Papa Francisc: Audienţa generală de miercuri, 22 ianuarie 2020
Cateheză: Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creştinilor. "Ne-au arătat o bunăvoinţă neobişnuită" (cf. Fap 28,2)
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!
Cateheza de astăzi este în ton cu Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creştinilor. Tema din acest an, care este cea a ospitalităţii, a fost dezvoltată de comunităţile din Malta şi Gozo, pornind de la textul din Faptele Apostolilor care relatează despre ospitalitatea rezervată de locuitorii din Malta sfântului Paul şi însoţitorilor săi de călătorie, naufragiaţi împreună cu el. Tocmai la acest episod mă refeream în cateheza de acum două săptămâni.
Aşadar să pornim din nou de la experienţa dramatică a acelui naufragiu. Nava cu care călătoria Paul este în voia elementelor. De paisprezece zile sunt pe mare, în derivă, şi pentru că nici soarele nici stelele nu sunt vizibile, călătorii se simt dezorientaţi, pierduţi. Sub ei marea se izbeşte violentă împotriva navei şi ei se tem că aceea se va rupe sub forţa valurilor. De sus sunt biciuiţi de vânt şi de ploaie. Forţa mării şi a furtunii este teribil de puternică şi indiferentă faţă de destinul navigatorilor: erau peste 260 de persoane!
Însă Paul care ştie că nu este aşa, vorbeşte. Credinţa îi spune că viaţa sa este în mâinile lui Dumnezeu, care l-a înviat pe Isus din morţi şi care l-a chemat pe el, Paul, pentru a duce Evanghelia până la marginile pământului. Credinţa sa îi spune şi că Dumnezeu, după ceea ce a revelat Isus, este Tată iubitor. De aceea Paul se adresează însoţitorilor de călătorie şi, inspirat de credinţă, le vesteşte că Dumnezeu nu va permite ca vreun fir de pe capul lor să se piardă.
Această profeţie se adevereşte când nava se împotmoleşte pe coasta din Malta şi toţi pasagerii ajung teferi şi nevătămaţi pe uscat. Şi acolo experimentează ceva nou. În contrast cu violenţa brutală a mării aflate în furtună, primesc mărturia "bunăvoinţei neobişnuite" a locuitorilor insulei. Aceşti oameni, pentru ei străini, se dovedesc atenţi la nevoile lor. Aprind un foc pentru ca să se încălzească, le oferă adăpost de ploaie şi mâncare. Chiar dacă încă n-au primit Vestea Bună a lui Cristos, manifestă iubirea lui Dumnezeu în acte concrete de gentileţe. De fapt, ospitalitatea spontană şi gesturile grijulii comunică ceva din iubirea lui Dumnezeu. Şi ospitalitatea insularilor maltezi este răsplătită de minunile de vindecare pe care Dumnezeu le realizează prin intermediul lui Paul pe insulă. Deci, dacă oamenii din Malta au fost un semn al Providenţei lui Dumnezeu pentru apostol, şi el a fost martor al iubirii milostive a lui Dumnezeu pentru ei.
Preaiubiţilor, ospitalitatea este importantă; şi este şi o importantă virtute ecumenică. Înainte de toate înseamnă a recunoaşte că ceilalţi creştini sunt cu adevărat fraţii noştri şi surorile noastre în Cristos. Suntem fraţi. Cineva îţi va spune: "Dar acela este protestant, acela este ortodox...". Da, dar suntem fraţi în Cristos. Nu este un act de generozitate în sens unic, pentru că atunci când găzduim alţi creştini îi primim ca pe un dar care ne este oferit. Ca şi maltezii - sunt buni aceşti maltezi - suntem răsplătiţi, pentru că primim ceea ce Duhul Sfânt a semănat în fraţii noştri şi în surorile noastre şi asta devine un dar şi pentru noi, pentru că şi Duhul Sfânt seamănă harurile sale pretutindeni. A-i primi pe creştini dintr-o altă tradiţie înseamnă în primul rând a arăta iubirea lui Dumnezeu faţă de ei, pentru că sunt fii ai lui Dumnezeu - fraţii noştri - şi în afară de asta înseamnă a primi ceea ce Dumnezeu a făcut în viaţa lor. Ospitalitatea ecumenică cere disponibilitatea de a-i asculta pe alţii, prestând atenţie la istoriile lor personale de credinţă şi la istoria comunităţii lor, comunitate de credinţă cu o altă tradiţie diferită de a noastră. Ospitalitatea ecumenică mai comportă dorinţa de a cunoaşte experienţa lui Dumnezeu pe care o trăiesc alţi creştini şi aşteptarea de a primi darurile spirituale care derivă din ea. Şi acesta este un har, a descoperi asta este un har. Eu mă gândesc la timpurile trecute, la ţara mea de exemplu. Când veneau unii misionari evanghelici, un mic grup de catolici mergea să le dea foc la corturi. Asta nu: nu este creştineşte. Suntem fraţi, toţi suntem fraţi şi trebuie să facem ospitalitate unul altuia.
Astăzi, marea pe care au naufragiat Paul şi însoţitorii săi este încă o dată un loc periculos pentru viaţa altor navigatori. În toată lumea bărbaţi şi femei migranţi înfruntă călătorii riscante pentru a scăpa de violenţă, pentru a scăpa de război, pentru a scăpa de sărăcie. Ca Paul şi însoţitorii săi experimentează indiferenţa, ostilitatea deşertului, a fluviilor, a mărilor... De atâtea ori nu-i lasă să debarce în porturi. Însă, din păcate, uneori întâlnesc şi ostilitatea mult mai rea a oamenilor. Sunt exploataţi de traficanţi criminali: astăzi! Uneori ospitalitatea îi respinge ca un val spre sărăcia sau pericolele de care au fugit.
Noi, fiind creştini, trebuie să lucrăm împreună pentru a arăta migranţilor iubirea lui Dumnezeu revelată de Isus Cristos. Putem şi trebuie să mărturisim că nu există numai ostilitatea şi indiferenţa, ci că fiecare persoană este preţioasă pentru Dumnezeu şi iubită de El. Diviziunile care încă există între noi ne împiedică să fim pe deplin semnul iubirii lui Dumnezeu. A lucra împreună pentru a trăi ospitalitatea ecumenică, îndeosebi faţă de cei a căror viaţă este mai vulnerabilă, ne va face pe noi toţi creştinii - protestanţi, ortodocşi, catolici, toţi creştinii - fiinţe umane mai bune, discipoli mai buni şi un popor creştin mai unit. Ne va apropia ulterior de unitate, care este voinţa lui Dumnezeu pentru noi.
_______________
APEL
La 25 ianuarie, în Extremul Orient şi în alte diferite părţi ale lumii, multe milioane de bărbaţi femei vor celebra anul nou lunar.
Le trimit salutul meu cordial, urând îndeosebi familiilor să fie locuri de educaţie la virtuţile primirii, înţelepciunii, respectului faţă de fiecare persoană şi armoniei cu creaţia.
Îi invit pe toţi să se roage şi pentru pace, pentru dialog şi pentru solidaritate între naţiuni: daruri deosebit de necesare pentru lumea de astăzi.
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
* * *
Pe ercis.ro există o pagină specială dedicată Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creştinului, în meniul Biblioteca > Ecumenism.
