Papa Francisc: Angelus (23 august 2015)
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!
Se încheie astăzi lectura capitolului al şaselea din Evanghelia lui Ioan, cu discursul despre "Pâinea vieţii", rostit de Isus după minunea înmulţirii pâinilor şi peştilor. La sfârşitul acelui discurs, marele entuziasm din ziua dinainte s-a stins, pentru că Isus a spus că este Pâinea coborâtă din cer şi că va da trupul său ca hrană şi sângele său ca băutură, făcând astfel aluzie în mod clar la jertfa vieţii sale însăşi. Acele cuvinte au trezit dezamăgire în rândul oamenilor, care le-a judecat nevrednice de Mesia, ne-"câştigătoare". Aşa îl priveau unii pe Isus: ca un Mesia care trebuia să vorbească şi să acţioneze în aşa fel încât misiunea sa să aibă succes, imediat. Însă tocmai cu privire la asta greşeau: cu privire la modul de a înţelege misiunea lui Mesia! Chiar şi discipolii nu reuşesc să accepte acel limbaj neliniştitor al Învăţătorului. Şi textul de astăzi prezintă dezamăgirea lor: "Greu este cuvântul acesta! - spuneau ei - Cine poate să-l asculte?" (In 6,60).
În realitate, ei au înţeles bine discursul lui Isus. Aşa de bine încât nu vor să-l asculte, pentru că este un discurs care pune în criză mentalitatea lor. Întotdeauna cuvintele lui Isus ne pun în criză, de exemplu în faţa spiritului lumii, a mondenităţii. Însă Isus oferă cheia pentru a depăşi dificultatea; o cheie făcută din trei elemente. Primul, originea sa divină: El a coborât din cer şi se va sui "acolo unde era înainte" (v. 62). Al doilea: cuvintele sale se pot înţelege numai prin acţiunea Duhului Sfânt, Cel "care dă viaţa" (v. 63) este tocmai Duhul Sfânt care ne face să-l înţelegem bine pe Isus. Al treilea: adevăratul motiv al neînţelegerii cuvintelor sale este lipsa de credinţă: "sunt unii dintre voi care nu cred" (v. 64), spune Isus. De fapt, de atunci, spune Evanghelia, "mulţi dintre discipolii săi au plecat" (v. 66). În faţa acestor renunţări, Isus nu devine mai blând şi nu atenuează cuvintele sale, ba chiar constrânge la o alegere precisă: a sta cu El sau a se despărţi de El, şi le spune celor doisprezece: "Nu cumva vreţi să plecaţi şi voi?" (v. 67).
În acest moment Petru face mărturisirea sa de credinţă în numele celorlalţi apostoli: "Doamne, la cine să mergem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice" (v. 68). Nu spune "unde să mergem?", ci "la cine să mergem?". Problema de fond nu este a merge şi a abandona lucrarea întreprinsă, ci este la cine să mergem. Din acea întrebare a lui Petru noi înţelegem că fidelitatea faţă de Dumnezeu este chestiune de fidelitate faţă de o persoană, cu care ne legăm pentru a merge împreună pe acelaşi drum. Şi această persoană este Isus. Tot ceea ce avem în lume nu satură foamea noastră de infinit. Avem nevoie de Isus, să stăm cu El, să ne hrănim la masa sa, cu cuvintele sale de viaţă veşnică! A crede în Isus înseamnă a face din El centrul, sensul vieţii noastre. Cristos nu este un element accesoriu: este "pâinea vie", hrana indispensabilă. A ne lega cu El, într-un adevărat raport de credinţă şi de iubire, nu înseamnă a fi înlănţuiţi, ci profund liberi, mereu pe drum. Fiecare dintre noi se poate întreba: cine este Isus pentru mine? Este un nume, o idee, numai un personaj istoric? Sau este cu adevărat acea persoană care mă iubeşte, care şi-a dat viaţa pentru mine şi merge cu mine? Pentru tine cine este Isus? Stai cu Isus? Încerci să-l cunoşti în cuvântul său? Citeşti Evanghelia, în fiecare zi un text din Evanghelie pentru a-l cunoaşte pe Isus? Porţi Evanghelia mică în buzunar, în geantă, pentru a o citi, pretutindeni? Deoarece cu cât stăm mai mult cu El cu atât creşte mai mult dorinţa de a rămâne cu El. Acum vă voi cere cu politeţe, să facem o clipă de tăcere şi fiecare dintre noi în tăcere, în inima sa, să-şi adreseze întrebarea: "Cine este Isus pentru mine?". În tăcere, fiecare să răspundă în inima sa.
Fecioara Maria să ne ajute să "mergem" mereu la Isus pentru a experimenta libertatea pe care El ne-o oferă şi care ne permite să curăţim alegerile noastre de crustele lumeşti şi de frici.
________________
După Angelus
Apel pentru Ucraina
Iubiţi fraţi şi surori,
Cu îngrijorare urmăresc conflictul din estul Ucrainei, înăsprit din nou în aceste ultime săptămâni. Reînnoiesc apelul meu pentru ca să fie respectate angajamentele luate pentru a ajunge la pacificare şi cu ajutorul organizaţiilor şi al persoanelor de bunăvoinţă să se răspundă la urgenţa umanitară a ţării. Domnul să dea pacea Ucrainei, care mâine va celebra sărbătoarea naţională. Să mijlocească pentru noi Fecioara Maria!
***
Salut cordial pe toţi pelerinii romani şi pe cei care provin din diferite ţări, îndeosebi pe noii seminarişti de la Colegiul Pontifical Nord American, veniţi la Roma pentru a începe studiile teologice.
Salut grupul sportiv din San Giorgio su Legnano, pe credincioşii din Luzzana şi din Chioggia; pe copiii şi pe tinerii din dieceza de Verona.
Şi nu uitaţi, în această săptămână, vă opriţi în fiecare zi o clip şi să vă adresaţi întrebarea: "Cine este Isus pentru mine?". Şi fiecare să răspundă în inima sa.
Tuturor urez o duminică frumoasă. Şi vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine! Poftă bună şi la revedere!
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
