Papa în Mexic (2012):
Ceremonia de la plecare din Mexic (26 martie 2012)
Domnule Preşedinte,
Stimate autorităţi,
Domnilor Cardinali,
Iubiţi Fraţi întru Episcopat,
Prieteni mexicani,
Scurta dar intensa mea vizită în Mexic ajunge acum la sfârşit. Dar nu este sfârşitul afectului meu şi al apropierii mele faţă de o ţară pe care o port în adâncul fiinţei mele. Plec plin de experienţe de neuitat, aşa cum sunt de neuitat multele atenţii şi dovezi de afect primite. Mulţumesc pentru cuvintele respectuoase pe care mi le-a adresat domnul Preşedinte, precum şi pentru tot ceea ce au făcut autorităţile pentru această călătorie semnificativă. Şi mulţumesc din toată inima celor care au facilitat sau au colaborat pentru ca, fie în aspectele importate precum şi în cele mai mici detalii, evenimentele din aceste zile să se desfăşoare în mod fericit. Îi cer Domnului ca multele eforturi să nu fie zadarnice şi, cu ajutorul său, să producă roade îmbelşugate şi durabile în viaţa de credinţă, speranţă şi dragoste în León şi Guanajuato, în Mexic şi în ţările surori din America Latină şi din Caraibe.
În faţa credinţei în Isus Cristos, pe care am simţit-o vibrând în inimi, şi în faţa evlaviei iubitoare faţă se Mama sa - invocată aici cu titluri atât de frumoase ca aceea de Guadalupe sau a Luminii - pe care am văzut-o oglindită pe feţe, doresc să repet cu forţă şi claritate o invitaţie adresată poporului mexican să fie fidel faţă de sine însuşi şi să nu se lase înfricoşată de forţele răului, să fie curajos şi să lucreze pentru ca limfa rădăcinilor sale creştine să facă să înflorească prezentul său şi viitorul său.
Am fost martor şi la semnele de preocupare pentru diferite aspecte ale vieţii din această iubită ţară, unele simţite mai recent şi altele care provin din trecut şi care continuă să provoace atâtea suferinţe. Le port la fel cu mine, împărtăşind fie bucuriile fie durerea fraţilor mei mexicani, pentru a le pune în rugăciune la picioarele Crucii, în inima lui Cristos, din care ţâşnesc apa şi sângele răscumpărătoare.
În aceste împrejurări, îndemn cu ardoare pe catolicii mexicani şi pe toţi bărbaţii şi femeile de bunăvoinţă să nu cedeze în faţa mentalităţii utilitariste, care ajunge să-i sacrifice pe cei mai săraci şi lipsiţi de apărare. Îi invit la un efort solidar care să permită societăţii să se reînnoiască din temeliile sale pentru a realiza o viaţă demnă, dreaptă şi în pace pentru toţi. Pentru catolici, această contribuţie la binele comun este şi o exigenţă a acelei dimensiuni esenţiale a Evangheliei care este promovarea umană şi o expresie preaînaltă a carităţii. Pentru aceasta Biserica îi îndeamnă pe toţi credincioşii săi să fie şi buni cetăţeni, conştienţi de responsabilităţile lor de a se preocupa pentru binele altora, al tuturor, fie în sfera personală fie în diferitele sectoare ale societăţii.
Dragi prieteni mexicani, vă spun adio în adevăratul sens al frumoasei expresii tradiţionale hispanice: Rămâneţi cu Dumnezeu! Da, adio; mereu în iubirea lui Cristos, în care cu toţii ne întâlnim şi ne vom întâlni. Fie ca Domnul să vă binecuvânteze şi Preasfânta Maria să vă ocrotească. Multe mulţumiri.
Benedictus pp. XVI
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
