Papa Francisc: Audienţa generală de miercuri, 27 aprilie 2022
Cateheze despre bătrâneţe: 7. Noemi, alianţa între generaţii care deschide viitorul
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!
Astăzi continuăm să reflectăm asupra bătrânilor, asupra bunicilor, asupra bătrâneţii, pare urât cuvântul dar nu, bătrânii sunt mari, sunt frumoşi! Şi astăzi ne vom lăsa inspiraţi de splendida Carte a lui Rut, o bijuterie a Bibliei. Parabola lui Rut luminează frumuseţea legăturilor familiale: generate de raportul de cuplu, dar care merg dincolo de legătura de cuplu. Legături de iubire capabile să fie la fel de puternice, în care se iradiază perfecţiunea acelui poliedru al afectelor fundamentale care formează gramatica familială a iubirii. Această gramatică poartă limfă vitală şi înţelepciunea generatoare în ansamblul raporturilor care zidesc comunitatea. Faţă de Cântarea Cântărilor, Cartea lui Rut este ca tabloul celălalt din dipticul iubirii nupţiale. La fel de importantă, la fel de esenţială, de fapt ea celebrează puterea şi poezia care trebuie să locuiască în legăturile de generaţie, de rudenie, de dăruire, de fidelitate care învăluie întreaga constelaţie familială. Şi care devin chiar capabile, în conjuncturile dramatice ale vieţii de cuplu, să aducă o forţă de iubire inimaginabilă, în măsură să-i relanseze speranţa şi viitorul.
Ştim că locurile comune asupra legăturilor de rudenie create de căsătorie, mai ales cea a soacrei, acea legătură între soacră şi noră, vorbesc împotriva acestei perspective. Dar, tocmai pentru aceasta, Cuvântul lui Dumnezeu devine preţios. Inspiraţia credinţei ştie să deschidă un orizont de mărturie în contra-tendinţă faţă de prejudecăţile mai obişnuite, un orizont preţios pentru întreaga comunitate umană. Vă invit să redescoperiţi Cartea lui Rut! În special în meditaţia despre iubire şi în cateheza despre familie.
Această carte mică are şi o preţioasă învăţătură despre alianţa generaţiilor: unde tinereţea se revelează capabilă să redea entuziasm vârstei mature - acest lucru este esenţial: când tinereţea redă entuziasm bătrânilor -, unde bătrâneţea se descoperă capabilă să redeschidă viitorul pentru tinereţea rănită. Într-un prim moment, bătrâna Noemi, deşi înduioşată datorită afectului nurorilor, rămase văduve ale celor doi fii ai săi, se arată pesimistă cu privire la destinul lor în cadrul unui popor care nu este al lor. De aceea le încurajează afectuos pe tinerele femei să se întoarcă în familiile lor pentru a-şi reface o viaţă - erau tinere aceste femei văduve -. Spune: "Nu pot face nimic pentru voi". Deja acesta apare un act de iubire: femeia bătrână, fără soţ şi fără fii, insistă pentru ca nurorile s-o părăsească. Însă, este şi un soi de resemnare: nu există viitor posibil pentru văduvele străine, lipsite de protecţia soţului. Rut ştie asta şi rezistă la această ofertă generoasă, nu vrea să plece la casa ei. Legătura care s-a stabilit între soacră şi noră a fost binecuvântată de Dumnezeu: Noemi nu poate cere să fie părăsită. Într-un prim moment, Noemi apare mai mult resemnată decât fericită de această ofertă: probabil crede că această legătură stranie va agrava riscul pentru amândouă. În anumite cazuri, tendinţa bătrânilor spre pesimism are nevoie să fie contrastată de presiunea afectuoasă a tinerilor.
De fapt, Noemi, înduioşată de dedicarea lui Rut, va ieşi din pesimismul său şi chiar va lua iniţiativa, deschizând pentru Rut un nou viitor. O instruieşte şi o încurajează pe Rut, văduvă a fiului său, să-şi cucerească un nou soţ în Israel. Booz, candidatul, arată nobleţea sa, apărând-o pe Rut de oamenii săi angajaţi. Din păcate, este un risc care are loc şi astăzi.
Noua căsătorie a lui Rut se celebrează şi lumile sunt din nou pacificate. Femeile din Israel îi spun lui Noemi că Rut, străina, valorează "mai mult decât şapte fii" şi că acea căsătorie va fi o "binecuvântare a Domnului". Noemi, care era plină de amărăciune şi spune şi că numele său este amărăciune, în bătrâneţea sa va cunoaşte bucuria de a avea parte în generarea unei noi naşteri. Priviţi câte "minuni" însoţesc convertirea acestei femei bătrâne! Ea se converteşte la angajarea de a fi disponibilă, cu iubire, pentru viitorul unei generaţii rănite de pierdere şi în pericol de abandonare. Fronturile refacerii sunt aceleaşi care, pe baza probabilităţilor desenate de prejudecăţile obişnuite, ar trebui să genereze fracturi de nedepăşit. În schimb, credinţa şi iubirea permit depăşirea lor: soacra depăşeşte gelozia pentru propriul fiu, iubind noua legătură a lui Rut; femeile din Israel depăşesc neîncrederea faţă de cel străin (şi dacă o fac femeile, toţi o vor face); vulnerabilitatea tinerei singure, în faţa puterii bărbatului, este reconciliată cu legătura plină de iubire şi de respect.
Şi toate acestea pentru că tânăra Rut s-a încăpăţânat să fie fidelă faţă de o legătură expusă prejudecăţii etnice şi religioase. Şi reiau ceea ce am spus la început, astăzi soacra este un personaj mitic, soacra nu spun că o percepem ca fiind diavolul dar mereu este percepută ca o figură urâtă. Dar soacra este mama soţului tău, este mama soţiei tale. Să ne gândim astăzi la acest sentiment un pic răspândit că soacra cu cât este mai departe cu atât este mai bine. Nu! Este mamă, este bătrână. Unul din lucrurile cele mai frumoase ale bunicilor este să-i vadă pe nepoţi, când copiii au copii, retrăiesc. Îngrijiţi bine raportul pe care voi îl aveţi cu soacrele voastre: uneori sunt un pic speciale, dar ţi-au dat maternitatea soţului, ţi-au dat totul. Cel puţin trebuie să le faceţi fericite, pentru ca să ducă înainte bătrâneţea lor cu fericire. Şi dacă au vreun defect trebuie ajutate să se corecteze. Şi vouă soacrelor vă spun: fiţi atente cu limba, pentru că limba este unul din păcatele cele mai urâte ale soacrelor, fiţi atente.
Şi Rut în această carte o acceptă pe soacră şi o face să retrăiască şi bătrâna Noemi asumă iniţiativa de a redeschide viitorul pentru Rut, în loc să se limiteze de a se bucura de sprijinul ei. Dacă tinerii se deschid la recunoştinţă pentru ceea ce au primit şi bătrânii iau iniţiativa de a relansa viitorul lor, nimic nu va putea opri înflorirea binecuvântărilor lui Dumnezeu între popoare! Vă rog, tinerii să discute cu bunicii, tinerii să discute cu bătrânii, bătrânii să discute cu tinerii. Această punte trebuie s-o restabilim puternic, există acolo un curent de mântuire, de fericire. Fie ca Domnul să ne ajute, făcând asta, să creştem în armonie în familii, acea armonie constructivă care merge de la cei bătrâni la cei mai tineri, acea punte frumoasă pe care noi trebuie s-o păzim şi s-o îngrijim.
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
