Papa Francisc: Angelus (22 august 2021)
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!
Evanghelia de la liturgia de astăzi (In 6,60-69) ne arată reacţia mulţimii şi a discipolilor la discursul lui Isus după minunea pâinilor. Isus a invitat să se interpreteze acel semn şi să se creadă în El, care este adevărata pâine coborâtă din cer, pâinea vieţii; şi a revelat că pâinea pe care El o va da este trupul său şi sângele său. Aceste cuvinte sună dur şi de neînţeles pentru urechile oamenilor, aşa încât, din acel moment - spune Evanghelia -, mulţi discipoli ai săi se întorc înapoi, adică încetează să-l urmeze pe Învăţătorul (v. 60.66). Atunci Isus îi interpelează pe cei doisprezece: "Nu cumva vreţi să plecaţi şi voi?" (v. 67), iar Petru, în numele întregului grup, confirmă decizia de a rămâne cu El: "Doamne, la cine să mergem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice şi noi am crezut că eşti Sfântului lui Israel" (In 6,68-69). Şi este o frumoasă mărturisire de credinţă.
Să ne oprim pe scurt asupra atitudinii celui care se retrage şi se decide să nu-l mai urmeze pe Isus. Din ce anume se naşte această necredinţă? Care este motivul acestui refuz?
Cuvintele lui Isus trezesc un mare scandal: El spune că Dumnezeu a ales să se manifeste pe sine însuşi şi să realizeze mântuirea în slăbiciunea trupului uman. Este misterul întrupării. Şi întruparea lui Dumnezeu este ceea ce trezeşte scandal şi care reprezintă pentru acei oameni - însă adesea şi pentru noi - o piedică. De fapt, Isus afirmă că adevărata pâine a mântuirii, care transmite viaţa veşnică, este însuşi trupul său; că pentru a intra în comuniune cu Dumnezeu, înainte de a respecta legile sau de a îndeplini precepte religioase, trebuie trăită o relaţie reală şi concretă cu El. Pentru că mântuirea a venit de la El, în întruparea sa. Asta înseamnă că nu trebuie urmărit Dumnezeu în vise şi imagini de măreţie şi de putere, ci trebuie recunoscut în umanitatea lui Isus şi, prin urmare, în cea a fraţilor şi a surorilor pe care-i întâlnim pe drumul vieţii. Dumnezeu s-a făcut trup. Şi atunci când noi spunem asta, în Crez, în ziua de Crăciun, în ziua Bunei Vestiri, îngenunchem pentru a adora acest mister al întrupării. Dumnezeu s-a făcut trup şi sânge: s-a înjosit până la a deveni om ca şi noi, s-a umilit până la a lua asupra sa suferinţele noastre şi păcatul nostru şi, de aceea, ne cere să nu-l căutăm în afara vieţii şi a istoriei, ci în relaţia cu Cristos şi cu fraţii. A-l căuta în viaţă, în istorie, în viaţa noastră zilnică. Şi acesta, fraţi şi surori, este drumul pentru întâlnirea cu Dumnezeu: relaţia cu Cristos şi cu fraţii.
Şi astăzi revelarea lui Dumnezeu în umanitatea lui Isus poate trezi scandal şi nu este uşor de acceptat. Este ceea ce sfântul Paul numeşte "nebunia" Evangheliei în faţa celui care caută minuni sau înţelepciunea lumească (cf. 1Cor 1,18-25). Şi acest "scandal" este bine reprezentat de sacramentul Euharistiei: ce sens poate avea, în ochii lumii, îngenuncherea în faţa unei bucăţi de pâine? De ce să ne hrănim cu asiduitate din această pâine? Lumea se scandalizează.
În faţa acestui gest miraculos al lui Isus, cu cinci pâini şi doi peşti satură mii de persoane, toţi îl aclamă şi vor să-l ducă în triumf, să-l facă rege. Însă atunci când El însuşi explică faptul că acel gest este semn al jertfei sale, adică al dăruirii vieţii sale, al trupului său şi al sângelui său, şi că acela care vrea să-l urmeze trebuie să se asemene cu El, cu umanitatea sa dăruită pentru Dumnezeu şi pentru alţii, atunci nu este plăcut, acest Isus ne pune în criză. Ba chiar, să ne preocupăm dacă nu ne pune în criză, pentru că probabil am diluat mesajul său! Şi să cerem harul de a ne lăsa provocaţi şi convertiţi de "cuvintele sale de viaţă veşnică". Şi Maria Preasfântă, care a adus în trup pe Fiul Isus şi s-a unit cu jertfa sa, să ne ajute să mărturisim mereu credinţa noastră cu viaţa concretă.
________________
După Angelus
Iubiţi fraţi şi surori,
Vă salut pe voi toţi, credincioşi din Roma şi pelerini din diferite ţări. Atâtea ţări sunt aici, văd în steaguri...
Îndeosebi, salut preoţii şi seminariştii de la Colegiul Pontifical Nord-American - sunt acolo -; precum şi familiile din Abbiategrasso şi pe motocicliştii din Polesine.
Şi în această duminică sunt bucuros să salut diferite grupuri de tineri: din Cornuda, Covolo di Piave şi Nogaré din Dieceza de Treviso, din Rogoredo la Milano, din Dalmine, din Cagliari, din Pescantina lângă Verona, şi grupul scout din Mantova. Dragi tineri şi tinere, mulţi dintre voi aţi trăit experienţa unui drum lung împreună: acest lucru să vă ajute să mergeţi în viaţă pe calea Evangheliei. Şi salut şi tinerii Neprihănitei.
Urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
