|
| © Vatican Media |
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!
Evanghelia de la liturgia de astăzi ne prezintă o parabolă surprinzătoare: stăpânul unei vii iese de la primele ore ale dimineţii până seara pentru a chema câţiva lucrători, dar, la sfârşit, îi plăteşte pe toţi în acelaşi mod, chiar şi pe cei care au lucrat numai o oră (cf. Mt 20,1-16). Ar părea o nedreptate, dar parabola nu trebuie citită prin criterii salariale; mai degrabă, este nevoie de a arăta criteriile lui Dumnezeu, care nu face calculul meritelor noastre, ci ne iubeşte ca fii.
Să ne oprim asupra a două acţiuni divine care reies din relatare. În primul rând, Dumnezeu iese la toate orele pentru a ne chema; al doilea, îi plăteşte pe toţi cu aceeaşi "monedă".
Înainte de toate, Dumnezeu este Cel care iese la toate orele pentru a ne chema. Parabola spune că stăpânul "a ieşit dis-de-dimineaţă ca să tocmească lucrători în via sa" (v. 1), dar apoi continuă să iasă la diferite ore ale zilei până la apus, pentru a-i căuta pe cei pe care nimeni încă nu i-a tocmit ca să muncească. Înţelegem astfel că iese mereu, fără încetare, toată ziua. Aşa este Dumnezeu: nu aşteaptă eforturile noastre pentru a veni în întâmpinarea noastră, nu ne dă un examen pentru a evalua meritele noastre înainte de a ne căuta, nu capitulează dacă întârziem să-i răspundem; dimpotrivă, el însuşi ia iniţiativa şi în Isus a "ieşit" spre noi, pentru a ne manifesta iubirea sa. Şi ne caută la toate orele zilei care, aşa cum afirmă Sfântul Grigore cel Mare, reprezintă diferitele faze şi perioade ale vieţii noastre până la bătrâneţe (cf. Omilii despre Evanghelie, 19). Pentru inima sa nu este niciodată prea târziu, el ne caută şi ne aşteaptă mereu. Să nu uităm asta: Domnul ne caută şi ne aşteaptă mereu, mereu!
Tocmai pentru că este aşa de larg la inimă, Dumnezeu - este a doua acţiune - îi plăteşte pe toţi cu aceeaşi "monedă", care este iubirea sa. Iată sensul ultim al parabolei: lucrătorii de la ultima oră sunt plătiţi ca şi primii, pentru că, în realitate, dreptatea lui Dumnezeu este o dreptate superioară. Merge dincolo. Dreptatea umană spune să "i se dea fiecăruia ceea ce este al său, după cât merită", în timp ce dreptatea lui Dumnezeu nu măsoară iubirea pe cântarul acţiunilor noastre, al prestaţiilor noastre sau al falimentelor noastre: Dumnezeu ne iubeşte şi gata, ne iubeşte, pentru că suntem fii, şi face asta cu o iubire necondiţionată, o iubire gratuită.
Fraţilor şi surorilor, uneori riscăm să avem cu Dumnezeu o relaţie "negustorească", bazându-ne mai mult pe bravura noastră decât pe generozitatea sa şi pe harul său. Uneori şi ca Biserică, în loc să ieşim la fiecare oră a zilei şi să lărgim braţele către toţi, putem să ne simţim primii din clasă, judecându-i pe ceilalţi îndepărtaţi, fără a ne gândi că Dumnezeu îi iubeşte şi pe ei cu aceeaşi iubire pe care o are faţă de noi. Şi chiar în relaţiile noastre, care sunt ţesutul societăţii, dreptatea pe care o practicăm uneori nu reuşeşte să iasă din colivia calculului şi ne limităm să dăm după cât primim, fără a îndrăzni ceva mai mult, fără a ne baza pe eficacitatea binelui făcut gratuit şi a iubirii oferite cu lărgimea inimii. Fraţilor, surorilor, să ne întrebăm: eu creştin, eu creştină, ştiu să ies spre ceilalţi? Sunt generos, sunt generoasă faţă de toţi, ştiu să dau acel "mai mult" de înţelegere, de iertare, aşa cum a făcut Isus cu mine şi face în toate zilele cu mine?
Sfânta Fecioară Maria să ne ajute să ne convertim la măsura lui Dumnezeu, aceea a unei iubiri fără măsură.
________________
După Angelus
Iubiţi fraţi şi surori!
Astăzi se celebrează Ziua Mondială a Migrantului şi a Refugiatului, care are ca temă "Liberi de a alege dacă să emigreze sau să rămână", pentru a aminti că a migra ar trebui să fie o alegere liberă şi niciodată singura posibilă. De fapt, dreptul de a migra astăzi a devenit pentru mulţi o obligaţie, în timp ce ar trebui să existe dreptul de a nu emigra pentru a rămâne în propria ţară. Este necesar ca fiecărui bărbat şi fiecărei femei să-i fie garantată posibilitatea de a trăi o viaţă demnă, în societatea în care se află. Din păcate, mizeria, războaiele şi criza climatică îi constrâng pe mulţi să fugă. De aceea, toţi suntem chemaţi să creăm comunităţi pregătite şi deschise să primească, să promoveze, să însoţească şi să integreze pe cei care bat la uşile noastre.
Această provocare a fost în centrul lui Rencontres Méditerranéennes, desfăşurate în zilele trecute la Marsilia şi la a cărei sesiune de încheiere am participat ieri, mergând în acel oraş, răscruce de popoare şi culturi.
Mulţumesc în mod special episcopilor din Conferinţa Episcopală Italiană care fac totul pentru a ajuta pe fraţii noştri şi surorile noastre migranţi. L-am auzit, puţin mai înainte, pe Monseniorul Baturi la televizor, în programul "A Sua Immagine" care explica asta.
Vă salut pe voi toţi, romani şi pelerini din Italia şi din atâtea ţări, îndeosebi Seminarul diecezan internaţional Redemptoris Mater din Köln, în Germania. Aşa cum salut şi grupul de persoane afectate de boala rară numită "ataxie", cu cei din familiile lor.
Reînnoiesc invitaţia de a participa la Veghea ecumenică de rugăciune, intitulată "Together - Împreună", care va avea loc sâmbăta viitoare, 30 septembrie, în Piaţa "Sfântul Petru", ca pregătire pentru Adunarea sinodală care va începe la 4 octombrie.
Să amintim martirizata Ucraina şi să ne rugăm pentru acest popor care suferă mult.
Urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
