Iubiţi fraţi şi surori,
Cu plăcere vă întâlnesc pe voi toţi care sunteţi angajaţi în Operele Misionare Pontificale, în slujba Bisericii pentru a realiza mandatul misionar de a evangheliza neamurile până la marginile pământului. Îi mulţumesc cardinalului Filoni pentru cuvintele sale respectuoase.
Omenirea are atâta nevoie de Evanghelie, izvor de bucurie, de speranţă şi de pace. Are prioritate misiunea evanghelizatoare, pentru că activitatea misionară este şi astăzi provocarea maximă pentru Biserică. Şi "cât aş vrea să găsesc - şi pentru voi - cuvintele pentru a încuraja o perioadă evanghelizatoare mai ferventă, bucuroasă, generoasă, curajoasă, plină de iubire până la capăt şi de viaţă contagioasă!" (Exortaţia apostolică Evangelii gaudium, 261).
Vestirea Evangheliei este prima şi constanta preocupare a Bisericii, este angajarea sa esenţială, provocarea sa cea mai mare şi izvorul reînnoirii sale. Fericitul Paul al VI-lea adăuga: "şi vocaţia sa". De fapt, din misiunea evanghelizatoare, din intensitatea şi eficacitatea sa derivă şi adevărata reînnoire a Bisericii, a structurilor sale şi a activităţii sale pastorale. Fără neliniştea şi grija evanghelizării nu este posibil să se dezvolte o pastoraţie credibilă şi eficace, care să unească vestirea şi promovarea umană. "Activitatea misionară este paradigma întregii opere a Bisericii" (Evangelii gaudium, 15).
Vouă, membri ai Congregaţiei pentru Evanghelizarea Popoarelor şi directori naţionali ai Operelor Misionare Pontificale, prin vocaţie şi prin slujire, vă revine o misiunea angajantă şi privilegiată: privirea voastră şi interesul vostru se lărgesc la orizonturile ample şi universale ale umanităţii, la frontierele sale geografice şi mai ales umane. Cu stimă şi afect voi însoţiţi viaţa Bisericilor tinere răspândite în lume şi însufleţiţi poporului lui Dumnezeu pentru ca să trăiască pe deplin misiunea universală. Cunoaşteţi minunăţiile pe care Duhul Sfânt, prin aceste Biserici, adesea sărace în resurse, le realizează în omenire, şi prin intermediul dificultăţilor şi persecuţiilor pe care ele le îndură datorită fidelităţii şi mărturiei lor faţă de Cuvântul lui Dumnezeu şi în apărarea omului. În acele periferii umane Biserica este chemată să iasă pe străzi şi să meargă în întâmpinarea atâtor fraţi şi surori ai noştri care trăiesc fără forţa, lumina şi mângâierea lui Isus Cristos, fără o comunitate de credinţă care să-i primească, fără un orizont de sens şi de viaţă (cf. Evangelii gaudium, 49).
Congregaţia pentru Evanghelizare şi Operele Misionare Pontificale sunt aşadar protagoniste ale unei evanghelizări reînnoite, adresate tuturor şi îndeosebi celor săraci, celor din urmă şi celor marginalizaţi (cf. nr. 198).
Operele Misionare Pontificale, prin carisma care le caracterizează, sunt atente şi sensibile la necesităţile din teritoriile de misiune şi, îndeosebi, la grupurile umane mai sărace. Sunt instrumente de comuniune între Biserici, favorizând şi realizând o împărtăşire de persoane şi de resurse economice. Sunt angajate să susţină seminarişti, preoţi şi călugăriţe din tinerele Biserici din teritoriile de misiune în Colegiile Pontificale. În faţa unei misiuni aşa de frumoase şi importante care ne stă în faţă, credinţa şi iubirea lui Cristos au capacitatea să ne ducă pretutindeni pentru a vesti Evanghelia iubirii, a fraternităţii şi a dreptăţii. Şi asta se face cu rugăciunea, cu curajul evanghelic şi cu mărturia fericirilor. Vă rog, fiţi atenţi să nu cădeţi în ispita de a deveni o ONG, un birou de distribuire de ajutoare ordinare şi extraordinare. Banii sunt de ajutor - ştim asta! - dar pot să devină şi ruina misiunii. Funcţionalismul, atunci când se pune în centru sau ocupă un spaţiu mare, ca şi cum ar fi lucrul cel mai important, vă va duce la ruină; pentru că primul mod de a muri este acela de a considera sigure "izvoarele", adică Acela care mişcă misiunea. Vă rog, cu atâtea planuri şi programe nu-l scoateţi afară pe Isus Cristos din Opera Misionară, care este opera sa. O Biserică ce se reduce la eficientismul aparatelor de partid este deja moartă, chiar dacă structurile şi programele în favoarea clericilor şi a laicilor "auto-ocupaţi" ar trebui să mai dureze timp de secole.
Nu este posibilă o adevărată evanghelizare decât în energia sfinţitoare a Duhului Sfânt, singurul capabil să reînnoiască, să zdruncine, să dea impuls Bisericii într-o curajoasă ieşire în afara ei pentru a evangheliza toate popoarele (cf. ibid., nr. 261).
Fecioara Maria, steaua evanghelizării, să ne dobândească mereu pasiunea pentru Împărăţia lui Dumnezeu, pentru ca bucuria Evangheliei să ajungă până la marginile pământului şi nicio periferie să nu fie lipsită de lumina sa. Vă binecuvântez pe toţi cu afect. Şi, vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine.
Putem să ne rugăm împreună Angelus.
(Recitarea rugăciunii Angelus)
Binecuvântarea
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
