CĂLĂTORIA APOSTOLICĂ A SFÂNTULUI PĂRINTE FRANCISC
ÎN ECUADOR, BOLIVIA ŞI PARAGUAY
(5-13 iulie 2015)
Ceremonia de bun venit
Aeroportul internaţional "Mariscal Sucre" din Quito
Duminică, 5 iulie 2015
Domnule preşedinte,
Stimate autorităţi ale guvernului,
Fraţi întru episcopat,
Doamnelor şi domnilor,
Dragi prieteni,
Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru că mi-a dat harul să vin din nou în America Latină şi să fiu astăzi aici cu voi, în această frumoasă ţară Ecuador. Simt bucurie şi recunoştinţă văzând bun-venitul călduros: este o dovadă în plus a caracterului care distinge aşa de bine pe oamenii din această nobilă naţiune.
Vă mulţumesc, domnule preşedinte, pentru cuvintele dumneavoastră - vă mulţumesc pentru consonanţa dumneavoastră cu gândul meu: m-aţi citat prea mult, mulţumesc! -, la care vă răspund cu cele mai bune urări pentru îndeplinirea misiunii dumneavoastră: fie ca să puteţi realiza ceea ce doriţi pentru binele poporului dumneavoastră. Salut cordial stimatele autorităţi ale guvernului, pe fraţii mei episcopi, pe credincioşii Bisericii ţării şi pe toţi cei care astăzi îmi deschid uşile inimii lor, ale familiei lor şi ale patriei lor. Spre voi toţi se îndreaptă afectul meu şi recunoştinţa mea sinceră.
Am vizitat Ecuadorul în diferite ocazii din motive pastorale; tot aşa şi astăzi, vin ca martor al milostivirii lui Dumnezeu şi al credinţei în Isus Cristos. Aceeaşi credinţă care timp de secole a plăsmuit identitatea acestui popor şi a dat atâtea roade bune, între care se evidenţiază figuri luminoase ca sfânta Mariana a lui Isus, sfântul frate Mihai Febres, sfânta Narcisa a lui Isus sau fericita Mercedes a lui Isus Molina, beatificată la Guayaquil în urmă cu treizeci de ani în timpul vizitei sfântului papă Ioan Paul al II-lea. Ei au trăit credinţa cu intensitate şi entuziasm şi practicând milostivirea au contribuit, în diferite domenii, la îmbunătăţirea societăţii ecuadoriene din timpul lor.
Astăzi, şi noi putem găsi în Evanghelie cheile care ne permit să înfruntăm provocările actuale, apreciind diferenţele, promovând dialogul şi participarea fără excluderi, pentru ca paşii înainte în progres şi dezvoltare care se obţin să se consolideze şi să garanteze un viitor mai bun pentru toţi, rezervând o atenţie specială fraţilor noştri mai fragili şi minorităţilor mai vulnerabile, care sunt datoria pe care încă o are toată America Latină. Pentru acest scop, domnule preşedinte, veţi putea conta mereu pe angajarea şi colaborarea Bisericii, pentru a sluji acest popor ecuadorian care s-a ridicat în picioare cu demnitate.
Dragi prieteni, începe cu aşteptări şi cu speranţă zilele pe care le avem în faţa noastră. În Ecuador se află punctul cel mai apropiat de spaţiul extern: este Chimborazo, numit pentru aceasta locul "cel mai apropiat de soare", de lună şi de stele. Noi creştinii îl asemănăm pe Isus Cristos cu soarele, iar luna cu Biserica; şi luna nu are lumină proprie, şi dacă luna se ascunde de soare devine întunecată. Soarele este Isus Cristos şi dacă Biserica se desparte sau se ascunde de Isus Cristos devine întunecată şi nu dă mărturie. Fie ca în aceste zile să devină mai evident pentru noi toţi apropierea "soarelui care răsare din înălţime" (cf. Lc 1,78) şi ca să fim reflexie a lumii sale, a iubirii sale.
De aici vreau să îmbrăţişez întregul Ecuador. De pe vârful Chimborazo, până la coasta Pacificului; de la pădurea amazoniană până la insulele Galapagos; nu pierdeţi niciodată capacitatea de a apăra pe cel mic şi pe cel simplu, de a avea grijă de copiii voştri şi de bătrânii voştri, care sunt amintirea poporului vostru, de a avea încredere în tineret şi de a simţi uimire pentru nobleţea oamenilor voştri şi faţă de frumuseţea singulară a ţării voastre - care conform domnului preşedinte este paradisul [se referă la o expresie din discursul preşedintelui].
Fie ca Preasfânta Inimă a lui Isus şi Inima Neprihănită a Mariei, cărora Ecuadorul a fost consacrat, să reverse asupra voastră har şi binecuvântare. Multe mulţumiri!
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
