Papa Francisc: Audienţa generală de miercuri, 26 ianuarie 2022
Cateheze despre Sfântul Iosif: 9. Sfântul Iosif, omul care "visează"
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!
Astăzi aş vrea să mă opresc asupra figurii Sfântului Iosif ca om care visează. În Biblie, ca şi în culturile popoarelor antice, visele erau considerate un mijloc prin care se revela Dumnezeu (cf. Gen 20,3; 28,12; 31,11.24; 40,8; 41,1-32; Num 12,6; 1Sam 3,3-10; Dan 2; 4; Iob 33,15). Visul simbolizează viaţa spirituală a fiecăruia dintre noi, acel spaţiu interior, pe care fiecare este chemat să-l cultive şi să-l păzească, unde Dumnezeu se manifestă şi adesea ne vorbeşte. Dar trebuie să spunem şi că înăuntrul fiecăruia dintre noi nu există numai glasul lui Dumnezeu: există atâtea alte glasuri. De exemplu, glasurile fricilor noastre, glasurile experienţelor trecute, glasurile speranţelor; şi există şi glasul celui rău care vrea să ne înşele şi să ne încurce. Aşadar, este important să reuşim să recunoaştem glasul lui Dumnezeu în mijlocul atâtor alte glasuri. Iosif demonstrează că ştie să cultive tăcerea necesară şi, mai ales, să ia deciziile corecte în faţa Cuvântului pe care Domnul i-l adresează în interior. Ne va face bine să reluăm astăzi cele patru vise prezentate în Evanghelie şi care îl au pe el ca protagonist, pentru a înţelege cum să stăm în faţa revelaţiei lui Dumnezeu. Evanghelia ne relatează patru vise ale lui Iosif.
În primul vis (cf. Mt 1,18-25), îngerul îl ajută pe Iosif să rezolve drama care-l asaltează atunci când află despre sarcina Mariei: "Nu te teme să o iei pe Maria, soţia ta, căci ceea ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt! Ea va naşte un fiu şi-i vei pune numele Isus, căci el va mântui poporul său de păcatele sale" (v. 20-21). Şi răspunsul a fost imediat: "Trezindu-se din somn, Iosif a făcut după cum i-a poruncit îngerul Domnului" (v. 24). De multe ori viaţa ne pune în faţa unor situaţii pe care nu le înţelegem şi par fără soluţie. A ne ruga, în acele momente, înseamnă a lăsa ca Domnul să ne arate lucrul corect de făcut. De fapt, foarte des rugăciunea face să se nască în noi intuiţia căii de ieşire, cum să rezolvăm acea situaţie. Iubiţi fraţi şi surori, Domnul nu permite niciodată o problemă fără să ne dea şi ajutorul necesar pentru a o înfrunta. Nu ne aruncă acolo în cuptor singuri. Nu ne aruncă printre bestii. Nu. Domnul, când ne arată o problemă sau dezvăluie o problemă, ne dă mereu intuiţia, ajutorul, prezenţa sa, pentru a ieşi din ea, pentru a o rezolva.
Şi al doilea vis revelator al lui Iosif vine atunci când viaţa pruncului Isus este în pericol. Mesajul este clar: "Sculându-te, ia copilul şi pe mama lui, fugi în Egipt şi stai acolo până când îţi voi spune, pentru că Irod are de gând să caute copilul ca să-l ucidă!" (Mt 2,13). Iosif, fără ezitare, ascultă: "Sculându-se, Iosif a luat copilul şi pe mama lui în timpul nopţii şi a plecat în Egipt. A rămas acolo până la moartea lui Irod" (v. 14-15). În viaţă noi toţi trăim experienţa pericolelor care ameninţă existenţa noastră sau pe cea a celor pe care-i iubim. În aceste situaţii, a ne ruga înseamnă a asculta glasul care poate face să se nască în noi acelaşi curaj al lui Iosif, pentru a înfrunta dificultăţile fără a pieri.
În Egipt, Iosif aşteaptă de la Dumnezeu semnul pentru a se poate întoarce acasă; şi tocmai acesta este conţinutul celui de-al treilea vis. Îngerul îi revelează că au murit cei care voiau să ucidă pruncul şi îi porunceşte să plece cu Maria şi Isus şi să se întoarcă în patrie (cf. Mt 2,19-20). Iosif "a luat copilul şi pe mama lui şi a intrat în ţara lui Israel" (v. 21). Dar chiar în timpul călătoriei de întoarcere, "auzind că Arhelau domnea în Iudeea în locul tatălui său, Irod, s-a temut să meargă acolo" (v. 22). Iată, aşadar, a patra revelaţie: "Fiindu-i revelat în vis, s a dus în părţile Galileii, şi a venit să locuiască în cetatea numită Nazaret" (v. 22-23). Şi frica face parte din viaţă şi are nevoie şi ea de rugăciunea noastră. Dumnezeu nu ne promite că nu ne va fi frică niciodată, ci că, având ajutorul său, ea nu va fi criteriul deciziilor noastre. Iosif simte frica, dar Dumnezeu îl conduce prin ea. Puterea rugăciunii face să intre lumina în situaţiile de întuneric.
Mă gândesc în acest moment la atâtea persoane care sunt strivite de povara vieţii şi nu mai reuşesc nici să spere, nici să se roage. Sfântul Iosif să le poată ajuta să se deschidă la dialogul cu Dumnezeu, pentru a regăsi lumină, forţă şi pace. Şi mă gândesc şi la părinţi în faţa problemelor copiilor. Copii cu atâtea boli, copiii bolnavi, chiar cu boli permanente: câtă durere acolo. Părinţi care văd orientări sexuale diferite în copii; cum se gestionează asta şi să fie însoţiţi copiii şi să nu se ascundă într-o atitudine condamnatoare. Părinţi care văd copii care pleacă, mor, din cauza unei boli precum şi - este mai trist, citim asta în fiecare zi în ziare - tineri care fac trăsnăi şi ajung în accident cu maşina. Părinţii care-i văd pe copiii care nu merg înainte în şcoală şi nu ştiu ce să facă... Atâtea probleme ale părinţilor. Să ne gândim la modul de a-i ajuta. Şi acestor părinţi le spun: nu vă înspăimântaţi. Da, există durere. Multă. Dar gândiţi-vă cum a rezolvat Iosif problemele şi cereţi-i lui Iosif să vă ajute. A nu condamna niciodată un copil. Mă cuprinde un sentiment de compasiune - aşa simţeam în Buenos Aires - când mergeam în autobuz şi treceam prin faţa puşcăriei: era coada de persoane care trebuiau să intre pentru a-i vizita pe deţinuţi. Şi erau mame acolo, care îmi provocau atâta compasiune: în faţa problemei unui copil care a greşit, este închis, nu-l lăsau singur, se expuneau şi îl însoţeau. Acest curaj; curaj de tată şi de mamă care îi însoţesc pe copii mereu, mereu. Să-i cerem Domnului să dea tuturor taţilor şi tuturor mamelor acest curaj pe care l-a dat lui Iosif. Şi după aceea să ne rugăm pentru ca Domnul să ne ajute în aceste momente.
Însă rugăciunea nu este niciodată un gest abstract sau intimist, aşa cum vor să facă aceste mişcări spiritualiste mai mult gnostice decât creştine. Nu, nu este aceea. Rugăciunea este mereu legată indisolubil cu caritatea. Numai atunci când unim iubirea cu rugăciunea, iubirea faţă de copii pentru cazul pe care l-am spus acum sau iubirea faţă de aproapele reuşim să înţelegem mesajele Domnului. Iosif se ruga, muncea şi iubea - trei lucruri frumoase pentru părinţi: a se ruga, a munci şi a iubi - şi pentru aceasta a primit mereu necesarul pentru a înfrunta încercările vieţii. Să ne încredinţăm lui şi mijlocirii sale.
Sfinte Iosif, tu eşti omul care visează,
învaţă-ne să recuperăm viaţa spirituală
ca locul interior în care Dumnezeu se manifestă şi ne mântuieşte.
Elimină din noi gândul că rugăciunea este inutilă;
ajută pe fiecare dintre noi să corespundem la ceea ce Domnul ne indică.
Fie ca raţionamentele noastre să fie iradiate de lumina Duhului,
inima noastră să fie încurajate de forţa sa
şi fricile noastre să fie salvate de milostivirea sa. Amin.
____________________
APEL
Mâine se celebrează Ziua internaţională a comemorării victimelor Holocaustului. Este necesar să se amintească exterminarea de milioane de evrei şi persoane de diferite naţionalităţi şi credinţe religioase. Nu mai trebuie să se repete această cruzime indescriptibilă! Fac apel la toţi, în special la educatori şi la familii, pentru ca să favorizeze în noile generaţii conştiinţa ororii acestei pagini negre a istoriei. Ea nu trebuie uitată, pentru ca să se poată construi un viitor în care demnitatea umană să nu mai fie călcată în picioare.
* * *
Înainte de Tatăl Nostru
Şi acum, cu Tatăl Nostru, vă invit să ne rugăm pentru pacea în Ucraina, şi să facem asta des în cursul acestei zile: să cerem cu insistenţă Domnului ca acea ţară să poată vedea înflorind fraternitatea şi să depăşească răni, frici şi diviziuni. Am vorbit despre holocaust. Dar gândiţi-vă că [în Ucraina] peste cinci milioane au fost eliminaţi în timpul ultimului război. Este un popor suferind; a suferit foamea, a suferit atâtea cruzimi şi merită pacea. Rugăciunile şi invocaţiile care se înalţă astăzi până la cer să atingă minţile şi inimile responsabililor de pe pământ, pentru a face să prevaleze dialogul şi binele tuturor să fie pus înaintea intereselor de parte. Vă rog, să nu mai fie niciodată războiul.
Să ne rugăm pentru pace cu Tatăl Nostru: este rugăciunea copiilor care se adresează aceluiaşi Tată, este rugăciunea care ne face fraţi, este rugăciunea fraţilor care imploră reconciliere şi înţelegere.
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
