|
| © Vatican Media |
Dragi prieteni!
Cu plăcere vă adresez bun-venit vouă tuturor şi le mulţumesc celor care în Dicasterul pentru Cultură şi Educaţie au pregătit această întâlnire. Îmi spunea prefectul că în Italia se spune că "zâmbetul face sânge bun". Se spune aşa?
Vă privesc cu stimă pe voi artişti care vă exprimaţi cu limbajul comediei, umorului, ironiei. Câtă înţelepciune este acolo! Dintre toţi profesioniştii care lucrează în televiziune, în cinematografie, în teatru, în hârtia tipărită, cu cântecele, pe social, voi sunteţi între cei mai iubiţi, căutaţi, aplaudaţi. Cu siguranţă pentru că sunteţi buni; dar este şi un alt motiv: voi aveţi şi cultivaţi darul de a face să se râdă.
În mijlocul atâtor ştiri cenuşii, cufundaţi cum suntem în atâtea urgenţe sociale şi chiar personale, voi aveţi puterea de a răspândi seninătatea şi zâmbetul. Sunteţi printre puţinii care au capacitatea de a vorbi persoanelor foarte diferite între ele, din generaţii şi provenienţe culturale diferite.
La modul vostru uniţi oamenii, pentru că râsul este contagios. Este mai uşor a râde împreună decât singuri: bucuria deschide la împărtăşire şi este cel mai bun antidot la egoism şi la individualism. A râde ajută şi la ruperea barierelor sociale, la crearea de conexiuni între persoane. Ne primite să exprimăm emoţii şi gânduri, contribuind la construirea unei culturi împărtăşite şi la crearea de spaţii de libertate. Voi ne amintiţi că homo sapiens este şi homo ludens; că distracţia jucăuşă şi râsul sunt centrale în viaţa umană, pentru a se exprima, pentru a învăţa, pentru a da semnificaţie situaţiilor.
Talentul vostru este un dar, un dar preţios. Împreună cu zâmbetul răspândeşte pace, în inimi, între persoane, ajutându-ne să depăşim dificultăţile şi să suportăm stresul zilnic. Ne ajută să găsim alinare în ironie şi să luăm viaţa cu umor. Mie îmi place să mă rog în fiecare zi - de peste patruzeci de ani fac asta - cu cuvintele Sfântului Thomas Morus: "Dă-mi, Doamne, simţul umorului". Cunoaşteţi rugăciunea aceea? Voi trebuie s-o cunoaşteţi! Îi însărcinez pe superiori [de la dicaster] s-o aducă la cunoştinţă tuturor artiştilor, este în exortaţia mea Gaudete este exsultate, la nota 101, acolo este rugăciunea. "Dă-mi, Doamne, simţul umorului". Acesta este un har pe care-l cer în fiecare zi, pentru că mă face să iau lucruri le cu spiritul corect.
Dar voi reuşiţi şi într-un alt miracol: reuşiţi să faceţi să se zâmbească tratând şi probleme, fapte mici şi mari ale istoriei. Denunţaţi excesele de putere; daţi glas situaţiilor uitate; evidenţiaţi abuzuri; semnalaţi comportamente neadecvate... Dar fără a transmite alarmă sau teroare, nelinişte sau frică, aşa cum face multă comunicare; voi treziţi simţul critic făcând să se râdă şi să se zâmbească. Faceţi asta relatând istorii de viaţă, povestind realitatea, conform punctului vostru de vedere original; şi în acest mod vorbiţi oamenilor despre probleme mici şi mari.
Conform Bibliei, la originea lumii, în timp ce totul era creat, Înţelepciunea divină practica arta voastră în folosul nici mai mult nici mai puţin al lui Dumnezeu însuşi, prim spectator al istoriei. Spune aşa: "Când a hotărât temeliile pământului, eu eram lângă el de încredere, preferată zi de zi, bucurându-mă înaintea lui tot timpul mă bucuram pe rotocolul pământului şi preferinţa mea erau fiii oamenilor" (Prov 8,30-31). Amintiţi-vă asta: când reuşiţi să faceţi să apară zâmbete inteligente de pe buzele chiar şi ale unui singur spectator - acest lucru pe care-l voi spune acum nu este erezie! - îl faceţi şi pe Dumnezeu să zâmbească.
Voi, dragi artişti, ştiţi să gândiţi şi să vorbiţi cu umor în diferite forme şi diferite stiluri; şi în fiecare caz limbajul humor-ului este potrivit pentru a înţelege şi pentru "a simţi" natura umană. Umorul nu ofensează, nu umileşte, nu pironeşte persoanele de defectele lor. În timp ce astăzi comunicarea generează adesea contrapoziţii, voi ştiţi să puneţi împreună realităţi diferite şi uneori chiar contrare. Câtă nevoie avem să învăţăm de la voi! Râsul umorului nu este niciodată "împotriva" cuiva, ci este mereu inclusivă, propunătoare, provoacă deschidere, simpatie, empatie. Vă recomand, rugaţi-l pe Domnul şi cereţi simţul umorului. Vă vor da acea rugăciune frumoasă a Sfântului Thomas Morus.
Îmi vine în minte acea relatare, în cartea Genezei, când Dumnezeu îi promite lui Abraham că într-un an va avea un fiu. El şi soţia sa Sara erau de acum bătrâni şi fără descendenţă. Sara a ascultat şi a râs în sinea ei. Pentru că, aşa cum sunt femeile, era curioasă şi asculta în spatele cortului ce făcea soţul, despre ce vorbea soţul, probabil pentru a-l certa... A ascultat că va avea un fiu într-un an şi a râs în sinea ei. Şi acelaşi lucru l-a făcut probabil şi Abraham, cu un pic de amărăciune. "Dar cum, la vârsta mea, nu glumi!". Dar, de fapt, Sara a zămislit şi a născut pe fiul său la bătrâneţe, în timpul pe care Dumnezeu îl fixase. Atunci ea a spus: "Dumnezeu m-a făcut de râs" (Gen 21,6). Pentru aceasta l-au numit pe fiu Isaac, care înseamnă "el râde".
Se poate râde şi de Dumnezeu? Desigur, şi asta nu este înjurătură, se poate râde, aşa cum ne jucăm şi glumim cu persoanele pe care le iubim. Tradiţia sapienţială şi literară ebraică este maestră în asta! Se poate face, dar fără a ofensa sentimentele religioase ale credincioşilor, mai ales ale săracilor.
Dragi prieteni, Dumnezeu să vă binecuvânteze pe voi şi arta voastră. Continuaţi să-i înveseliţi pe oameni, în special pe cei care cu greu privesc viaţa cu speranţă. Ajutaţi-ne, cu zâmbetul, să vedem realitatea cu contradicţiile sale, şi să visăm o lume mai bună! Vă binecuvântez din inimă; şi vă cer cu rugăminte să vă rugaţi pentru mine: în favoarea mea, cu zâmbetul, nu împotriva mea!
- - - - - - - - - -
Acum, înainte de a da binecuvântarea, eu aş vrea ca toţi să auzim acea rugăciune frumoasă a Sfântului Thomas Morus.
Luciana Littizzetto:
Mulţumesc, între timp mulţumesc în numele meu şi al tuturor colegilor mei. Ne întâlnim mereu numai la înmormântări, de această dată este un moment de bucurie. Mulţumesc!
Rugăciune (citită de Luciana Littizzetto):
Dă-mi, Doamne, o bună digestie
precum şi ceva de digerat.
Dă-mi sănătatea corpului,
cu buna dispoziţie necesară pentru a o menţine.
Dă-mi, Doamne, un suflet sfânt,
care să ştie să preţuiască ceea ce este bun şi curat
şi nu se înspăimânte în faţa păcatului,
ci mai degrabă să găsească modalitatea de a repune lucrurile în ordine.
Dă-mi un suflet care să nu cunoască plictiseala,
bombănelile, suspinele şi plângerile
şi nu permite ca să chinuiesc excesiv
pentru acel lucru atât de deranjant care se numeşte "eu".
Dă-mi, Doamne, simţul umorului.
Dă-mi harul de a înţelege glumele,
pentru ca să am în viaţă un pic de bucurie
şi s-o pot comunica altora.
Aşa să fie.
Papa Francisc:
Uitasem că v-am dat binecuvântarea, pentru aceasta vă urez, ca rămas-bun, o binecuvântare umană. Vă urez tot binele şi Dumnezeu să vă însoţească în această vocaţie atât de frumoasă de a face să se râdă, de comici. Este mai uşor a fi tragic decât comic, este mai uşor. Mulţumesc pentru că faceţi să se râdă şi mulţumesc şi pentru râsul din inimă. Domnul să vă binecuvânteze pe toţi. Mulţumesc!
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
