Papa Francisc: Regina Caeli (2 mai 2021)
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!
În evanghelia din această a cincea duminică a Paştelui (In 15,1-8), Domnul se prezintă ca viţa adevărată şi vorbeşte despre noi ca mlădiţele care nu pot trăi fără să rămână unite cu el. Spune aşa: "Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele" (v. 5). Nu există viţă fără mlădiţe, şi viceversa. Mlădiţele nu sunt autosuficiente, ci depind total de viţă, care este izvorul existenţei lor.
Isus insistă asupra verbului "a rămâne". Îl repetă de şapte ori în textul evanghelic de astăzi. Înainte de a lăsa această lume şi a merge la Tatăl, Isus vrea să-i asigure pe discipolii săi că pot continua să fie uniţi cu el. Spune: "Rămâneţi în mine şi eu în voi" (v. 4). Această rămânere nu este o rămânere pasivă, o "adormire" în Domnul, lăsându-ne legănaţi de viaţă. Nu, nu este asta. Rămânerea în el, rămânerea în Isus pe care el ne-o propune este o rămânere activă, şi chiar reciprocă. De ce? Pentru că mlădiţele fără viţă nu pot face nimic, au nevoie de limfă pentru a creşte şi pentru a da rod; dar şi viţa are nevoie de mlădiţe, pentru că roadele nu răsar pe trunchiul copacului. Este o nevoie reciprocă, este o rămânere reciprocă pentru a da rod. Noi rămânem în Isus şi Isus rămâne în noi.
Înainte de toate noi avem nevoie de el. Domnul vrea să ne spună că înainte de respectarea poruncilor, înainte de fericiri, înainte de faptele de milostenie, este necesar să fim uniţi cu el, să rămânem în el. Nu putem fi buni creştini dacă nu rămânem în Isus. Şi în schimb cu el putem totul (cf. Fil 4,13). Cu el putem totul.
Dar şi Isus, ca viţa cu mlădiţele, are nevoie de noi. Probabil că ni se pare îndrăzneţ să spunem asta, şi atunci să ne întrebăm: în ce sens Isus are nevoie de noi? El are nevoie de mărturia noastră. Rodul pe care, ca mlădiţe, trebuie să-l dăm este mărturia vieţii noastre creştine. După ce Isus s-a înălţat la Tatăl, este misiunea discipolilor - este misiunea noastră - să continuăm să vestim evanghelia, cu vorba şi cu faptele. Şi discipolii - noi, discipoli ai lui Isus - fac asta mărturisind iubirea sa: rodul de adus este iubirea. Alipiţi de Cristos, primim darurile Duhului Sfânt, şi astfel putem face bine aproapelui, putem face bine societăţii, Bisericii. După roade se recunoaşte pomul. O viaţa cu adevărat creştină dă mărturie lui Cristos.
Şi cum putem reuşi să facem asta? Isus ne spune: "Dacă rămâneţi în mine şi cuvintele mele rămân în voi, orice voiţi, cereţi şi vi se va face!" (v. 7). Şi acest lucru este îndrăzneţ: siguranţa că ceea ce noi cerem ni se va da. Rodnicia vieţii noastre depinde de rugăciune. Putem cere să gândim ca el, să acţionăm ca el, să vedem lumea şi lucrurile cu ochii lui Isus. Şi astfel să-i iubim pe fraţii noştri şi pe surorile noastre, începând de la cei mai săraci şi suferinzi, aşa cum a făcut el, şi să-i iubim cu inima sa şi să aducem în lume roade de bunătate, roade de caritate, roade de pace.
Să ne încredinţăm mijlocirii Fecioarei Maria. Ea a rămas mereu pe deplin unită cu Isus şi a adus mult rod. Să ne ajute ea să rămânem în Cristos, în iubirea sa, în cuvântul său, pentru a-l mărturisi în lume pe Domnul Înviat.
_______________
După Regina Caeli
Iubiţi fraţi şi surori!
Vinerea trecută, la Caracas, Venezuela, a fost beatificat José Gregorio Hernández Cisneros, credincios laic. Era un medic, bogat în ştiinţă şi în credinţă. A ştiut să recunoască în bolnavi faţa lui Cristos şi, ca bun samaritean, i-a ajutat cu iubire evanghelică. Exemplul său să ne ajute să avem grijă de cei care suferă în trup şi în spirit. Aplauze pentru noul fericit!
Trimit cele mai bune urări ale mele fraţilor noştri şi surorilor noastre din Bisericile ortodoxe şi din Bisericile catolice orientale şi latine care astăzi, conform calendarului iulian, celebrează solemnitatea Paştelui. Domnul înviat să-i umple de lumină şi de pace şi să întărească toate comunităţile care trăiesc în situaţii deosebit de dificile. Paşte fericit lor!
Am intrat în luna mai, în care evlavia populară exprimă în atâtea moduri devoţiunea faţă de Fecioara Maria. Anul acesta ea va fi caracterizată de un "maraton" de rugăciune prin sanctuare mariane importante pentru a implora sfârşitul pandemiei. Aseară a fost prima etapă, în Bazilica "Sfântul Petru".
În acest context există o iniţiativă care se află mult la inima mea: aceea a Bisericii birmane, care invită la rugăciune pentru pace rezervând pentru Myanmar un Bucură-te, Marie din Rozariul zilnic. Fiecare dintre noi se adresează mamei atunci când este în nevoie sau în dificultate. Noi, în această lună, să-i cerem Mamei noastre din cer să vorbească la inima tuturor responsabililor din Myanmar, pentru ca să aibă curajul de a parcurge calea întâlnirii, a reconcilierii şi a păcii.
Cu tristeţe exprim apropierea mea de populaţia din Israel pentru incidentul petrecut vinerea trecută pe muntele Meron, care a provocat moartea a 45 de persoane şi numeroşi răniţi. Asigur amintirea mea în rugăciune pentru victimele acestei tragedii şi pentru cei din familiile lor.
Gândul meu se îndreaptă astăzi şi spre Asociaţia Meter, pe care o încurajez să continue în angajarea în favoarea copiilor victime ale violenţei şi exploatării.
Şi în sfârşit vă salut din inimă pe voi toţi prezenţi aici, dragi romani şi pelerini din diferite ţări. Salut îndeosebi aderenţii la Mişcarea Politică pentru Unitate, întemeiată de Chiara Lubich în urmă cu 25 de ani. Felicitări şi spor la treabă în slujba unei politici bune!
Şi vă urez vouă tuturor o duminică frumoasă. Şi vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
