Salut adresat bolnavilor în Aula "Paul al VI-lea"
Bună ziua!
Voi sunteţi aici pentru că timpul e cam urât şi aici nu plouă, slavă Domnului... Şi apoi, voi puteţi vedea audienţa pe ecranul mare. Multe mulţumiri pentru vizita voastră şi vă cer să vă rugaţi pentru mine.
[Papa merge în mijlocul bolnavilor. La sfârşit adaugă:]
Acum voi rămâneţi aici, urmăriţi audienţa pe ecranul mare, fără ploaie, aici, liniştiţi. Acum s-o rugăm pe Sfânta Fecioară Maria pentru a cere binecuvântarea: Bucură-te, Marie...
[Binecuvântarea]
Şi să ne pregătim pentru Crăciun, gândindu-ne că Isus vine. Vă urez ca Isus să vină în inima fiecăruia dintre voi şi să vă binecuvânteze şi să vă dea putere pentru a merge înainte. Şi rugaţi-vă pentru mine! Mulţumesc!
___________
Călătoria apostolică în Turcia
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua. Dar, nu mi se pare atât de frumoasă ziua, este ca urâtă... Dar voi sunteţi curajoşi şi la o zi urâtă o faţă frumoasă şi mergem înainte! Această audienţă se desfăşoară în două locuri diferite, aşa cum facem când plouă: aici în piaţă şi apoi sunt bolnavii în Aula "Paul al VI-lea". Eu i-am întâlnit deja, i-am salutat şi ei urmăresc audienţa pe un ecran mare, pentru că sunt bolnavi şi nu pot să vină sub ploaie. Îi salutăm de aici cu aplauze.
Astăzi vreau să împărtăşesc cu voi câteva lucruri din pelerinajul meu pe care l-am făcut în Turcia de vinerea trecută până duminică. Aşa cum cerusem să-l pregătim şi să-l însoţim cu rugăciunea, acum vă invit să aducem mulţumire Domnului pentru realizarea sa şi pentru ca să poată apare roade de dialog fie în raporturile noastre cu fraţii ortodocşi, fie în cele cu musulmanii, fie în drumul spre pacea dintre popoare. În primul rând, simt că trebuie să reînnoiesc exprimarea recunoştinţei mele preşedintelui Republicii turce, primului ministru, preşedintelui pentru afacerile religioase şi celorlalte autorităţi, care m-au primit cu respect şi au garantat buna ordine a evenimentelor. Acest lucru cere muncă şi eu au făcut asta cu plăcere. Mulţumesc frăţeşte episcopilor din Biserica catolică din Turcia, preşedintelui Conferinţei Episcopale, atât de bun, şi mulţumesc pentru angajarea lor comunităţilor catolice, aşa cum îi mulţumesc Patriarhului Ecumenic, Sanctitatea Sa Bartolomeu I, pentru primirea cordială. Fericitul Paul al VI-lea şi sfântul Ioan Paul al II-lea, care amândoi au mers în Turcia, şi sfântul Ioan al XXIII-lea, care a fost Delegat Pontifical în acea naţiune, au ocrotit din cer pelerinajul meu, care a avut loc la opt ani după cel al predecesorului meu Benedict al XVI-lea. acea ţară este îndrăgită de orice creştin, în special pentru că a dat naştere apostolului Paul, pentru că a găzduit primele şapte concilii şi pentru prezenţa, aproape de Efes, a "casei Mariei". Tradiţia ne spune că acolo a trăit Sfânta Fecioară Maria, după venirea Duhului Sfânt.
În prima zi a călătoriei apostolice am salutat autorităţile ţării, în cea mai mare majoritate musulmană, dar în a cărei constituţie se afirmă laicitatea statului. Şi cu autorităţile am vorbit despre violenţă. Tocmai uitarea lui Dumnezeu, şi nu glorificarea sa, generează violenţa. Pentru aceasta am insistat asupra importanţei ca musulmanii şi creştinii să se angajeze împreună pentru solidaritate, pentru pace şi dreptate, afirmând că fiecare stat trebuie să asigure cetăţenilor şi comunităţilor religioase o reală libertate de cult.
Astăzi, înainte de a merge să-i salut pe bolnavi, am fost cu un grup de creştini şi islamici care fac o reuniune organizată de dicasterul pentru dialogul interreligios, sub conducerea cardinalului Tauran, şi au exprimat şi ei această dorinţă de a continua în acest dialog fratern între catolici, creştini şi islamici.
În a doua zi am vizitat câteva locuri-simbol ale diferitelor confesiuni religioase prezente în Turcia. Am făcut asta simţind în inimă invocaţia către Domnul, Dumnezeu al cerului şi al pământului, Tată milostiv al întregii omeniri. Centrul zilei a fost celebrarea euharistică la care au participat în catedrală păstori şi credincioşi din diferitele rituri catolice prezente în Turcia. Au asistat şi Patriarhul Ecumenic, Vicarul Patriarhal Armean Apostolic, Mitropolitul Siro-Ortodox şi exponenţi protestanţi. Împreună l-am invocat pe Duhul Sfânt, Cel care face unitatea Bisericii: unitate în credinţă, unitate în caritate, unitate în coeziune interioară. Poporul lui Dumnezeu, în bogăţia tradiţiilor şi articulaţiilor sale, este chemat să se lase condus de Duhul Sfânt, în atitudine constantă de deschidere, de docilitate şi de ascultare. În drumul nostru de dialog ecumenic şi al unităţii noastre, al Bisericii noastre catolice, Cel care face totul este Duhul Sfânt. Nouă ne revine să-l lăsăm să facă, să-l primim şi să urmăm inspiraţiile sale.
A treia şi ultima zi, sărbătoarea sfântului Andrei apostolul, a oferit contextul ideal pentru a consolida raporturile fraterne dintre Episcopul de Roma, Succesor al lui Petru, şi Patriarhul Ecumenic de Constantinopol, succesori al apostolului Andrei, frate al lui Simon Petru, care a întemeiat acea Biserică. Am reînnoit cu Sanctitatea Sa Bartolomeu I angajarea reciprocă de a continua pe drumul spre restabilirea comuniunii depline dintre catolici şi ortodocşi. Împreună am semnat o Declaraţie comună, etapă ulterioară a acestui drum. A fost deosebit de semnificativ faptul că acest act a avut loc la sfârşitul unei solemne Liturghii din sărbătoarea sfântului Andrei, la care am asistat cu mare bucurie şi care a fost urmată de dubla binecuvântare împărţită de Patriarhul de Constantinopol şi de Episcopul de Roma. De fapt, rugăciunea este baza pentru orice dialog ecumenic sub conducerea Duhului Sfânt, care aşa cum am spus este Cel care face unitatea.
Ultima întâlnire - acest lucru a fost frumos şi dureros în acelaşi timp - a fost cea cu un grup de tineri refugiaţi, găzduiţi de salezieni. Era foarte important pentru mine să întâlnesc câţiva refugiaţi din zonele de război din Orientul Mijlociu, fie pentru a le exprima apropierea mea şi a Bisericii, fie pentru a sublinia valoarea primirii, în care şi Turcia este foarte angajată. Mulţumesc încă o dată Turciei pentru această primire a atâtor refugiaţi şi mulţumesc din inimă salezienilor din Istanbul. Aceşti salezieni lucrează cu refugiaţii, sunt buni! Am întâlnit şi alţi preoţi şi un iezuit germani şi alţii care lucrează cu refugiaţii, dar acel oratoriu salezian este un lucru frumos, este o lucrare ascunsă. Mulţumesc mult tuturor acelor persoane care lucrează cu refugiaţii. Şi să ne rugăm pentru toţi refugiaţii şi pentru ca să fie înlăturate cauzele acestei plăgi dureroase.
Iubiţi fraţi şi surori, Dumnezeu atotputernic şi milostiv să continue să ocrotească poporul turc, pe guvernanţii săi şi pe reprezentanţii diferitelor religii. Fie ca ei să poată construi împreună un viitor de pace, aşa încât Turcia să poată reprezenta un loc de coexistenţă paşnică între religii şi culturi diferite. În afară de asta să ne rugăm pentru ca, prin mijlocirea Fecioarei Maria, Duhul Sfânt să facă rodnică această călătorie apostolică şi să favorizeze în Biserica fervoarea misionară, pentru a vesti tuturor popoarelor, în respect şi în dialog fratern, că Domnul Isus este adevăr, pace şi iubire. Numai El este Domnul.
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
