Papa Francisc: Angelus (13 iunie 2021)
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!
Parabolele pe care ni le prezintă astăzi liturgia - două parabole - se inspiră chiar din viaţa obişnuită şi revelează privirea atentă a lui Isus, care observă realitatea şi, prin mici imagini zilnice, deschide ferestre asupra misterului lui Dumnezeu şi asupra vieţii umane. Isus vorbea în mod uşor de înţeles, vorbea cu imagini din realitate, din viaţa zilnică. Astfel, ne învaţă că şi lucrurile de fiecare zi, cele care uneori par toate egale şi pe care le ducem înainte cu distragere sau trudă, sunt locuite de prezenţa ascunsă a lui Dumnezeu, adică au o semnificaţie. Aşadar, avem nevoie şi noi de ochi atenţi, pentru a şti "să-l căutăm şi să-l găsim pe Dumnezeu în toate lucrurile".
Isus aseamănă astăzi împărăţia lui Dumnezeu, adică prezenţa sa care locuieşte în inima lucrurilor şi a lumii, cu grăuntele de muştar, adică sămânţa cea mai mică: este foarte mică. Şi totuşi, aruncată în pământ, ea creşte ajungând să devină cel mai mare copac (cf. Mc 4,31-32). Aşa face Dumnezeu. Uneori, zgomotul lumii, împreună cu multele activităţi care umplu zilele noastre, ne împiedică să ne oprim şi să observăm în ce mod conduce Domnul istoria. Şi totuşi - asigură evanghelia - Dumnezeu este în acţiune, în modul unei mici seminţe bune, care în mod silenţios şi lent încolţeşte. Şi, încet-încet, devine un copac mare, care dă viaţă şi răcorire tuturor. Şi sămânţa faptelor noastre bune poate să pară puţin lucru; şi totuşi, tot ceea ce este bun, aparţine lui Dumnezeu şi prin urmare cu umilinţă, lent aduce rod. Binele - să ne amintim - creşte mereu în mod umil, în mod ascuns, adesea invizibil.
Iubiţi fraţi şi surori, cu această parabolă Isus vrea să reverse în noi încredere. De fapt, în atâtea situaţii ale vieţii se poate întâmpla să ne descurajăm, pentru că vedem slăbiciunea binelui faţă de forţa aparentă a răului. Şi ne putem lăsa paralizaţi de neîncredere atunci când constatăm că ne-am angajat, însă rezultatele nu vin şi lucrurile par să nu se schimbe niciodată. Evanghelia ne cere o privire nouă asupra noastră şi asupra realităţii; cere să avem ochi mai mari, care ştiu să vadă dincolo, în special dincolo de aparenţe, pentru a descoperi prezenţa lui Dumnezeu care ca iubire umilă este mereu în acţiune în terenul vieţii noastre şi în cel al istoriei. Aceasta este încrederea noastră, asta ne dă forţă pentru a merge înainte în fiecare zi cu răbdare, semănând binele care va aduce rod. Cât de importantă este această atitudine şi pentru a ieşi bine din pandemie! A cultiva încrederea că suntem în mâinile lui Dumnezeu şi în acelaşi timp să ne angajăm cu toţii pentru a reconstrui şi a reîncepe, cu răbdare şi statornicie.
Şi în Biserică poate să apară neghina neîncrederii, mai ales când asistăm la criza credinţei şi la eşecul diferitelor proiecte şi iniţiative. Dar să nu uităm niciodată că rezultatele semănatului nu depind de capacităţile noastre: depind de acţiunea lui Dumnezeu. Nouă ne revine să semănăm şi să semănăm cu iubire, cu angajare şi cu răbdare. Însă forţa seminţei este divină. Isus explică asta în cealaltă parabolă de astăzi: agricultorul aruncă sămânţa şi apoi nu-şi dă seama cum aduce ea rod, pentru că însăşi sămânţa creşte în mod spontan, ziua, noaptea, când el se aşteaptă mai puţin (cf. v. 26-29). Cu Dumnezeu chiar şi în terenurile mai aride există mereu speranţă de noi vlăstare.
Maria Preasfântă, slujitoarea umilă a Domnului, să ne înveţe să vedem măreţia lui Dumnezeu care acţionează în lucrurile mici şi să învingem ispita descurajării. Să ne încredem în el în fiecare zi!
________________
După Angelus
Iubiţi fraţi şi surori,
Sunt deosebit de aproape de populaţia din regiunea Tigray, în Etiopia, lovită de o gravă criză umanitară care expune la foamete pe cei mai săraci. Astăzi există foametea, este foamea acolo. Să ne rugăm împreună pentru ca să înceteze imediat violenţele, să fie garantată tuturor asistenţa alimentară şi sanitară, şi să se refacă armonia socială cât mai curând. În această privinţă, mulţumesc tuturor celor care lucrează pentru a alina suferinţele oamenilor. S-o rugăm pe Sfânta Fecioară Maria pentru aceste intenţii. Bucură-te Marie...
Ieri a fost celebrată Ziua Mondială împotriva Muncii Minorilor. Nu este posibil să închidem ochii în faţa exploatării copiilor, privaţi de dreptul de a se juca, de a studia şi de a visa. Conform estimărilor Organizaţiei Internaţionale a Muncii, copiii exploataţi astăzi pentru muncă sunt peste 150 de milioane: o tragedie! 150 de milioane: mai mult sau mai puţin ca toţi locuitorii din Spania, împreună cu Franţa şi împreună cu Italia. Asta se întâmplă astăzi! Atâţia copii care îndură asta: exploataţi pentru muncă a minorilor. Să reînnoim cu toţi împreună efortul pentru a elimina această sclavie din timpurile noastre.
În această după-amiază se va desfăşura la Augusta, în Sicilia, ceremonia de primire a restului bărcii naufragiate la 18 aprilie 2015. Acest simbol al atâtor tragedii din Marea Mediterană să continue să interpeleze conştiinţa tuturor şi să favorizeze creşterea unei umanităţi mai solidare, care să dărâme zidul indiferenţei. Să ne gândim: Mediterana a devenit cel mai mare cimitir din Europa.
Mâine este Ziua Mondială a Donatorului de Sânge. Mulţumesc din inimă voluntarilor şi îi încurajez să continue opera lor, mărturisind valorile generozităţii şi gratuităţii. Multe mulţumiri, mulţumesc!
Şi vă salut cordial pe voi toţi, veniţi din Roma, din Italia şi din alte ţări; îndeosebi, pe pelerinii veniţi cu bicicleta din Sedigliano şi din Bra, pe credincioşii din Forl? şi pe cei din Cagliari.
Urez tuturor o duminică frumoasă. Şi vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
