|
| © Vatican Media |
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!
Astăzi, a cincea duminică din Postul Mare, în timp ce ne apropiem de Săptămâna Sfântă, Isus în evanghelie (cf. In 12,20-33) ne spune un lucru important: că pe cruce vom vedea gloria sa şi a Tatălui (cf. v. 23.28).
Dar cum este posibil ca gloria lui Dumnezeu să se manifeste chiar acolo, pe cruce? Ne-ar veni să credem că asta are loc în înviere, nu pe cruce, care este o înfrângere, un faliment! În schimb, astăzi Isus, vorbind despre pătimirea sa, spune: "A venit ceasul ca Fiul Omului să fie glorificat" (v. 23). Ce vrea să ne spună?
Vrea să ne spună că gloria, pentru Dumnezeu, nu corespunde succesului uman, faimei sau popularităţii; gloria, pentru Dumnezeu, nu are nimic autoreferenţial, nu este o manifestare grandioasă de putere după care urmează aplauzele publicului. Pentru Dumnezeu gloria înseamnă a iubi până la dăruirea vieţii. A se glorifica, pentru el, înseamnă a se dărui, a deveni accesibil, a oferi iubirea sa. Şi asta s-a întâmplat în mod culminant pe cruce, chiar acolo, unde Isus a arătat la maximum iubirea lui Dumnezeu, revelând pe deplin faţa sa de milostivire, dăruindu-ne viaţa şi iertându-i pe cei care-l răstigneau.
Fraţilor şi surorilor, de pe cruce, "catedră a lui Dumnezeu", Domnul ne învaţă că gloria adevărată, aceea care nu apune niciodată şi ne face fericiţi, este făcută din dar şi iertare. Darul şi iertarea sunt esenţa gloriei lui Dumnezeu. Şi sunt pentru noi calea vieţii. Darul şi iertarea: criterii foarte diferite de ceea ce vedem în jurul nostru, şi chiar şi în noi, atunci când ne gândim la glorie ca la ceva mai mult de primit decât de dat; ca la ceva de posedat şi nu de oferit. Nu, gloria lumească trece şi nu lasă bucuria în inimă; nici nu duce la binele tuturor, ci la diviziune, la discordie, la invidie.
Aşadar, putem să ne întrebăm: Care este gloria pe care o doresc pentru mine, pentru viaţa mea, pe care o visez pentru viitorul meu? Aceea de a-i impresiona pe ceilalţi prin bravura mea, prin capacităţile mele sau prin lucrurile pe care le posed? Sau calea darului şi a iertării, aceea a lui Isus Cristos, calea celui care nu încetează să iubească, încrezător că asta îl mărturiseşte pe Dumnezeu în lume şi face să strălucească frumuseţea vieţii? Ce glorie vreau pentru mine? De fapt, să ne amintim că, atunci când dăruim şi iertăm, în noi străluceşte gloria lui Dumnezeu. Chiar acolo: când dăruim şi iertăm.
Fecioara Maria, care l-a urmat cu credinţă pe Isus în ora pătimirii, să ne ajute să fim reflexii vii ale iubirii lui Isus.
______________
După Angelus
Iubiţi fraţi şi surori,
Am aflat cu uşurare că în Haiti au fost eliberaţi un profesor şi patru dintre cei şase călugări de la Institutul Fr?res du Sacré-C?ur răpiţi la 23 februarie. Cer să fie eliberaţi cât mai curând ceilalţi doi călugări şi toate persoanele aflate încă sub sechestrare în acea iubită ţară încercată de atâta violenţă. Invit toţi actorii politici şi sociali să abandoneze orice interes particular şi să se angajeze în spirit solidar în căutarea binelui comun, susţinând o tranziţie senină spre o ţară care, cu ajutorul comunităţii internaţionale, să fie înzestrată cu instituţii solide capabile să readucă ordinea şi liniştea în rândul cetăţenilor săi.
Să continuăm să ne rugăm pentru populaţiile martirizate de război, în Ucraina, în Palestina şi în Israel, în Sudan. Şi să nu uităm Siria, o ţară care suferă mult din cauza războiului, de mult timp.
Vă salut pe voi toţi care aţi venit din Roma, din Italia şi din atâtea părţi ale lumii. Îndeosebi, salut studenţii spanioli din reţeaua de reşedinţe universitare "Camplus", grupurile parohiale din Madrid, Pescara, Chieti, Locorotondo parohiaParohia "Sfântul Ioan Leonardi" din Roma. Salut Cooperativa Socială "Sfântul Iosif" din Como, copiii din Perugia, tinerii din Bologna aflaţi pe cale spre mărturisirea de credinţă şi tinerii de la Mir din Pavia, Iolo din Prato şi Cavaion Veronese.
Primesc cu plăcere participanţii la maratonul din Roma, sărbătoare tradiţională a sportului şi a fraternităţii. Şi anul acesta, prin iniţiativa lui Athletica Vaticana, numeroşi atleţi sunt implicaţi în "ştafetele solidarităţii", devenind martori ai împărtăşirii.
Şi urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
