnezeu l-a voit martor al acţiunii sale şi imitator al său. Şi noi am vrea să fim martori ai acţiunii lui Dumnezeu în lume şi pentru aceasta, tocmai în această întâlnire a noastră, simţim răsunând în adâncul nostru chemarea de a fi făcători de pace şi de dreptate, de a invoca în rugăciune aceste daruri şi de a învăţa de sus milostivirea, măreţia sufletului, compasiunea.
Iubiţi fraţi, dragi prieteni, din acest loc sfânt lansez un apel din inimă tuturor persoanelor şi comunităţile care se recunosc în Abraham:
să ne respectăm şi să ne iubim unii pe alţii ca fraţi şi surori!
Să învăţăm a înţelege durerea celuilalt!
Nimeni să nu instrumentalizeze pentru violenţă numele lui Dumnezeu!
Să lucrăm împreună pentru dreptate şi pentru pace!
Salam!
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
