Papa Francisc: Angelus (6 iunie 2021)
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!
Astăzi, în Italia şi în alte ţări, se celebrează Solemnitatea Trupului şi Sângelui lui Cristos. Evanghelia ne prezintă relatarea Ultimei Cine (Mc 14,12-16.22-26). Cuvintele şi gesturile Domnului ne ating inima: el ia pâinea în mâinile sale, rosteşte binecuvântarea, o frânge şi o oferă discipolilor spunând: "Luaţi, acesta este trupul meu" (v. 22).
În acest fel, cu simplitate, Isus ne dăruieşte cel mai mare sacrament. Gestul său este un gest umil de dăruire, un gest de împărtăşire. La apogeul vieţii sale, nu împarte pâine din belşug pentru a sătura mulţimile, ci se frânge pe sine însuşi la cina pascală cu discipolii. În acest mod Isus ne arată că ţinta vieţii constă în a ne dărui, că lucrul cel mai mare este a sluji. Şi noi regăsim astăzi măreţia lui Dumnezeu într-o bucăţică de pâine, într-o fragilitate care revarsă iubire, revarsă împărtăşire. Fragilitate este tocmai cuvântul pe care aş vrea să-l subliniez. Isus se face fragil ca pâinea care se frânge şi se fărâmiţează. Însă chiar acolo se află forţa sa, în fragilitatea sa. În Euharistie fragilitatea este forţă: forţă a iubirii care se face mic pentru a putea fi primit şi nu temut; forţă a iubirii care se frânge şi se împarte pentru a hrăni şi a da viaţă; forţă a iubirii care se fragmentează pentru a ne reuni pe noi toţi în unitate.
Şi există o altă forţă care se evidenţiază în fragilitatea Euharistiei: forţa de a iubi pe cel care greşeşte. Isus ne dă pâinea vieţii în noaptea în care este vândut. Ne dăruieşte cel mai mare dar în timp ce simte în inimă abisul cel mai profund: discipolul care mănâncă împreună cu el, care întinge bucata de pâine în aceeaşi farfurie, îl trădează. Şi trădarea este cea mai mare durere pentru cel care iubeşte. Şi ce face Isus? Reacţionează la rău cu un bine mai mare. La "nu"-ul lui Iuda răspunde cu "da"-ul milostivirii. Nu-l pedepseşte pe păcătos, ci îşi dă viaţa pentru el, plăteşte pentru el. Când primim Euharistia, Isus face acelaşi lucru cu noi: ne cunoaşte, ştie că suntem păcătoşi, ştie că greşim mult, dar nu renunţă să unească viaţa sa cu a noastră. Ştie că avem nevoie de asta, pentru că Euharistia nu este premiul sfinţilor, nu, este pâinea păcătoşilor. Pentru aceasta ne îndeamnă: "Nu vă fie frică! Luaţi şi mâncaţi".
De fiecare dată când primim pâinea vieţii, Isus vine să dea un sens nou fragilităţilor noastre. Ne aminteşte că în ochii săi suntem mai preţioşi decât credem noi. Ne spune că este bucuros dacă împărtăşim cu el fragilităţile noastre. Ne repetă că milostivirea sa nu se teme de mizeriile noastre. Milostivirea lui Isus nu se teme de mizeriile noastre. Şi mai ales cu iubire ne vindecă de acele fragilităţi pe care singuri nu le putem tămădui. Care fragilităţi? Să ne gândim. Aceea de a simţi resentiment faţă de cel care ne-a făcut rău - pe aceasta n-o putem vindeca singuri -; aceea de a ne distanţa de alţii şi a ne izola în noi înşine - pe aceasta n-o putem vindeca singuri -; aceea de a ne plânge şi a ne lamenta fără a găsi pace - şi pe aceasta n-o putem vindeca singuri. El este cel care cu prezenţa sa, cu pâinea sa, cu Euharistia ne vindecă. Euharistia este medicament eficace împotriva acestor închideri. De fapt, Pâinea vieţii vindecă rigidităţile şi le transformă în docilităţi. Euharistia vindecă pentru că ne uneşte cu Isus: ne face să asimilăm modul său de a trăi, capacitatea sa de a se frânge şi a se dărui fraţilor, de a răspunde la rău cu binele. Ne dăruieşte curajul de a ieşi din noi înşine şi de a ne apleca spre fragilităţile altuia cu iubire. Aşa cum face Dumnezeu cu noi. Aceasta este logica Euharistiei: îl primim pe Isus care ne iubeşte şi vindecă fragilităţile noastre pentru a-i iubi pe ceilalţi şi a-i ajuta în fragilităţile lor. Şi asta, în timpul întregii vieţi. Astăzi, la Liturgia Orelor, ne-am rugat un imn: patru versete care sunt rezumatul întregii vieţi a lui Isus. Ne spune aşa: că Isus, născându-se, s-a făcut tovarăş de călătorie în viaţă; după aceea, la cină, s-a dăruit ca hrană; după aceea, pe cruce, în moartea sa, s-a făcut "preţ", a plătit pentru noi; şi acum, domnind în ceruri, este răsplata noastră, pe care noi mergem s-o căutăm, ceea ce ne aşteaptă.
Sfânta Fecioară, în care Dumnezeu s-a făcut trup, să ne ajute să primim cu inimă recunoscătoare darul Euharistiei şi să facem şi din viaţa noastră un dar. Euharistia să ne facă un dar pentru toţi ceilalţi.
________________
După Angelus
Iubiţi fraţi şi surori,
Urmăresc cu durere ştirile care vin din Canada cu privire la descoperirea tulburătoare a rămăşiţelor a 215 copii, elevi de la Kamloops Indian Residential School, în provincia Columbia Britanică. Mă unesc cu episcopii canadieni şi cu toată Biserica catolică din Canada exprimând apropierea mea de poporul canadian, traumatizat de ştirea şocantă. Trista descoperire măreşte ulterior conştiinţa durerilor şi suferinţelor din trecut. Autorităţile politice şi religioase din Canada să continue să colaboreze cu determinare pentru a face lumină cu privire la evenimentul trist şi să se angajeze cu umilinţă pe drum de reconciliere şi de vindecare. Aceste momente dificile reprezintă o chemare puternică pentru toţi ca să ne îndepărtăm de modelul colonizator şi să mergem umăr la umăr, în dialog, în respect reciproc şi în recunoaşterea drepturilor şi valorilor culturale ale tuturor fiicelor şi fiilor din Canada. Să încredinţăm Domnului sufletele tuturor copiilor decedaţi în şcolile rezidenţiale din Canada şi să ne rugăm pentru familiile şi comunităţile autohtone canadiene, copleşite de durere. Să ne rugăm în tăcere.
Doresc să asigur rugăciunea mea pentru victimele din măcelul făcut în noaptea de vineri spre sâmbătă într-un orăşel din Burkina Faso. Sunt aproape de cei din familii şi de întregul popor Burkinabé, care suferă mult din cauza acestor atacuri repetate. Africa are nevoie de pace şi nu de violenţă!
Astăzi la Chiavenna, în Dieceza de Como, este beatificată sora Maria Laura Mainetti, de la Fiicele Crucii, ucisă în urmă cu douăzeci şi unu de ani de trei tinere influenţate de o sectă satanică. Cruzimea! Chiar ea, care îi iubea pe tineri mai presus de orice, şi a iubit şi a iertate acele tinere prizoniere ale răului. Sora Maria Laura ne lasă programul său de viaţă: "A face orice lucru mic cu credinţă, iubire şi entuziasm". Fie ca Domnul să ne dea nouă tuturor credinţa, iubirea şi entuziasmul. Aplauze pentru noua fericită!
Poimâine, marţi 8 iunie, la ora 13.00 (14.00, ora României), Acţiunea Catolică internaţională invită să se dedice "un minut pentru pace", fiecare după propria tradiţie religioasă. Să ne rugăm îndeosebi pentru Ţara Sfântă şi Myanmar.
Vă salut cordial pe voi toţi, proveniţi din Roma, din Italia şi din alte ţări. Îndeosebi, salut tinerii de la Proiectul "Contatto" din Torino; Grupul Cinstitorii Sfintei Fecioare Maria a Minunilor din Corbetta; familiile din Cerignola; şi Asociaţia Naţională de Ambulanţi, cu numeroşi lucrători din târguri şi artişti de stradă. Multe mulţumiri pentru darurile pe care le-aţi adus! Şi salut şi pe cei din Salento (din Puglia de sud) care dansează "pizzica" acolo! Bravo!
Urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
