Călătoria apostolică a Sfântului Părinte Francisc în Portugalia
cu ocazia celei de-a XXXVII-a Zi Mondială a Tineretului
(Lisabona, 2-6 august 2023)
Ceremonia de primire la Parcul Eduard al VII-lea
"Parque Eduardo VII" (Lisabona), joi, 3 august 2023
Dragi tineri, bună seara!
Bine aţi venit! Bine aţi venit şi mulţumesc că sunteţi aici, sunt fericit să vă văd! Sunt fericit să ascult gălăgia simpatică pe care o faceţi şi să mă contagiaţi de bucuria voastră. Este frumos să fim împreună la Lisabona: aţi fost chemaţi aici de mine, de patriarh, căruia îi mulţumesc pentru cuvintele sale, de episcopii, preoţii, cateheţii şi animatorii voştri. Mulţumesc tuturor celor care v-au chemat aici şi tuturor celor care au muncit pentru a face posibilă această întâlnire, şi facem asta cu aplauze puternice! Însă mai ales Isus este cel care v-a chemat: să-i mulţumim lui Isus cu alte aplauze puternice!
Voi nu sunteţi aici întâmplător. Domnul v-a chemat, nu numai în aceste zile, ci de la începutul zilelor voastre. Pe toţi ne-a chemat încă de la începutul vieţii noastre. Da, el v-a chemat pe nume: am ascultat din cuvântul lui Dumnezeu care ne-a chemat pe nume. Încercaţi să vă imaginaţi aceste trei cuvinte scrise cu litere mari; şi apoi gândiţi-vă că sunt scrise înlăuntrul fiecăruia dintre voi, în inimile voastre, parcă pentru a forma titlul vieţii voastre, sensul a ceea ce eşti: tu eşti chemat pe nume, tu, tu, tu, noi toţi care suntem aici, toţi am fost chemaţi cu numele nostru. Noi am fost chemaţi automat, am fost chemaţi pe nume. Să ne gândim la asta: Isus m-a chemat cu numele meu. Sunt cuvinte scrise în inimă. Şi apoi să ne gândim că sunt scris înlăuntrul fiecăruia dintre noi, în inimile noastre, şi formează un soi de titlu al vieţii, sensul a ceea ce suntem, sensul a ceea ce sunteţi: ai fost chemat pe nume, ai fost chemat pe nume, ai fost chemat pe nume! Niciunul dintre noi nu este creştin din întâmplare: toţi am fost chemaţi pe nume. La începutul evenimentului vieţii, înainte de talentele pe care le avem, de umbrele şi de rănile pe care le purtăm înăuntru, am fost chemaţi. Am fost chemaţi, pentru ce? Pentru că suntem iubiţi. Am fost chemaţi pentru că suntem iubiţi. Este frumos! În ochii lui Dumnezeu suntem fii preţioşi, pentru că el în fiecare zi cheamă pentru a îmbrăţişa şi a încuraja; pentru a face din fiecare dintre noi o capodoperă unică şi originală; fiecare dintre noi este unic, este original, şi frumuseţea acestui lucru nu o putem întrevedea.
Dragi tineri, în această Zi Mondială a Tineretului, să ne ajutăm reciproc pentru a recunoaşte această realitate: să fie aceste zile ecouri vibrante ale acestei chemări de iubire a lui Dumnezeu, pentru că suntem preţioşi în ochii lui Dumnezeu, în pofida a ceea ce uneori văd ochii noştri; uneori ochii noştri sunt înceţoşaţi de negativităţi şi orbiţi de atâtea distrageri. Fie ca aceste zile să fie zile în care numele meu, numele tău, numele tău prin fraţii şi surorile din atâtea limbi şi naţiuni - vedem atâtea steaguri! - să fie pronunţat cu prietenie, să răsune ca o veste unică în istorie, pentru că unică este palpitaţia lui Dumnezeu pentru tine. Să fie zile în care să fixăm în inimă că suntem iubiţi aşa cum suntem, nu cum am vrea să fim: cum suntem acum. Acesta este punctul de plecare al ZMT, dar mai ales punctul de plecare al vieţii. Tineri şi tinere: suntem iubiţi aşa cum suntem, fără machiaj! Aţi înţeles asta?
Suntem chemaţi pe nume, fiecare dintre noi. Nu este un mod de a spune, este cuvânt al lui Dumnezeu (cf. Is 43,1; 2Tim 1,9). Prietene, prietenă, dacă Dumnezeu te cheamă pe nume înseamnă că pentru Dumnezeu niciunul dintre noi nu este un număr. Este un chip, este o faţă, este o inimă. Aş vrea ca fiecare dintre noi să observe un lucru: atâţia, astăzi, ştiu numele tău, dar nu te cheamă pe nume. De fapt, numele tău este cunoscut, apare pe social media, este elaborat de algoritme care îi asociază gusturi şi preferinţe. Însă toate acestea nu interpelează unicitatea ta, ci utilitatea ta pentru investigaţiile de piaţă. Câţi lupi se ascund în spatele zâmbetelor de bunătate falsă, spunând că ei cunosc cine eşti, dar fără a te iubi, insinuând că ei cred în tine şi promiţându-ţi că vei deveni cineva, pentru a te lăsa după aceea singur când nu mai interesezi. Acestea sunt iluziile virtualului şi trebuie să fim atenţi să nu ne lăsăm înşelaţi, pentru că atâtea realităţi, care astăzi ne atrag şi promit fericire, se arată apoi ceea ce sunt: lucruri zadarnice, bule de săpun, lucruri superflue, lucruri care nu folosesc şi care ne lasă golul înăuntru. Vă spun un lucru: Isus nu este aşa, nu este aşa! El are încredere în tine, are încredere în fiecare dintre voi, în fiecare dintre noi, deoarece pentru Isus fiecare dintre noi este important, fiecare dintre voi este important. Acesta este Isus.
Şi atunci noi, Biserica sa, suntem comunitatea celor care sunt chemaţi: nu suntem comunitatea celor mai buni, nu, toţi suntem păcătoşi, dar suntem chemaţi, aşa cum suntem. Să ne gândim un pic la asta, în inima noastră: suntem chemaţi aşa cum suntem, cu problemele pe care le avem, cu limitările pe care le avem, cu bucuria noastră năvălitoare, cu dorinţa noastră de a fi mai buni, cu dorinţa noastră de a învinge. Suntem chemaţi aşa cum suntem. Gândiţi-vă la asta. Isus mă cheamă aşa cum sunt, nu cum mi-ar plăcea să fiu. Suntem comunitatea fraţilor şi a surorilor lui Isus, fii şi fiice ale aceluiaşi Tată.
Prieteni, aş vrea să fiu clar cu voi, care sunteţi alergici la falsităţi şi la cuvintele goale: în Biserică este spaţiu pentru toţi, pentru toţi! Niciunul nu este inutil, niciunul nu este superfluu, este spaţiu pentru toţi. Aşa cum suntem, toţi. Şi Isus spune asta în mod clar atunci când îi trimite pe apostoli să invite la ospăţul acelui om care-l pregătise, spune: "Mergeţi şi aduceţi-i pe toţi, tineri şi bătrâni, sănătoşi şi bolnavi, drepţi şi păcătoşi: toţi, toţi, toţi". În Biserică este loc pentru toţi. "Părinte, dar eu sunt un nenorocit..., sunt o nenorocită, este loc pentru mine?". Este loc pentru toţi! Toţi împreună, fiecare în limba sa, să repete cu mine: "Toţi, toţi, toţi!". [repetă] Nu se aude, iarăşi! "Toţi, toţi, toţi!" Şi aceasta este Biserica, Mama tuturor. Este loc pentru toţi. Domnul nu arată cu degetul, ci deschide braţele sale. Asta ne face să ne gândim: Domnul nu ştie să facă asta [să arate cu degetul], ci ştie să facă asta [să îmbrăţişeze], ne îmbrăţişează pe toţi. Ne arată asta Isus pe cruce, care atât de mult a deschis braţele sale, încât a fost răstignit şi a murit pentru noi. Isus nu închide niciodată uşa, niciodată, ci te invită să intri: "intră şi vezi". Isus te primeşte, Isus primeşte. În aceste zile, fiecare dintre noi să transmită limbajul de iubire al lui Isus: "Dumnezeu te iubeşte, Dumnezeu te cheamă". Ce frumos este acest lucru! Dumnezeu mă iubeşte, Dumnezeu mă cheamă, vrea ca eu să fiu aproape de el.
Voi, în această seară, mi-aţi pus şi întrebări, atâtea întrebări. Nu încetaţi niciodată să puneţi întrebări! A pune întrebări este corect, ba chiar adesea este mai bine decât a da răspunsuri, pentru că acela care întreabă rămâne "neliniştit" şi neliniştea este cel mai bun remediu la obişnuinţă, la acea normalitate plată care anesteziază sufletul. Fiecare dintre noi are înlăuntrul său propriile nelinişti. Să purtăm cu noi aceste nelinişti şi să le purtăm în dialogul dintre noi, să le purtăm cu noi când ne rugăm în faţa lui Dumnezeu. Aceste întrebări, cu viaţa, devin răspunsuri, trebuie numai să le aşteptăm. Există un lucru foarte interesant: Dumnezeu iubeşte în mod surprinzător, nu este programat. Iubirea lui Dumnezeu este surpriză. Mereu surprinde, mereu ne ţine treji şi ne surprinde.
Dragi tineri şi tinere, vă invit să vă gândiţi la acest lucru atât de frumos: că Dumnezeu ne iubeşte, Dumnezeu ne iubeşte cum suntem, nu cum am vrea să fim sau cum ar vrea societatea să fim: cum suntem! Ne iubeşte cu defectele pe care le avem, cu limitările pe care le avem şi cu voinţa pe care o avem de a merge înainte în viaţă. Dumnezeu ne cheamă astfel. Să aveţi încredere, pentru că Dumnezeu este Tată şi este un Tată care ne iubeşte, un Tată care ne vrea binele. Acest lucru nu este foarte uşor, şi pentru aceasta avem un mare ajutor în Maica Domnului, care este şi Mama noastră. Ea este Mama noastră! Numai asta voiam să vă spun. Nu vă fie frică, aveţi curaj, mergeţi înainte, ştiind că suntem ocrotiţi de iubirea lui Dumnezeu. Dumnezeu ne iubeşte. S-o spunem împreună, toţi: "Dumnezeu ne iubeşte". Mai tare, pentru că nu aud! [repetă] Nu se aude aici... [repetă] Mulţumesc!
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
