|
| © Vatican Media |
Iubiţi fraţi şi surori,
Autorităţi academice şi studenţi, bună ziua tuturor!
Vă spun bun-venit la Roma. Îl salut pe patriarh, cardinalul Pizzaballa. Sunteţi la Roma unde apostolul Petru a ajuns cu aproape două mii de ani în urmă plecând, la începutul urmării lui Isus, din acea casă din Cafarnaum, la lacul Tiberiadei, pe ale cărei vestigii noi putem să mergem şi să ne rugăm tocmai graţie muncii răbdătoare a profesorilor şi arheologilor de la Studium Biblicum Franciscanum. Acum nu se poate merge cu uşurinţă, pentru că împiedică asta zona de război.
Studium Biblicum Franciscanum era inaugurat la Ierusalim, la Sanctuarul Biciuirii, la 7 ianuarie 1924, şi după câţiva ani era pus în legătură cu Colegiul "Sfântul Anton" din Roma, actuala Universitate Pontificală Antonianum. - Profit de ocazie pentru a spune că sunt prea multe Universităţi ecleziastice la Roma. Voi trebuie să vă puneţi în acord şi să faceţi vreo formă de unitate: unitate în planurile de studiu... Puneţi-vă în acord, vorbiţi. - De atunci, istoria sa a fost legată mereu de prezenţa fraţilor minori în Ţara Sfântă. Astăzi, la o sută de ani distanţă, aş vrea să amintesc câteva aspecte.
În primul rând, faptul că Studium, cu Biblioteca şi Muzeul său, a dat şi continuă să dea impuls la importante săpături arheologice, în diferite situri, realizând descoperiri preţioase, ajungând să obţină, în 2001, recunoaşterea lui Facultas Scientiarum Biblicarum et Archaeologiae. Astfel s-a determinat particularitatea voastră de a uni cu studiul Sfintei Scripturi rămânerea în locurile sfinte şi cercetarea arheologică; şi asta v-a permis să lărgiţi şi să aprofundaţi în mod considerabil programe şi metodologii.
De altfel, iubirea faţă de textele biblice este pentru voi o iubire întemeiată în însăşi voinţa Sfântului Francisc, care scrie: "Sunt ucişi de literă acei călugări care nu vor să urmeze spiritul Scripturii divine, ci mai degrabă doresc să ştie numai cuvintele şi să le explice altora. Şi sunt însufleţite de spiritul Scripturii divine cei care ştiu şi doresc să ştie orice ştiinţă pe care nu o atribuie propriului eu carnal, ci o restituie cu cuvântul şi cu exemplul Domnului Dumnezeu Preaînalt" (Avertizări, VII: FF 156). Pentru Francisc, cunoaşterea cuvântului lui Dumnezeu, precum şi studierea sa, nu sunt chestiuni de simplă erudiţie, ci experienţe de natură sapienţială, care au ca scop, în credinţă, de a-i ajuta pe oameni să trăiască mai bine evanghelia şi de a-i face buni.
A înţeles bine asta un discipol fidel al Sfântului din Assisi: Sfântul Bonaventura din Bagnoregio, a cărei a 750-a aniversare a morţii vă pregătiţi s-o celebraţi. El, în vestitul prolog de la Breviloquium, spune, în linie cu tradiţia franciscană, că pentru a primi darul cuvântului lui Dumnezeu este necesar "să ne apropiem cu credinţă simplă de Tatăl luminii şi să ne rugăm cu inimă umilă, pentru ca el, prin intermediul Fiului şi în Duhul Sfânt, să ne dea adevărata cunoaştere a lui Isus Cristos şi, cu această cunoaştere, şi iubirea".
Cu ocazia centenarului vostru, vă îndemn să nu pierdeţi din vedere acest tip de apropiere de Scriptură. Studiul riguros şi ştiinţific al izvoarelor biblice, îmbogăţit de cele mai actualizate metode şi discipline legate de ele, să fie pentru voi unit mereu cu contactul cu viaţa sfântului popor al lui Dumnezeu şi orientat spre slujirea sa pastorală, în armonie şi în folosul carismei voastre specifice în Biserică. Studiul, meditaţia, reflecţia Bibliei şi a textelor biblice, totul în inima Bisericii, care este sfântul popor credincios al lui Dumnezeu aflat pe cale. În afara trupului Bisericii, aceste studii nu folosesc la nimic. Ceea ce are valoare este inima Bisericii, a sfintei Maici Biserici.
Preaiubiţilor, în acest timp, în care Domnul ne cere să ascultăm şi să cunoaştem mai bine cuvântul, pentru a-l face să răsune în lume în mod tot mai comprehensibil, munca voastră discretă şi pasionată este deosebit de preţioasă. De aceea, vă încurajez să continuaţi s-o desfăşuraţi şi s-o calificaţi în cercetare, în predare şi în activitatea arheologică.
Situaţia actuală a Ţării Sfinte şi a popoarelor care locuiesc în ea ne implică şi ne îndurerează. Este foarte gravă din toate punctele de vedere. Este foarte gravă. L-am ascultat pe părintele Faltas, lucrurile pe care mi le-a făcut cunoscute; şi în fiecare zi comunic cu parohia din Gaza, unde suferă mult din cauza acestei situaţii. Sunt numai două exemple, dar toate acestea sunt mai mari. Situaţia este foarte gravă. Trebuie să ne rugăm şi să acţionăm fără a obosi ca să înceteze această tragedie. Acest lucru să vă fie şi mai mult de stimulent pentru a aprofunda motivaţiile şi calitatea prezenţei voastre în acele locuri martirizate, ale prezenţei voastre acolo, în martiriul acelui popor, în care sunt înfipte rădăcinile credinţei noastre.
Ce să spun franciscanilor? Mulţumesc pentru prezenţa voastră în Ţara Sfântă, mulţumesc! Şi cu curaj mergeţi înainte. Vă mulţumesc pentru tot ceea ce faceţi! Vă binecuvântez din inimă. Şi vă recomand, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Mulţumesc.
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
