|
| © Vatican Media |
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!
Cuvintele pe care Isus ni le adresează în Evanghelia din această duminică sunt exigente şi par paradoxale: el ne invită să întoarcem obrazul celălalt şi să-i iubim chiar şi pe duşmani (cf. Mt 5,38-48). Este normal pentru noi să-i iubim pe cei care ne iubesc şi să fim prieteni ai celui care ne este prieten; şi totuşi, Isus ne provoacă spunând: dacă acţionaţi în acest mod, "ce faceţi mai mult?" (v. 47). Ce faceţi mai mult? Iată punctul asupra căruia aş vrea să atrag astăzi atenţia voastră, asupra acestui ce faceţi mai mult.
"Mai mult" este ceea ce merge dincolo de limitele obişnuitului, care depăşeşte practicile obişnuite şi calculele normale dictate de prudenţă. În general, noi căutăm în schimb să avem totul suficient în ordine şi sub control, în aşa fel încât să corespundă aşteptărilor noastre, măsurii noastre: temându-ne să nu primim răsplata sau să ne expunem prea mult şi apoi să rămânem dezamăgiţi, preferăm să iubim numai pe cel care ne iubeşte pentru a evita dezamăgiri, să facem bine numai celui care este bun cu noi, să fim generoşi numai cu cel care ne poate restitui o favoare; şi celui care ne tratează rău răspundem cu aceeaşi monedă, astfel suntem în echilibru. Dar Domnul ne avertizează: acest lucru nu este suficient! Noi am spune: acest lucru nu este creştin! Dacă rămânem în obişnuit, în echilibrarea între a da şi a primi, lucrurile nu se schimbă. Dacă Dumnezeu ar trebui să urmeze această logică, nu am avea speranţă de mântuire! Dar, spre norocul nostru, iubirea lui Dumnezeu este mereu "mai multă", merge dincolo, merge dincolo de criteriile obişnuite cu care noi, oamenii, trăim relaţiile noastre.
Aşadar, cuvintele lui Isus ne provoacă. În timp ce noi încercăm să rămânem în obişnuinţa raţionamentelor utilitariste, el ne cere să ne deschidem către extraordinar, către extraordinarul iubirii gratuite; în timp ce noi încercăm să echilibrăm conturile, Cristos ne stimulează să trăim dezechilibrul iubirii. Isus nu este un contabil bun: nu! Mereu conduce la dezechilibrul iubirii. Să nu ne uimim de acest lucru. Dacă Dumnezeu n-ar fi dezechilibrat, noi nu am fi fost niciodată mântuiţi: dezechilibul crucii ne-a mântuit! Isus n-ar fi venit să ne caute în timp ce eram pierduţi şi îndepărtaţi, nu ne-ar fi iubit până la sfârşit, nu ar fi îmbrăţişat crucea pentru noi, care nu meritam toate acestea şi nu puteam să-i dăm nimic în schimb. Aşa cum scrie apostolul Paul, "cu greu moare cineva pentru un om drept. Poate că pentru un om bun ar îndrăzni cineva să moară. Dar Dumnezeu şi-a arătat iubirea faţă de noi prin faptul că, pe când eram încă păcătoşi, Cristos a murit pentru noi" (Rom 5,7-8). Iată, Dumnezeu ne iubeşte în timp ce suntem păcătoşi, nu pentru că suntem buni sau în stare să-i restituim ceva. Fraţilor şi surorilor, iubirea lui Dumnezeu este o iubire mereu în exces, mereu dincolo de calcule, mereu disproporţionată. Şi astăzi ne cere şi nouă să trăim în acest mod, pentru că numai aşa îl vom mărturisi cu adevărat.
Fraţilor şi surorilor, Domnul ne propune să ieşim din logica beneficiului şi să nu măsurăm iubirea pe cântarul calculelor şi convenienţelor. Ne invită să nu răspunde la rău cu răul, să îndrăznim în bine, să riscăm în dăruire, chiar dacă vom primi puţin sau nimic în schimb. Pentru că această iubire e cea care transformă lent conflictele, scurtează distanţele, depăşeşte duşmăniile şi vindecă rănile urii. Aşadar, putem să ne întrebăm, fiecare dintre noi: eu, în viaţa mea, urmez logica beneficiului sau pe cea a gratuităţii, aşa cum face Dumnezeu? Iubirea extraordinară a lui Cristos nu este uşoară, dar este posibilă; este posibilă pentru că el însuşi ne ajută dăruindu-ni-l pe Duhul său, iubirea sa fără măsură.
S-o rugăm pe Sfânta Fecioară Maria, care răspunzând lui Dumnezeu cu "da"-ul său fără calcule, i-a permis să facă din ea capodopera Harului său.
________________
După Angelus
Iubiţi fraţi şi surori!
Iubirea lui Isus ne cere să ne lăsăm atinşi de situaţiile celui care este încercat. Mă gândesc în special la Siria şi la Turcia, la victimele foarte multe ale cutremurului, dar şi dramele zilnice ale iubitului popor ucrainean şi ale atâtor popoare care suferă din cauza războiului sau din cauza sărăciei, a lipsei de libertate sau a devastărilor ambientale: atâtea popoare... Sunt aproape în acest sens de populaţia neozeelandeză, lovită în ultimele zile de un ciclon devastator. Fraţilor şi surorilor, să nu-i uităm pe cei care suferă şi să facem în aşa fel încât caritatea noastră să fie atentă, să fie o caritate concretă!
Adresez salutul meu vouă tuturor, veniţi din Italia şi din alte ţări. Salut pelerinii din Oviedo (Spania) şi elevii din Vila Pouca de Aguair din Portugalia.
Apoi salut grupurile din Acţiunea Catolică din Rimini şi din Saccolongo; credincioşii din Lentiai, Torino şi Bolzano; tinerii de la Mir din Valvasone şi Almenno San Salvatore; adolescenţii şi tinerii din Tricesimo, Leno, Chiuppano şi Fino Mornasco; ministranţii din Arcene şi elevii de la şcoala "Sfântul Ambroziu" din Milano.
Urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere.
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
