Oficiul pentru Pastoraţia Familiei şi a Laicilor - priveghere de rugăciune pentru Sinodul dedicat familiei

Sâmbătă seara, 3 octombrie 2015, în Piaţa "Sfântul Petru" din Roma va avea loc o priveghere de rugăciune pentru Sinodul dedicat familiei, care se va desfăşura la Vatican, în perioada 4-25 octombrie 2015, cu tema: "Vocaţia şi misiunea familiei în Biserică şi în lumea contemporană". La acest sinod, Dieceza de Iaşi va fi reprezentată de PS Petru Gherghel.

Oficiul pentru Pastoraţia Familiei şi a Laicilor propune o seară de priveghere în catedrala din Iaşi şi în toate bisericile care aleg să se alăture iniţiativei Sfântului Părinte papa Francisc, pentru susţinerea participanţilor la Sinodul dedicat familiei.

Materialul propus are în vedere implicarea familiei întregi, nu doar a celei care trăieşte în ea proiectul pe care l-a vrut Dumnezeu cu ea, sacramentul căsătoriei, ci şi acele familii care pot fi sintetizate în ceea ce numim "familia rănită". Cu toţii au locul lor în Biserică, de aceea privegherea de rugăciune este adresată tuturor.

Vă aşteptăm pe cât mai mulţi să vă alăturaţi acestui mare proiect care va avea loc la nivelul întregii Biserici Universale.

Pr. dr. Felician Tiba,
directorul Oficiului pentru Pastoraţia Familiei şi a Laicilor

*

PRIVEGHERE DE RUGĂCIUNE PENTRU SINODUL FAMILIEI

Cântec de deschidere:

Rugăciune:

Doamne, în această seară, în prezenţa ta, uniţi cu Sfântul Părinte papa Francisc, cu toţi pelerinii prezenţi în Piaţa "Sfântul Petru" din Roma şi cu toţi cei care iubesc şi susţin familia, în vigilia deschiderii Sinodului pentru familii, vrem să constituim o adevărată comuniune de viaţă şi de iubire. Dă-ne harul să rămânem mereu deschişi faţă de tine, izvorul oricărei iubiri. Ajută-ne să intrăm în misterul tău pătrunzând taina familiei. Eliberează-ne de egoism, de resentimente şi de prejudecăţi. Fă ca iubirea ta să ne caracterizeze, să ne însoţească şi să ne copleşească în orice împrejurare a vieţii. Învaţă-ne să ne acceptăm unul pe altul aşa cum suntem, ajută-i pe soţi să se accepte cu limitele şi calităţile lor, să ştie să dăruiască cu generozitate şi să primească cu umilinţă.

Dă-ne un suflet deschis, ca să petrecem acest timp de priveghere cu umilinţă şi bucurie.

Îţi mulţumim, Doamne, pentru papa Francisc, pentru episcopii, preoţii, familiile şi specialiştii care vor participa la Sinodul dedicat familiei creştine. Luminează-i şi încurajează-i să fie deschişi şi sinceri în reflexiile pe care le propun şi să urmărească binele propus de tine, să-i încurajeze pe soţi în drumul vieţii lor de familie, iar pe tineri să-i motiveze să-şi întemeieze o familie a lor. Ajută-i să fie fideli învăţăturii Bisericii, chiar dacă aceasta cere efort şi susţinere. Nu lăsa ca teama sau interesele de orice fel să-i pericliteze în susţinerea indisolubilităţii, a unităţii şi a iubirii dintre soţi. Îţi oferim cu bucurie acest timp de rugăciune şi te rugăm să-l trimiţi pe Duhul Sfânt asupra noastră, asupra participanţilor la Sinod şi asupra tuturor celor care iubesc şi susţin familia, pentru ca aceasta să fie aşa cum ai voit-o tu; comunitate de iubire, şcoală a iubirii, sanctuar al vieţii, Biserică domestică, o cale spre viaţa veşnică. Amin

Reflecţie: Omul este imaginea lui Dumnezeu-iubire

Dumnezeu l-a creat pe om după chipul şi asemănarea sa: chemându-l la existenţă din iubire, l-a chemat, în acelaşi timp, la iubire.

Dumnezeu este iubire şi trăieşte în sine însuşi un mister de comuniune personală de iubire. Creându-l pe om după chipul său şi conservându-i existenţa, Dumnezeu înscrie în umanitatea bărbatului şi a femeii vocaţia, cu alte cuvinte capacitatea şi responsabilitatea iubirii şi a comuniunii. Pentru aceasta, iubirea este vocaţia fundamentală şi înnăscută a fiecărei fiinţe umane.

Întrucât este spirit întrupat, adică suflet care se exprimă în trup şi trup însufleţit de un spirit nemuritor, omul este chemat la iubire în totalitatea sa unificată. Iubirea îmbrăţişează chiar şi trupul uman, iar trupul este făcut părtaş de iubirea spirituală.

Revelaţia creştină cunoaşte două moduri specifice de realizare a vocaţiei persoanei umane, în întregime, către iubire: Căsătoria şi fecioria. Fiecare dintre aceste două forme reprezintă o concretizare a adevărului cel mai profund al omului, a "fiinţei lui după asemănarea lui Dumnezeu".

Prin urmare, sexualitatea umană, prin care bărbatul şi femeia se dăruiesc unul altuia cu toate actele proprii şi exclusive ale soţilor, nu este deloc ceva pur biologic, ci priveşte nucleul intim al persoanei umane ca atare. Ea se realizează în mod uman, numai dacă este parte integrală din iubirea cu care bărbatul se dăruieşte femeii cu toată fiinţa sa, şi invers, până la moarte. Dăruirea fizică totală ar fi o minciună dacă n-ar fi semnul şi rodul dăruirii personale totale, în care este prezentă întreaga persoană, chiar şi în dimensiunea ei temporară; căci dacă persoana umană şi-ar rezerva ceva sau posibilitatea de a decide altfel în viitor, deja prin acest fapt dăruirea n-ar mai fi totală.

Această dăruire totală cerută de iubirea conjugală corespunde exigenţelor unei fecundităţi responsabile care, îndreptată aşa cum este către a da fiinţă unei vieţi omeneşti, depăşeşte prin natura sa ordinea pur şi simplu biologică şi o investeşte cu un complex de valori personale în virtutea cărora creşterea armonioasă a fiinţei este aportul durabil şi unit al ambilor părinţi.

"Locul" unic care face posibilă o astfel de dăruire, după adevărul integral, este Căsătoria sau pactul de dragoste conjugală ori alegerea conştientă şi liberă cu care bărbatul şi femeia se unesc într-o comunitate intimă de viaţă şi de dragoste voită de însuşi Dumnezeu şi care numai în această lumină îşi află adevărata semnificaţie. Instituţia matrimonială nu este o ingerinţă nepermisă a societăţii ori a autorităţii, nici impunerea extrinsecă a unei forme, ci este o exigenţă interioară a pactului de iubire conjugală care, public, se afirmă ca unic şi exclusiv, pentru ca în felul acesta să fie trăită pe deplin fidelitatea voită de planul lui Dumnezeu Creator. Această fidelitate conjugală, departe de a fi o mortificare a libertăţii persoanei, o pune la adăpost împotriva oricărei forme de subiectivism sau relativism şi o face părtaşă de înţelepciunea creatoare (Familiaris consortio, 11).

Rugăciune pentru familie:

Ascultă-ne, Doamne, Părinte Sfânt, Dumnezeule atotputernic şi veşnic, şi binevoieşte a trimite din ceruri pe sfântul tău înger ca să păzească, să vegheze, să ocrotească, să cerceteze şi să apere toate familiile noastre. Îndepărtează de la ele toate cursele duşmanului. Să fie prezente în ele duhul iubirii, al iertării şi al vieţii, păzeşte-o în pace de orice uneltire a celui rău, fereşte-o de influenţele celor care vor să o distrugă şi păstreaz-o în sfinţenia ta. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin.

Cântec:

Reflecţie: Dimensiunea umană a misterului mântuirii

Omul nu poate trăi fără iubire. Rămâne pentru el însuşi o fiinţă de neînţeles, viaţa sa este fără sens dacă nu i se descoperă iubirea, dacă nu întâlneşte iubirea, dacă nu are experienţa ei şi dacă nu şi-o însuşeşte, dacă nu participă intens la ea. De aceea, după cum am spus-o deja, Cristos Mântuitorul îl dezvăluie pe deplin pe om lui însuşi. În aceasta constă, dacă putem spune aşa, dimensiunea umană a misterului răscumpărării. În această dimensiune, omul regăseşte măreţia, demnitatea şi valoarea proprie umanităţii sale. În misterul răscumpărării, omul se regăseşte "confirmat" şi, într-o oarecare măsură, este din nou creat. Este creat din nou! "Nu mai este nici iudeu, nici grec, nici sclav, nici om liber, nici bărbat şi nici femeie: voi toţi sunteţi una în Cristos Isus". Omul care doreşte să se înţeleagă pe sine până la capăt nu trebuie să se mulţumească să aibă pentru el însuşi criterii şi măsuri imediate, parţiale, adesea superficiale, şi, poate, numai aparente; ci trebuie, prin neliniştile sale, prin incertitudinile şi chiar prin slăbiciunea şi păcătoşenia sa, prin viaţa şi moartea sa, să se apropie de Cristos. Trebuie, pentru a ne exprima astfel, să intre în Cristos cu întreaga sa fiinţă, trebuie să şi-l "însuşească" şi să asimileze întreaga realitate a Întrupării şi a Răscumpărării pentru a se regăsi pe sine însuşi. Dacă dă voie acestui proces să se realizeze profund în sine, atunci aduce roade nu numai de adorare a lui Dumnezeu, ci şi de uimire profundă în faţa propriei persoane. Cât de mare este valoarea pe care o are omul în ochii Creatorului, dacă "a avut parte de un Răscumpărător atât de mare", dacă "Dumnezeu l-a dat pe Fiul său", astfel încât el, omul, "să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică"!

În realitate, această profundă admiraţie în faţa valorii şi a demnităţii omului este exprimată prin cuvântul evanghelie, care înseamnă vestea cea bună. De asemenea, ea este legată de creştinism. Această admiraţie justifică misiunea Bisericii în lume şi, poate, chiar mai mult, "în lumea contemporană". Această admiraţie, care este în acelaşi timp convingere şi certitudine - iar aceasta, în rădăcinile sale profunde, este certitudinea credinţei, fără a înceta să dea viaţă, într-un mod ascuns şi misterios, tuturor aspectelor umanismului autentic - este direct legată de Cristos. Ea determină, de asemenea, şi locul lui Cristos şi, ca să spunem aşa, dreptul său de a lua parte la istoria omului şi a umanităţii. Biserica, neîncetând să contemple ansamblul misterului lui Cristos ştie, cu toată certitudinea credinţei, că Mântuirea care a avut loc prin cruce a redat definitiv omului demnitatea şi sensul existenţei sale în lume atunci când acesta pierduse o mare parte din ea prin păcat. De aceea, mântuirea s-a împlinit în misterul pascal, care conduce, prin cruce şi moarte, la înviere.

În orice epocă, şi mai ales în a noastră, datoria fundamentală a Bisericii este de a îndruma privirea omului, de a orienta conştiinţa şi experienţa întregii umanităţi spre misterul lui Cristos, de a-i ajuta pe toţi oamenii să se familiarizeze cu profunzimea răscumpărării, care se realizează în Cristos Isus. În acelaşi timp, se atinge şi sfera cea mai profundă a omului, adică sfera inimii, a conştiinţei şi a vieţii sale (Redemptor hominis, 10).

Rugăciune de mulţumire către Sfânta Treime:

Sfântă Treime, îţi mulţumesc pentru că în fiecare clipă a vieţii mele şi în fiecare zi tu îţi ţii deschise braţele tale mângâietoare asupra mea şi îmi luminezi sufletul cu lumina ta.

Mulţumesc, Sfântă Treime, pentru că ai dorit familia încă de la început. Tu eşti scutul său divin şi puterea ei. Mulţumesc pentru că lumina ta este scut şi pavăză pentru ea împotriva tuturor furtunilor care vin din interiorul sau din exteriorul ei. Mulţumesc, Sfântă Treime pentru că tu eşti eliberatorul, adăpostul şi sanctuarul familiei, ajutorul atotprezent în timpuri de nevoie. Mulţumesc pentru că eşti ajutorul ei nemijlocit şi o binecuvântezi cu prezenţa ta veşnică.

Mulţumesc, Sfântă Treime pentru că ajuţi familia să-şi deschidă inima cu milostivire, astfel încât să-i iubească pe toţi, pentru ca rugăciunile, gândurile şi faptele membrilor ei să poarte mereu pecetea ta iubitoare. Îţi mulţumesc pentru darul de Lumină extraordinar, care îi revelează maiestatea vieţii şi îi descoperă, în acelaşi timp, şi ceea ce se găseşte în tine.

Mulţumesc, Sfântă Treime pentru că Frumuseţea Iubirii tale Divine încălzeşte inima familiei de pretutindeni şi pentru că voinţa lui Dumnezeu se împlineşte în viaţa ei, în fiecare secundă a vieţii ei.

Mulţumesc, Sfântă Treime pentru că avându-te alături, în familie dispar toate temerile, indiferent de ceea ce se petrece în jurul ei, pentru că ştie că tot ceea ce primeşte este de la Dumnezeu spre creşterea, maturizarea şi întărirea în credinţă, speranţă şi iubire şi spre binele ei suprem.

Mulţumesc, Sfântă Treime pentru că familia te simte lângă ea şi astfel poate să accepte cu bucurie viaţa, pentru că mergi alături de ea prin mijlocul furtunilor sau al zilelor însorite, pentru că exişti şi nu pui piedică niciunui lucru bun, pentru că o porţi mereu pe braţe, mai ales în clipele de încercare.

Mulţumesc, Sfântă Treime pentru că faci posibil şi împlineşti tot ce pare imposibil, spre binele suprem al familiei, în deplină armonie cu planul divin care guvernează creaţia.

Mulţumesc, Sfântă Treime pentru că înţeleg, simt şi ştiu că, atunci când familia împlineşte planul tău de iubire, orice este posibil. Îţi mulţumim pentru că ai dorit-o, pentru că o doreşti, că o susţii şi o binecuvântezi mereu cu prezenţa ta iubitoare.

Cântec:

Lectură din Scrisoarea sf. ap. Paul către Efeseni (Ef 5, 21-33)

Reguli pentru familia creştină: soţ-soţie

Fiţi supuşi unii altora în frica lui Cristos.

Femeile să se supună bărbaţilor lor ca Domnului, pentru că bărbatul este capul femeii aşa cum şi Cristos este capul Bisericii, trupul său, al cărui mântuitor şi este.

Şi cum Biserica se supune lui Cristos, tot aşa şi femeile [să fie supuse] bărbaţilor lor în toate.

Bărbaţilor, iubiţi-vă soţiile aşa cum Cristos a iubit Biserica şi s-a dat pe sine pentru ea pentru a o sfinţi, purificând-o prin baia apei în cuvânt, ca să şi-o prezinte sieşi ca o Biserică glorioasă, fără să aibă vreo pată sau rid sau ceva asemănător, ci să fie sfântă şi neprihănită.

Tot aşa şi bărbaţii trebuie să-şi iubească soţiile ca pe trupul propriu. Cine îşi iubeşte soţia se iubeşte pe sine. Căci nimeni nu şi-a urât vreodată propriul trup, dimpotrivă, îl hrăneşte şi îl îngrijeşte aşa cum [face] Cristos pentru Biserică.

Căci toţi suntem mădulare ale trupului său.

De aceea îşi va lăsa omul tatăl şi mama şi se va uni cu soţia sa şi cei doi vor fi un singur trup. Misterul acesta este mare: eu o spun cu privire la Cristos şi la Biserică, dar şi cu privire la voi: fiecare să-şi iubească soţia ca pe sine însuşi, iar soţia să aibă respect faţă de bărbat.

Cuvântul Domnului

Rugăciune pentru o familie separată

Sfântă Familie de la Nazaret, există astăzi în lume atâtea familii care nu au curajul să se prezinte în faţa ta pentru că sunt separate, pentru că egoismul sau lipsa de implicare în binele comun i-a dus la ură, la gelozie, la neînţelegeri şi în consecinţă la despărţirea fizică.

Prin această umilă rugăciune, îţi ofer ţie toate acestea familii rănite de separare şi mai ales îţi oferim acele familii care au făcut prea uşor acest pas, pe acelea în care mai există chiar şi o mică licărire din iubirea care a caracterizat şi familia voastră.

O, Sfântă Familie de la Nazaret, ia sub ocrotirea ta aceste familii.

Sfinte Iosife, soţ curat şi muncitor, îndepărtează din aceste familii cauza neînţelegerilor: lipsa dialogului, orice suspiciune nefondată, dorinţa neastâmpărată pentru bani, dorinţa de a aduna bogăţii, mândria, infidelitatea conjugală, egoismul şi orice îi duce la separate. Mijloceşte la Cel care face să înflorească florile câmpului pâinea cea de toate zilele, un loc de muncă sigur, iubire, statornicie în bine şi sănătate.

Sfântă Marie, Mama lui Isus, care suferi pentru toţi fiii tăi îndepărtaţi de Casa Tatălui, primeşte sub mantia ta protectoare toate familiile în care lipseşte pacea. Cu iubire maternă, călăuzeşte fiecare membru îndepărtat, vinde-i resentimentele, oferă-i pacea şi luminează-l să înţeleagă că nu există siguranţă mai mare decât acasă, decât în casă, în casa care au construit-o împreună prin sacramentul căsătoriei.

Isus, Salvatorul şi Regele nostru, Regele păcii, îţi oferim pe toţi membrii familiilor divizate; care în loc să se iubească, se urăsc; care în loc să trăiască în comuniune, se află în duşmănie; care în loc să construiască, dărâmă; în loc să meargă împreună spre viaţa veşnică, merg spre pieirea veşnică.

Iertarea ta să-i conducă din nou în Inima ta, pentru ca acolo să se poată îmbrăţişa, ierta şi împăca unul cu celălalt în adevărata iubire.

Luminează, Doamne familiile dezbinate, alungă din ele duhul care seamănă neghină şi neînţelegeri şi binecuvântează-le cu pacea şi iubirea ta. Uneşte-i pe membrii ei în credinţa, speranţa şi iubirea ta, oferă-le milostivirea ta şi cheamă-i din nou la masa euharistică, astfel încât, împăcaţi între ei şi cu tine, să poată da mărturie de prezenţa şi iubirea ta. Amin.

Cântec: "Ubi caritas et amor"...

Rugăciune pentru un soţ îndepărtat din căminul familial

O, Doamne, dă-mi o inimă înţelegătoare pentru a ierta, o inimă care să ştie să recunoască posibilele mele greşeli şi să ierte ofensa şi durerea pricinuită în momentul în care am fost îndepărtat(ă).

Dă-mi forţa iubirii tale pentru ca să pot iubi eu mai întâi şi să continui să iubesc fără a-mi pierde speranţa.

Tu eşti stăpânul inimilor noastre, fă să reînflorească în inima mea harul pe care l-am primit în momentul căsătoriei. Ajută-ne să ne unim din nou în pacea şi iubirea ta. Iar dacă mai trebuie să sufăr, primeşte suferinţa mea ca pe un act de purificare, atât pentru mântuirea mea cât şi a soţului meu (soţiei mele).

O, Marie, o, Iosife, care aţi fost soţi şi părinţi model, care eraţi parte din planul veşnic al lui Dumnezeu, ajută-mă să înţeleg că planul lui Dumnezeu trece prin sacrificiul crucii, prin înţelegerea şi acceptarea celuilalt până la jertfa supremă. Fă să renască în familia mea rănită acea iubire care ne-a unit în sacramentul căsătoriei pentru totdeauna şi să nu ne mai separăm unul de celălalt, nici al bine şi nici la greu. Amin.

Cântec: "Ubi caritas et amor"...

Rugăciune pentru o persoană distrusă de separare

Isuse Cristoase, nu acesta era proiectul pe care l-am dorit în momentul în care am pornit la drum alături de soţul meu (soţia mea). Alături de mine a fost făcută bucăţi şi viaţa copiilor noştri. Nu puteam, o, Doamne să mai rămân în acel tip de viaţă mizerabilă, deşi continui să cred că formăm o familie, chiar dacă momentan este rănită. Mi-am pierdut seninătatea şi am fost nevoit (ă) să fac o schimbare bruscă, o schimbare care mă îndepărtează mult de proiectul iniţial. Trăim greu pentru că viitorul este doar în mâinile tale şi e nevoie de credinţă pentru a-l îmbrăţişa. Îmi pare rău pentru că în viaţa noastră, copiii nu au reuşit să vadă un exemplu, ceea ce mai târziu s-ar putea să-i oprească în cursa lor normală pentru a-şi întemeia o familie.

Ajută-mă, Doamne să înţeleg această nouă cale atât de grea şi plină de necunoscute, îndepărtează din sufletul meu şi al soţului meu (soţiei mele) acea ceaţă care ne ţine să nu vedem strălucirea soarelui, care eşti tu şi dă-ne curajul ca într-o zi, luminaţi şi întăriţi de iubirea ta, să ne îmbrăţişăm din nou în marele şi unicul proiect la care ne-ai chemat prin chemare sfântă, în viaţa de familie. Amin.

Cântec: "Ubi caritas et amor"...

Rugăciune pentru divorţaţi

Doamne, noi te rugăm pentru soţii divorţaţi şi pentru fiii lor care suferă din această cauză. Ajută-i în încercările de fiecare zi, vindecă-le rănile pe care şi le-au făcut reciproc şi conştientizează-i cât de frumos este ca să fie împreună. Fii tu sprijin pentru copii lor şi ajută-i să-şi ierte părinţii pentru că i-au lipsit de familia pe care o meritau şi să nu se descurajeze în drumul lor de a avea o familie fericită. Fii sprijin pentru soţii divorţaţi şi luminează-i să renunţe la egoism şi să recunoscă rolul pe care îl are celălalt în proiectul la care i-a chemat Dumnezeu prin celebrarea sacramentului căsătoriei. Ajută-i să înţeleagă că este nevoie să se ierte, astfel încât, odată unsă rana, să înceapă să se vindece, până când, într-o zi, se vor bucura din nou de pacea şi înţelegerea care i-a determinat să meargă împreună la altar unde s-au unit pentru toată viaţa. Amin.

Cântec: Ubi caritas et amor...

Rugăciune pentru convertirea soţului (soţiei)

Te laud şi te binecuvântez, o, Doamne, pentru soţul meu (soţia mea). Recunosc că are şi multe laturi pozitive, dar are şi limite. Cine nu le are! Vreau să-l (să o ) iert astăzi, chiar dacă nu a fost mereu la înălţimea dorită. Vreau să-i cer astăzi iertare pentru că nici eu nu am fost mereu la înălţimea dorită. Îţi cer iertare şi ţie, o, Doamne, pentru acele momente în care deşi puteam să tac, am dorit să continui să provoc, îţi cer iertare pentru toate murmurările, pentru toţi nervii, pentru glasul ridicat, pentru atunci când nu am corespuns exigenţei iubirii celuilalt.

În numele lui Isus, prin mijlocirea Mariei, Mama lui şi a sfântului Iosif, soţul Fecioarei şi Tatăl purtător de grijă al Fiului tău, trimite-l asupra soţului meu (soţiei mele) pe Duhul Sfânt, duhul convertirii pentru a descoperi iubirea ta milostivă, pentru a se împăca cu tine şi cu mine, care m-ai ales să-i stau alături fără vrednicia mea. Ajută-ne să reconstruim ţesuţul familiei noastre, să redescoperim bucuria de a fi împreună, să ne ajutăm în momentele dificile, să trăim în sfinţenie şi în pace, în adeziunea faţă de cuvântul tău şi în totată ascultare faţă de voinţa ta. Amin.

Cântec: Ubi caritas et amor...

Rugăciune pentru a implora iertarea unei persoane care a ofensat

Doamne Isus Cristoase, îţi cer astăzi puterea de a ierta toate persoanele din viaţa mea care au greşit chiar şi prin cel mai mic gest faţă de mine. Ştiu că îmi vei da forţa de a ierta. Îţi mulţumesc pentru că mă iubeşti mult mai mult decât mă iubesc eu şi pentru că îmi doreşti şi mă vrei fericit mult mai mult decât îmi doresc eu.

Vreau să fiu eliberat de orice resentiment, de amărăciunea pricinuită de ofensă. Îţi cer puterea de a ierta mai ales pe acea persoană care m-a rănit, indiferent de mod şi de timp, pe acea persoană pe care poate nu am avut curajul să o iert. Ştiu că doar prin intermediul iertării, pacea îmi va reveni în suflet şi voi uita răul pricinuit.

Părinte Ceresc, nimic nu e mai greu decât să ofer iertare, adevărata iertare, mai ales acelora care mi-au greşit cu adevărat în viaţă, faţă de cei care m-au făcut să sufăr nespus de mult, de aceea ajută-mă să-i iert pe toţi, pe cei de aproape şi pe cei de departe, pe cei care m-au ofensat uşor, ca şi pe cei care m-au rănit până la lacrimi, pe cei care mi-au produs un uşor disconfort, ca şi pe cei care mi-au produs răni adânci şi aparent de nevindecat. Ajută-mă să-i iubesc pe toţi duşmanii cunoscuţi şi necunoscuţi. Nu permite ca soarele să apună peste mânia mea, pentru a nu da ocazie Diavolului. Dă-mi harul primului pas. Amin.

Cântec: "Ubi caritas et amor"...

Rugăciune pentru a cere putere în încercări

Dumnezeule bun, tu cunoşti încercarea prin care trec, ştii cât de mari sunt răul şi suferinţa în care mă aflu, ca şi teama care mă cuprinde adesea din cauza lor. Vin la tine pentru a-ţi cere ajutorul. Tu ştii tot ceea ce am nevoie în necazul meu.

Îndepărtează de la mine sursa răului, redă-mi cu îndurare curajul şi speranţa şi alungă din sufletul meu orice întristare şi teamă. Înalţă-mi inima către tine în orice strâmtorare şi dă-mi răbdare în încercări. Cu tine vreau să trec prin această viaţă, cu tine vreau să trec din ea, cu tine vreau să rămân în toată veşnicia. Amin.

Cântec: "Ubi caritas et amor"...

Mărturie (dată de doi soţi cu privire la viaţa de familie)

Cântec:

Reflecţie: Căsătoria - sacrament al sfinţirii reciproce şi act de cult

Căsătoria - sacrament al sfinţirii reciproce şi act de cult

Izvor propriu şi mijloc original de sfinţire pentru soţi şi pentru familia creştină este sacramentul Căsătoriei, care reia şi perfecţionează acţiunea harului sfinţitor de la Botez. În puterea misterului morţii şi învierii lui Cristos, în care este inserată Căsătoria creştină, iubirea conjugală este curăţită şi sfinţită: "Domnul a binevoit să vindece, să desăvârşească şi să înalţe cu un dar deosebit al harului şi al iubirii sale această dragoste".

Darul lui Cristos Isus nu se încheie odată cu ceremonia sacramentului Căsătoriei, ci îi însoţeşte pe soţi pe tot parcursul vieţii. Acest lucru îl aminteşte clar Conciliul Vatican II, când spune că Isus Cristos "rămâne cu ei pentru ca, aşa cum el însuşi a iubit Biserica şi s-a dat pe sine pentru ea, tot astfel şi soţii, prin dăruire reciprocă, să se iubească unul pe altul în fidelitate perpetuă. (...) De aceea, soţii creştini sunt întăriţi şi, într-un fel, consacraţi printr-un sacrament special în vederea îndatoririlor şi a demnităţii lor; îndeplinindu-şi prin puterea acestuia misiunea conjugală şi familială, pătrunşi de spiritul lui Cristos prin care întreaga lor viaţă este străbătută de credinţă, speranţă şi iubire, ei se apropie tot mai mult de sfinţirea reciprocă şi de propria desăvârşire, contribuind astfel împreună la preamărirea lui Dumnezeu".

Vocaţia universală la sfinţenie se adresează şi soţilor şi părinţilor creştini. Pentru ei ea este specificată de sacramentul celebrat şi tradus în concret în realitatea proprie a existenţei conjugale în familie. De aici se naşte harul şi exigenţa unei autentice şi profunde spiritualităţi conjugale şi familiale, care le aminteşte de motivele creaţiei, de legământul lui Dumnezeu cu oamenii, de crucea şi învierea lui Cristos şi de semnul sacramental, la care de atâtea ori a făcut referire Sinodul episcopilor.

Căsătoria creştină, ca toate sacramentele care "sunt rânduite pentru sfinţirea oamenilor, pentru edificarea trupului tainic al lui Cristos şi pentru preamărirea lui Dumnezeu", este un act liturgic pentru preamărirea lui Dumnezeu în Isus Cristos şi în Biserică şi, celebrând acest sacrament, soţii creştini aduc mulţumirea lor lui Dumnezeu, pentru darul sublim, care le-a fost dat de a putea trăi, în existenţa lor conjugală şi familială, iubirea lui Dumnezeu pentru oameni şi a Domnului Isus Cristos pentru Biserică, mireasa sa.

Aşa cum prin sacramentul Căsătoriei soţii creştini primesc darul obligaţiei de a trăi zilnic sfinţenia primită, la fel din acelaşi sacrament derivă harul şi angajamentul moral de a transforma întreaga lor viaţă într-un continuu "sacrificiu spiritual". Şi soţilor şi părinţilor creştini, mai ales în realităţile vieţii pământeşti şi trecătoare care îi caracterizează, le sunt adresate cuvintele Conciliului Vatican II, anume: "Şi laicii, închinători care lucrează cu sfinţenie în toate locurile, consacră lui Dumnezeu întreaga lume" (Familiaris consortio, 56).

Rugăciune de mulţumire

Isuse, îţi mulţumim pentru că eşti Iubire, îţi mulţumim pentru darurile iubirii tale. Ne-ai dăruit viaţa pământească şi viaţa harului care ne fac părtaş de viaţa divină încă din ziua Botezului. Apoi câte haruri ne-ai dăruit! Toate au dezvoltat viaţa noastră supranaturală. Ne gândim la darurile pe care ni le-ai făcut doar din Iubire: la Biserică care ne este mamă, învăţătoare şi călăuză către Împărăţia Veşnică, la Sf Părinte papa Francisc şi la predecesorii săi care ne-au comunicat adevărurile credinţei, la episcopii care ne păstoresc familiile cu iubire şi dăruire, la preoţii care ne comunică darurile iubirii tale; la iertarea pe care ne-o dai de atâtea ori prin sacramentul Spovezii, la sfânta Euharistie care ne este hrană, mângâiere, susţinere infinită, la preasfânta Fecioară care ne este mamă bună şi ocrotitoare specială în toate momentele vieţii, la paradisul pe care ni l-ai pregătit şi pe care sperăm să-l locuim împreună cu toate familiile din lume, prin harul Tău. Îţi mulţumim, Doamne!

Cântec:

Lectură din Cântarea Cântărilor (2, 8a.10-14, 16-17)

(Se alternează un bărbat şi o femeie)

Femeia: Glasul iubitului meu: Iubitul meu ia cuvântul şi-mi zice:

Bărbatul: "Ridică-te, prietena mea, frumoasa mea, vino!

Căci iată, iarna a trecut, ploaia a încetat, s-a dus.

Flori se văd pe pământ, timpul cântării s-a apropiat şi glasul turturelei se aude în ţinuturile noastre.

Smochinul şi-a îndulcit primele roade, iar viţa-de-vie în floare răspândeşte miros.

Ridică-te, prietena mea, frumoasa mea, vino! Porumbiţa mea din crăpăturile stâncii, fă-mă să văd înfăţişarea ta din ascunzişurile potecilor, fă-mă să aud glasul tău!

Căci glasul tău este dulce şi înfăţişarea ta, plăcută.

Femeia: Iubitul meu este al meu, iar eu sunt a lui; el paşte [turma sa] printre crini.

Până să sufle [vântul] zilei şi să se ducă umbrele, întoarce-te, iubitul meu, tu, care te asemeni cu o gazelă sau cu un pui de cerb, care sunt pe munţii din Beter.

Rugăciune-Psalm (Ps 139, 1-12, 23-24)

Doamne, tu mă cercetezi şi mă cunoşti
ştii când mă aşez şi când mă scol;
pătrunzi de departe intenţiile mele;
fie că umblu, fie că stau culcat, nimic nu-ţi scapă;
toate cărările mele îţi sunt cunoscute.
Înainte de a-mi ajunge cuvântul pe limbă,
tu, Doamne, îl cunoşti întru-totul.
Tu mă învălui din faţă şi din spate
şi mâna ta stă întinsă asupra mea.
Minunată este pentru mine cunoaşterea ta,
prea înaltă ca să o pot [înţelege].
Unde aş putea merge departe de duhul tău
şi unde aş putea fugi dinaintea feţei tale?
Dacă m-aş urca la cer, tu eşti acolo;
dacă m-aş coborî în locuinţa morţilor,
tu eşti [de faţă].
Dacă aş lua aripile aurorei
şi m-aş opri dincolo de mare,
şi acolo mâna ta m-ar conduce
şi dreapta ta m-ar ţine.
Dacă aş spune: "Cel puţin întunericul să mă acopere
şi lumina să devină noapte în jurul meu!",
dar nici întunericul nu-i întuneric pentru tine,
iar noaptea este luminoasă ca ziua
şi întunericul este ca lumina.
Cercetează-mă, Dumnezeule,
şi vezi inima mea,
încearcă şi cunoaşte neliniştile mele!
Vezi dacă nu merg pe o cale greşită
şi condu-mă pe calea veşniciei.

Cântec:

Rugăciune pentru a avea copii

Doamne Dumnezeule, tu l-ai creat pe om şi ai făcut din el sanctuar al iubirii. L-ai creat bărbat şi femeie şi l-ai binecuvântat, spunând: "Creşteţi, înmulţiţi-vă şi stăpâniţi pământul". Ai dat primilor oameni ca fii, pe Cain şi Abel, iar după ei fii şi fiice, încât omenirea s-a înmulţit, ascultând astfel de voinţa ta.

Ai întemeiat familia şi ai pus în ea capacitatea de a fi continuatoarea operei mâinilor tale. Prin ea continui să binecuvântezi creaţia cu viaţă, iar atunci când viaţa nu a apărut, prin alergarea la tine, tu ai trimis-o în lume. Ai binecuvântat-o pe Sara cu fiul ei Isac, pe Ana cu fiul ei Samuel, pe Elisabeta cu fiul ei Ioan Botezătorul, iar pe Ioachim şi Ana cu preasfânta Fecioară Maria. Din ea, la timpul hotărât l-ai trimis pe cel care este: "calea, adevărul şi viaţa".

Binecuvântează-i pe soţii care îţi cer să fie înzestraţi cu darul vieţii. Asemeni femeilor din Vechiul Testament, care au alergat la tine, pentru a fi binecuvântate cu viaţă în sânul lor, binecuvântează soţiile care, alături de soţii lor, cer de la tine viaţă. Fă ca familia lor să aibă bucuria de a avea copii, de a-i aduce în această lume, de a-i ocroti şi educa după voinţa ta. Aşa te rugăm, prin Cristos, Domnul nostru. Amin.

Rugăciune pentru viitorul copiilor

Doamne, luminează mintea copiilor noştri pentru ca să înţeleagă calea pe care îi vrei, astfel încât, prin ceea ce va face să-ţi de-a mărire şi să ajungă la gloria vieţii veşnice. Dă-le forţa necesară ca să nu se mulţumească cu puţin, să nu accepte mediocritatea în viaţă, ci să se lase luminaţi de idealuri măreţe. Luminează-i şi pe părinţi, astfel încât să-i ajute pe drumul descoperirii chemării lor, să-i susţină cu generozitate şi să se bucure de alegerea lor. Dă-le educatori buni, care să iubească valorile şi să le propună cu înţelepciune, dă-le maeştri adevăraţi pe calea vieţii care să le vrea binele şi să-i ajute să depăşească dificultăţile. Dă-le curaj în lupta vieţii şi luminează-i să te aleag mereu pe tine, adevărata cale, deplinul adevăr şi adevărata viaţă. Amin.

Rugăciunea copiilor pentru părinţi

Dumnezeule, Părinte Atotputernic, care ai dat porunca de a-i cinsti pe tata şi pe mama, ascultă cu bunăvoinţă rugăciunea pe care o fac pentru părinţii mei. Dă-le să trăiască mult pe pământ, dă-le sănătatea şi forţa de care au nevoie pentru a ne asigura cele necesare traiului de fiecare zi. Binecuvântează-le oboseala şi iniţiativele şi răsplăteşte-le efortul pe care l-au făcut şi îl fac pentru ca nouă să nu ne lipsească nimic. Te binecuvântez pentru pâinea pe care ne-o pun în fiecare zi pe masă, pentru hainele şi cele necesare pe care au grijă să ni le asigure. Dă-le pace şi înţelegere între ei, iar atunci când puterile le vor scădea, aşa cum ei ne-au îngrijit cu răbdare şi dragoste, la fel să le stăm şi noi aproape. Amin.

Rugăciune pentru părinţii decedaţi

Dumnezeule, care eşti autorul vieţii şi care ne-ai poruncit să-i cinstim pe tata şi pe mama, deschide braţele milostivirii tale pentru părinţii mei decedaţi, iartă-le orice greşeală făcută în timpul vieţii din slăbiciune omenească şi fă ca într-o zi să ne putem revedea în gloria luminii tale, prin Cristos Domnul nostru. Amin.

Rugăciunea părinţilor pentru tineri

Ţi-i recomandăm, Doamne pe toţi tinerii, pe copii, adolescenţi, studenţi, pe soţii şi pe părinţii tineri. Dă-le sănătate, înţelepciune şi bucuria de a trăi în prezenţa ta. În elanul şi entuziasmul lor tineresc, fii lumină şi scut. Apără-i de cei care doresc să le facă rău, îndepărtează-i de anturajul greşit şi ţine-i departe de orice viciu specific vârstei. Ajută-i să se folosească de tinereţea şi entuzismul lor pentru a clădi o personalitate puternică, plină de credinţă, de speranţă şi de iubire. Fă-i constructori ai păcii, ai toleranţei şi ai înţelegerii între ei şi între familiile lor, între comunitatea şi tara în care trăiesc, în micul lor univers şi lumea întreagă. Nu-i lăsa să fie cuprinşi de frică şi de ruşine în mărturisirea credinţei lor şi dă-le curaj în orice împrejurare în care sunt chemaţi să te mărturisească. Amin.

Rugăciunea unei mame care trebuie să nască

Doamne, încă din ziua în care am simţit prezentă în mine o nouă viaţă, simt o iubire reînnoită pentru tine şi pentru opera ta creatoare. Siguranţa că tu privegherezi asupra copilului meu cu mare bunătate şi iubire îmi dă confort în acest timp de aşteptare. Tu care cunoşti ceea ce se află în mine, ajută-mă să înţeleg momentul prin care trec, să iubesc mica ta creatură, să mă bucur de ea şi să am forţa necesară pentru a o aduce la lumina vieţii. Ajută-mă să fiu conştientă de bogăţia acestui timp de aşteptare, fă-mă să-l trăiesc cu seninătate şi să mă încred în providenţa ta iubitoare. Dă-mi curaj în momentul naşterii şi te rog să-mi fii alături atunci când îl voi călăuzi pe căile întortocheate ale acestei vieţi. Amin.

Cântec:

Rugăciunea credincioşilor:

- Isuse, ne rugăm pentru familiile creştine care trec prin momente de neînţelegere, de neacceptare, de lipsă de comunicare şi de tristeţe. Arată-le tu cât de uşor este să trăim în pace dacă ne acceptăm, dacă ne ascultăm reciproc, dacă ne iertăm greşelile, dacă privim fiecare la limitele noastre.

Te rugăm ascultă-ne!

- Isuse, ne rugăm pentru logodnicii care întâmpină mari dificultăţi în a construi un proiect de iubire pentru totdeauna. Dăruieşte-le curajul de a tinde spre idealuri înalte şi să spună "da" iubirii în Sacramentul Căsătoriei.

Te rugăm ascultă-ne!

- Isuse, ne rugăm pentru familiile tinere care parcurg calea grea al trecerii de la "eu" la "noi". Dă-le înţelepciunea acceptării celuilalt.

Te rugăm ascultă-ne!

- Isuse, ne rugăm pentru familiile care trăiesc experienţa "cuibului gol", fie pentru că nu au copii, fie copiii i-au abandonat şi nu mai dau nici un semn de viaţă. Deschide aceste familii spre acceptarea celor singuri şi părăsiţi şi astfel să-şi umple golul reciproc.

Te rugăm ascultă-ne!

- Isuse, ne rugăm pentru familiile care nu au binecuvântarea în sacramentul Căsătoriei, fie că au hotărât această cale, fie pentru istoria lor personală. Luminează comunitatea creştină ca să nu-i judece, ci să-i însoţească pentru a descoperi fiecare iubirea lui Dumnezeu.

Te rugăm ascultă-ne!

- Isuse, ne rugăm pentru familiile dezbinate de divorţ. Ajută-le să redescopere cât de benefic este a trăi iubirea aşa cum ne-o arată dintotdeauna Dumnezeu Creatorul, dăruieşte-le persoane care să le susţină şi să le încurajeze în a rămâne fideli Evangheliei.

Te rugăm ascultă-ne!

- Isuse, ne rugăm pentru toţi copiii care trăiesc drama despărţirii părinţilor şi le lipseşte dragostea unuia dintre părinţi, dar şi pentru aceia care asistă zilnic la neînţelegerile şi scandalurile care sunt între mama şi tata lor. Arată-le lor şi faţa frumoasă a familiei.

Te rugăm ascultă-ne!

- Isuse, ne rugăm pentru familiile izolate şi închise în ele însele, fie înstărite sau sărace, familii care prin astfel de comportament privează familiile vecine de împărtăşirea şi de susţinerea reciprocă.

Te rugăm ascultă-ne!

Tatăl nostru...

Neamuri s-adorăm fierbinte...(Dacă a fost expus preasfântul sacrament)

Binecuvântarea finală

Cântecul final.