Papa Francisc: Angelus (21 iunie 2020)
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!
În Evanghelia din această duminică (cf. Mt 10,26-33) răsună invitaţia pe care Isus o adresează discipolilor săi de nu le fi frică, de a fi puternici şi încrezători în faţa provocărilor vieţii, prevestindu-le împotrivirile care-i aşteaptă. Textul de astăzi face parte din discursul misionar, cu care Învăţătorul îi pregăteşte pe apostoli pentru prima experienţă de vestire a Împărăţiei lui Dumnezeu. Isus îi îndeamnă cu insistenţă să "nu se teamă". Teama este unul din cei mai urâţi duşmani ai vieţii noastre creştine. Isus îndeamnă: "Nu vă temeţi", "nu vă temeţi". Şi Isus descrie trei situaţii concrete pe care ei vor trebui să le înfrunte.
Înainte de toate, prima, ostilitatea celor care ar vrea să reducă la tăcere Cuvântul lui Dumnezeu, îndulcindu-l, diluându-l, sau reducându-l la tăcere pe cel care-l vesteşte. În acest caz, Isus îi încurajează pe apostoli să răspândească mesajul de mântuire pe care El li l-a încredinţat. Pentru moment, El l-a transmis cu atenţie, aproape în ascuns, în micul grup al discipolilor. Însă ei vor trebui să-l spună "în lumină", adică deschis, şi să vestească "de pe acoperişuri" - aşa spune Isus - adică public, Evanghelia sa.
A doua dificultate pe care misionarii lui Cristos o vor întâlni este ameninţarea fizică împotriva lor, adică persecuţia directă împotriva persoanelor lor, până la uciderea lor. Această profeţie a lui Isus s-a realizat în toate timpurile: este o realitate dureroasă, însă atestă fidelitate martorilor. Câţi creştini sunt astăzi persecutaţi în toată lumea! Suferă pentru Evanghelie cu iubire, sunt martirii din zilele noastre. Şi putem spune cu siguranţă că sunt mai mulţi decât martirii din primele timpuri: atâţia martiri, numai pentru faptul că sunt creştini. Acestor discipoli de ieri şi de astăzi care îndură persecuţia, Isus le recomandă: "Nu vă temeţi de cei care ucid trupul, dar nu pot ucide sufletul" (v. 28). Nu trebuie să ne lăsăm înspăimântaţi de cei care încearcă să elimine forţa evanghelizatoare cu aroganţa şi violenţa. De fapt, nimic nu pot face împotriva sufletului, adică împotriva comuniunii cu Dumnezeu: pe aceasta, nimeni n-o va putea lua de la discipoli, pentru că este un dar al lui Dumnezeu. Singura teamă pe care discipolul trebuie s-o aibă este aceea de a pierde acest dar divin, apropierea, prietenia cu Dumnezeu, renunţând să trăiască după Evanghelie şi procurându-şi astfel moartea morală, care este efectul păcatului.
Al treilea tip de încercare pe care apostolii vor trebui s-o înfrunte Isus îl indică în senzaţia, pe care unii vor putea s-o experimenteze, că însuşi Dumnezeu i-a părăsit, rămânând distant şi tăcut. Şi aici îndeamnă să ne le fie teamă, pentru că, străbătând chiar şi aceste şi alte curse, viaţa discipolilor este în mod trainic în mâinile lui Dumnezeu, care ne iubeşte şi ne păzeşte. Sunt ca acele trei ispite: a îndulci Evanghelia, a o dilua; a doua, persecuţia; şi a treia, senzaţia că Dumnezeu ne-a lăsat singuri. Şi Isus a îndurat această încercare în Grădina Măslinilor şi pe cruce: "Tată, pentru ce m-ai părăsit?", spune Isus. Uneori se simte această ariditate spirituală; nu trebuie să ne temem de asta. Tatăl se îngrijeşte de noi, pentru că mare este valoarea noastră în ochii săi. Ceea ce contează este sinceritatea, este curajul mărturiei, al mărturiei de credinţă: "a-l recunoaşte pe Isus în faţa oamenilor" şi a merge înainte făcând binele.
Maria Preasfântă, model de încredere şi de abandonare în Dumnezeu în ora adversităţii şi a pericolului, să ne ajute să nu cedăm niciodată în faţa descurajării, ci să ne încredinţăm mereu Lui şi harului său, pentru că harul lui Dumnezeu este întotdeauna mai puternic decât răul.
______________
După Angelus
Iubiţi fraţi şi surori,
Ieri, Naţiunile Unite au celebrat Ziua Mondială a Refugiatului. Criza provocată de coronavirus a evidenţiat exigenţa de a asigura protecţia necesară şi pentru persoanele refugiate, pentru a garanta demnitatea şi siguranţa lor. Vă invit să vă uniţi cu rugăciunea mea pentru o angajare reînnoită şi eficace a tuturor în favoarea protecţiei efective a fiecărei fiinţe umane, îndeosebi a celor constrânşi să fugă datorită situaţiilor de pericol grav pentru ei sau pentru familiile lor.
Un alt aspect asupra căruia pandemia ne-a făcut să reflectăm este raportul om-ambient. Închiderea a redus poluarea şi ne-a făcut să redescoperim frumuseţea atâtor locuri libere de trafic şi de zgomote. Acum, cu reluarea activităţilor, toţi ar trebui să fim mai responsabili de îngrijirea casei comune. Apreciez iniţiativele multiple care, în fiecare parte a lumii, se nasc "de jos" şi merg în acest sens. De exemplu, la Roma astăzi există una dedicată fluviului Tibru. Dar există atâtea în alte părţi! Fie ca ele să favorizeze o cetăţenie tot mai conştientă de acest bun comun esenţial.
Astăzi în patria mea şi în alte locuri se celebrează ziua dedicată tatălui, tăticilor. Asigur apropierea şi rugăciunea la toţi tăticii. Noi toţi ştim că a fi tătic nu este o meserie uşoară! Pentru aceasta să ne rugăm pentru ei. Amintesc în manieră specială şi pe părinţii noştri care continuă să ne ocrotească din cer.
Şi vă salut pe voi toţi, dragi credincioşi romani şi pelerini veniţi din diferite părţi ale Italiei - acum începem să vedem pelerinii şi din alte ţări, o parte din ei, văd steagurile... Salut îndeosebi pe voi tinerilor: astăzi îl amintim pe sfântul Alois Gonzaga, un tânăr plin de iubire faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele; a murit foarte tânăr, aici la Roma, pentru că se îngrijea de bolnavi de ciumă. Mijlocirii sale îi încredinţez pe tinerii din toată lumea.
Şi urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
* * *
