© Vatican Media
Papa Francisc: Discurs adresat Asociaţiei Comunitatea Afgană din Italia (7 august 2024)

Stimaţi domni,

Sunt bucuros să vă întâlnesc pe voi care reprezentaţi Asociaţia Comunitatea Afgană din Italia.

Afganistanul, în ultimele decenii, a avut o istorie complicată şi dramatică, caracterizată de o succesiune de războaie şi de conflicte sângeroase, care au făcut destul de dificil pentru populaţie să ducă o existenţă liniştită, liberă şi sigură. Instabilitatea, operaţiunile războinice, cu încărcătura lor de distrugere şi de moarte, diviziunile interne şi impedimentele de a-şi vedea recunoscute unele drepturi fundamentale, i-au determinat pe mulţi să ia calea exilului. Eu am întâlnit câteva familii din Afganistan care au venit aici.

Trebuie amintită şi o altă caracteristică importantă a societăţii afgane, precum şi a celei pakistaneze, adică faptul că ele sunt constituite din multe popoare, fiecare mândru de cultura sa, de tradiţiile sale, de modul său specific de a trăi. Această diferenţiere marcată, în loc să fie ocazie pentru a promova o minimă denumire în apărarea tuturor specificurilor şi a drepturilor fiecăruia, uneori este motiv de discriminări şi excluderi, dacă nu chiar de adevărate persecuţii. Pare tragic, dar voi aţi trecut printr-un timp tragic, cu atâtea războaie...

Apoi toate acestea au o relevanţă şi mai mare în zona de graniţă cu Pakistanul, unde împletirea de etnii şi "porozitatea" extremă a graniţelor determină o situaţie care nu este uşor de descifrat şi în care este foarte greu a face efectivă o normativă care să fie concret receptată şi aplicată de toţi. Asemenea contexte pot provoca procese în care partea care este sau se simte mai puternică tinde să meargă dincolo de însăşi prevederile legii sau să fie samavolnic faţă de minorităţi, invocând mai degrabă pretinsul drept al forţei decât să se bazeze pe forţa dreptului.

Factorul religios, din natura sa, ar trebui să contribuie la atenuarea asprimilor contrastelor, ar trebui să creeze spaţiu pentru ca tuturor să le fie recunoscute drepturi depline de cetăţenie pe un plan de paritate şi fără discriminări. Totuşi, de multe ori religia îndură manipulări şi instrumentalizări şi ajunge să slujească pentru planuri care nu sunt compatibile cu ea. În aceste cazuri religia devine factor de ciocnire şi de ură care poate sfârşi în acte violente. Şi voi aţi văzut asta, uneori. Eu îmi amintesc, acel moment dur, că am văzut filmări la ştiri: cu câtă duritate, cu câtă durere...

De aceea este indispensabil ca în toţi să se matureze convingerea că nu se poate, în numele lui Dumnezeu, să se alimenteze dispreţuirea celuilalt, ura şi violenţa. Vă încurajez, aşadar, să continuaţi în intenţia voastră nobilă de a promova armonia religioasă şi de a lucra ca să fie depăşite neînţelegerile între diferitele religii pentru a construi astfel un parcurs de dialog încrezător şi de pace. Este un drum care nu e simplu, care uneori are opriri, dar este unicul drum posibil, de urmat cu tenacitate şi statornicie, dacă într-adevăr se doreşte să se facă binele comunităţii şi să se favorizeze pacea. Eu îmi amintesc că atunci când am fost în Republica Centrafricană eram cu comunitatea catolică şi apoi am mers să vizitez comunitatea islamică, şi m-am rugat în moschee. Şi acolo era o întâlnire cu conducătorii, iar moscheea era un pic în faţă. Şi eu am spus: "Dar pot să merg să mă rog?" - nu se aşteptau la asta. "Da": m-am descălţat şi am mers să mă rog acolo. Şi apoi conducătorul comunităţii a urcat în papamobilul meu şi am mers să vizităm toate comunităţile, fie cea islamică, fie cea protestantă, fie cea catolică. Şi asta uneşte, asta uneşte mult.

În această privinţă, aş vrea să amintesc ceea ce, împreună cu marele imam de Al-Azhar, am declarat în Documentul despre Fraternitatea Umană pentru Pacea Mondială şi Convieţuirea Comună, semnat la Abu Dhabi la 4 februarie 2019, şi anume că "religiile nu incită niciodată la război şi nu solicită sentimente de ură, ostilitate, extremism, nici nu invită la violenţă sau la vărsare de sânge. Aceste nenorociri sunt rod al devierii de la învăţăturile religioase, al folosirii politice a religiilor precum şi al interpretării grupurilor oamenilor de religie care au abuzat [...] de influenţa sentimentului religios asupra inimilor oamenilor pentru a-i determina să facă ceea ce nu are nimic de-a face cu adevărul religiei". Pentru aceasta am cerut tuturor să "înceteze să folosească numele lui Dumnezeu pentru a justifica acte de omucidere, de exilare, de terorism şi de oprimare". Şi am făcut asta tocmai prin credinţa în Dumnezeu, care i-a creat pe oameni ca să trăiască precum fraţii şi "nu vrea ca numele său să fie folosit pentru a-i teroriza pe oameni". Cele spuse despre rolul religiei se pot aplica prin analogie la diferenţele etnico-lingvistico-culturale, pentru a căror gestionare este la fel de necesar "să se adopte cultura dialogului drept cale; colaborarea comună drept conduită; cunoaşterea reciprocă drept metodă şi criteriu" (ibid.).

Iubiţi fraţi, doresc din inimă ca aceste criterii să devină patrimoniu comun, aşa încât să influenţeze mentalităţi şi comportamente, aşa încât principiile să fie nu numai apreciate şi împărtăşite în mod abstract, ci în aplicate concret şi punctual. Dacă se va întâmpla asta, şi discriminările pe care Asociaţia voastră le deplânge în dauna etniei Pashtun în Pakistan se vor termina şi va putea începe o epocă nouă, în care forţa dreptului, compasiunea - acest cuvânt este cheie: compasiunea - şi colaborarea în respectul reciproc vor crea spaţiu pentru o civilizaţie mai dreaptă şi umană. Eu am văzut în unele ţări din Africa, de exemplu, unde sunt două religii importante - islamul şi catolicismul -, cum pentru Crăciun islamicii merg să-i salute pe creştini şi duc miei şi alte lucruri, iar pentru Sărbătoarea Jertfei creştinii merg la musulmani şi le duc lucruri pentru sărbătoare: aceasta este fraternitatea adevărată, şi acest lucru este frumos. Luptaţi pentru asta.

Dumnezeul atotputernic şi milostiv să-i asiste pe guvernanţi şi popoarele în construirea unei societăţi unde să fie recunoscută tuturor cetăţenie deplină în egalitatea drepturilor; unde fiecare să poată trăi după propriile obiceiuri şi după propria cultură, într-un cadru care să ţină cont de drepturile tuturor, fără samavolnicii sau discriminări.

Dragi prieteni, vă mulţumesc pentru vizita voastră. Urez tot binele pentru activitatea voastră şi invoc asupra voastră şi asupra familiilor voastre binecuvântarea lui Dumnezeu. Şi voi rugaţi-vă pentru ca Dumnezeu să mă binecuvânteze. Mulţumesc.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu