Pelerinajul Sfântului Părinte Francisc în Ţara Sfântă cu ocazia împlinirii a 50 de ani de la întâlnirea la Ierusalim dintre papa Paul al VI-lea şi patriarhul Atenagora
24-26 mai 2014
Omilia la sfânta Liturghie la International Stadium din Amman
(24 mai 2014)
În Evanghelie am ascultat promisiunea lui Isus făcută discipolilor: "Eu îl voi ruga pe Tatăl, iar el vă va da un alt Mângâietor ca să fie cu voi pentru totdeauna" (In14,16). Primul Mângâietor este însuşi Isus; "celălalt" este Duhul Sfânt. Aici nu ne aflăm departe de locul în care Duhul Sfânt a coborât cu putere asupra lui Isus din Nazaret, după ce Ioan l-a botezat în fluviul Iordan (cf. Mt3,16), şi astăzi mă voi duce acolo. Aşadar, Evanghelia din această duminică, şi chiar acest loc în care mulţumire fie lui Dumnezeu mă aflu pelerin, ne invită să medităm asupra Duhului Sfânt, asupra a ceea ce El săvârşeşte în Cristos şi în noi, şi ceea ce putem rezuma în acest mod: Duhul săvârşeşte trei acţiuni: pregăteşte, unge şi trimite.
În momentul botezului, Duhul se aşază asupra lui Isus pentru a-l pregăti pentru misiunea sa de mântuire; misiune caracterizată de stilul Slujitorului umil şi blând, gata pentru împărtăşire şi pentru dăruirea totală de sine. Însă Duhul Sfânt, prezent încă de la începutul istoriei mântuirii, acţionase deja în Isus în momentul zămislirii sale în sânul feciorelnic al Mariei din Nazaret, realizând evenimentul minunat al Întrupării: "Duhul sfânt te va umple, te va adumbri - îi spune îngerul Mariei - şi tu vei naşte un Fiu căruia îi vei pune numele Isus" (cf. Lc 1,35). După aceea, Duhul a acţionat în Simeon şi Ana în ziua prezentării lui Isus la templu (cf. Lc 2,22). Amândoi în aşteptarea lui Mesia; amândoi inspiraţi de Duhul Sfânt, Simeon şi Ana la vederea Pruncului intuiesc că este tocmai Aşteptatul de tot poporul. În atitudinea profetică a celor doi bătrâni se exprimă bucuria întâlnirii cu Răscumpărătorul şi se realizează într-un anumit sens o pregătire a întâlnirii dintre Mesia şi popor.
Diferitele intervenţii ale Duhului Sfânt fac parte dintr-o acţiune armonioasă, dintr-un unic proiect divin de iubire. De fapt, misiunea Duhului Sfânt este de a genera armonie - El însuşi este armonie - şi de a realiza pacea în diferitele contexte şi între subiecţii diferiţi. Diversitatea de persoane şi de gândire nu trebuie să provoace refuz şi piedici, pentru că varietatea este mereu îmbogăţire. De aceea, astăzi, să-l invocăm cu inimă arzătoare pe Duhul Sfânt, cerându-i să pregătească drumul păcii şi al unităţii.
În al doilea rând, Duhul Sfânt unge. L-a uns interior pe Isus şi îi unge pe discipoli, pentru ca să aibă aceleaşi sentimente ale lui Isus şi astfel să poată asuma în viaţa lor atitudini care favorizează pacea şi comuniunea. Cu ungerea Duhului, omenitatea noastră este însemnată de sfinţenia lui Isus Cristos şi ne face capabili să-i iubim pe fraţi cu aceeaşi iubire cu care Dumnezeu ne iubeşte. De aceea, este necesar să facem gesturi de umilinţă, de fraternitate, de iertare, de reconciliere. Aceste gesturi sunt premisă şi condiţie pentru o pace adevărată, solidă şi durabilă. Să-i cerem Tatălui să ne ungă pentru ca să devenim pe deplin fii ai săi, tot mai conformi lui Cristos, pentru a ne simţi cu toţii fraţi şi astfel să îndepărtăm de la noi supărări şi dezbinări şi să ne putem iubi frăţeşte. Este ceea ce ne-a cerut Isus în Evanghelie: "Dacă mă iubiţi, veţi păzi poruncile mele şi eu îl voi ruga pe Tatăl, iar el vă va da un alt Mângâietor ca să fie cu voi pentru totdeauna" (In 14,15-16).
Şi în sfârşit Duhul Sfânt trimite. Isus este Trimisul, plin de Duhul Tatălui. Unşi de acelaşi Duh, şi noi suntem trimişi ca mesageri şi martori ai păcii. Câtă nevoie are lumea de noi ca mesageri ai păcii, ca martori ai păcii! Este o necesitate pe care o are lumea. Şi lumea ne cere să facem asta: să ducem pacea, să mărturisim pacea!
Pacea nu se poate cumpăra, nu se vinde. Pacea este un dar care trebuie căutat cu răbdare şi construit "artizanal" prin gesturi mici şi mari care implică viaţa noastră zilnică. Drumul păcii se consolidează dacă recunoaştem că toţi avem acelaşi sânge şi facem parte din neamul omenesc; dacă nu uităm că avem un unic Tată în cer şi că suntem cu toţii fiii săi, făcuţi după chipul şi asemănarea sa.
În acest spirit vă îmbrăţişez pe voi toţi: pe Patriarh, pe fraţii Episcopi, pe preoţi, persoanele consacrate, pe credincioşii laici, pe atâţia copii care astăzi primesc Prima Împărtăşanie şi pe rudele lor. Inima mea se îndreaptă şi spre numeroşii refugiaţi creştini; şi noi toţi, cu inima noastră, să ne îndreptăm spre ei, spre numeroşii refugiaţi creştini care provin din Palestina, din Siria şi din Irak: duceţi familiilor şi comunităţilor voastre salutul meu şi apropierea mea.
Dragi prieteni, iubiţi fraţi, Duhul Sfânt a coborât asupra lui Isus la Iordan şi a început lucrarea sa de răscumpărare pentru a elibera lumea de păcat şi de moarte. Lui să-i cerem să pregătească inimile noastre pentru întâlnirea cu fraţii dincolo de diferenţele de idei, limbă, cultură, religie; să ungă toată fiinţa noastră cu untdelemnul milostivirii sale care vindecă rănile greşelilor, neînţelegerilor, controverselor; harul de a ne trimite cu umilinţă şi blândeţe pe cărările angajante dar rodnice ale căutării păcii. Amin!
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
