Interviu luat lui Nadia Murad
Papa în Irak: un semn de speranţă pentru toate minorităţile
de Alessandro Gisotti
Cu imensul său curaj a devenit un simbol pentru poporul său, yazidii, şi pentru toate femeile care, în războaie şi nu numai, sunt victime ale violenţei. În 2014, Nadia Murad a fost făcută sclavă de oamenii din Isis care au exterminat sau au închis mii de yazidi în nordul Irakului între care mulţi din familia sa. Victimă a unor violenţe inexprimabile, Nadia nu s-a lăsat învinsă de rău şi astăzi glasul său este cel al unuia care a primit Premiul Nobel pentru pace care vorbeşte împotriva oricărei forme de violenţă. În decembrie 2018 l-a întâlnit pe Papa Francisc căruia i-a dăruit cartea sa autobiografică Ultima tânără. O lectură, a destăinuit pontiful jurnaliştilor în zborul papal, care l-a atins profund. În acest interviu cu mass-media vaticane, Nadia Murad vorbeşte despre roadele pe care le aşteaptă de la vizita Papei Francisc în Irak şi lansează un apel urgent comunităţii internaţionale pentru ca să se angajeze să elibereze multele femei yazide care sunt încă în mâna jihadiştilor.
Mass-media din toată lumea au definit istorică vizita Papei Francisc în Irak. După părerea dumneavoastră, ce rămâne în inima poporului irakian din această călătorie?
Nu numai vizita Papei Francisc în Irak este istorică în sine, ci a venit şi într-un moment istoric pentru poporul irakian, în timp ce îşi revine din genocide, persecuţii religioase şi decenii de conflicte. Vizita papei a scos în evidenţă potenţialul păcii şi al libertăţii religioase. A evidenţiat că toţi irakienii - independent de credinţa lor - merită în acelaşi mod demnitate şi drepturi umane. Sanctitatea Sa a trimis şi un mesaj clar că vindecarea ţesutului interreligios al societăţii irakiene trebuie să înceapă cu susţinerea îngrijirii minorităţilor, cum sunt yazidii, care au fost obiect de violenţă şi marginalizare.
Vorbind jurnaliştilor în avion, Papa Francisc a spus că unul din motivele pentru care a vizitat Irakul a fost citirea cărţii dumneavoastră "Ultima tânără". În primul său discurs, adresat autorităţilor ţării, a amintit suferinţa yazidilor. Cât de important este că papa vă oferă acest sprijin?
În timpul audienţei mele cu Papa Francisc în 2018, am avut o conversaţie aprofundată despre experienţa genocidului comunităţii yazide, îndeosebi despre violenţa îndurată de femei şi copii. Sunt fericit că istoria mea i-a rămas înăuntru şi că s-a simţit chemat să ducă acest mesaj în Irak. Apărarea cauzei yazidilor din partea sa este un exemplu pentru ceilalţi lideri religioşi din regiune pentru a amplifica mesajul de toleranţă faţă de minorităţile religioase cu sunt yazidii.
Astăzi dumneavoastră sunteţi una care aţi primit Premiul Nobel pentru Pace, o ambasadoare de bunăvoinţă a Naţiunilor Unite şi aţi întemeiat o organizaţie, "Nadia's Initiative", pentru a ajuta femeile victime ale violenţei. Unde aţi găsit forţa de a transforma toată durerea pe care aţi suferit-o în această forţă de bine?
Toţi yazidii au demonstrat o mare forţă de supravieţuire şi rezilienţă. Întreaga comunitate a suportat o traumă imensă. Însă nu vom fi în stare să ne ridicăm şi să construim vieţile noastre singuri. Comunitatea are o nevoie extremă de sprijin şi de resurse. Nadia's Initiative se angajează pentru a întări comunitatea în propria restabilire, furnizând un sprijin concret şi sustenabil.
Isis a pierdut războiul din 2017 însă dumneavoastră ne amintiţi că există încă mii de femei, şi tinere fete, în sclavie care încă n-au fost eliberate. Pentru că nu se reuşeşte să se pună capăt acestei tragedii şi ce ar trebui comunitatea internaţională să facă?
Faptul că 2.800 de femei şi copii yazidi încă sunt pierduţi, închişi după aproape şapte ani, revelează lipsa de voinţă politică de a proteja drepturile umane fundamentale ale femeilor şi siguranţa lor. Demonstrează că violenţa sexuală şi sclavia nu sunt luate în serios de comunitatea internaţională. Un task force multilateral ar trebui să fie instituită imediat cu unicul scop de a localiza şi a salva aceste femei şi copii.
Dumneavoastră aţi spus: "Vreau să fiu ultima femeie pe pământ cu o istorie ca a mea". Ce aţi spune astăzi atâtor femei care suferă din cauza războiului şi a teribilelor violenţe?
Lor le spun: "Nu este vina voastră". Sistemele patriarhale globale au fost gândite pentru a ne subjuga, a scoate avantaj din asuprirea noastră şi a face război asupra trupurilor noastre. A supravieţui şi a lupta pentru recunoaşterea acestor nedreptăţi este un act de rezistenţă. Aş vrea să spun de asemenea: "Nu sunteţi singure". Mai mult de o treime din femeile din toată lumea îndură violenţă sexuală. Asta nu înseamnă că trebuie s-o acceptăm. Există femei în fiecare comunitate care supravieţuiesc, se opun şi denunţă. Atunci când ne unim pentru a lupta pentru drepturile noastre, schimbarea devine de neoprit.
(După L'Osservatore Romano, 20 martie 2021)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
