În ziua de 27 octombrie, un al doilea grup (primul a fost pe 2 iunie) de credincioşi din comunitatea catolică românească din Irlanda a avut parte de o zi de har mergând în pelerinaj particular la sanctuarul de la Knoc, aflat la 200 km nord-vest de Dublin.
În autocar, în drum spre Knoc, credincioşii s-au rugat rozariul, au cântat cântece mariane, au făcut meditaţie pe textul Evangheliei care urma să fie proclamat la sfânta Liturghie şi s-au pregătit pentru Spovadă. Ajunşi la Knoc, toţi au coborât în capela penitenţei şi au solicitat sacramentul Reconcilierii. Apoi, cu inimile umplute de harul lui Dumnezeu, la sfânta Liturghie, prin participare activă, prin cânt şi-au exprimat bucuria întâlnirii cu Dumnezeu prin mijlocirea sfintei Fecioare Maria.
La aceste momente de har au fost predispuşi şi de istoria acestui loc de pelerinaj:
Într-o ploioasă seara de joi, 21 august 1879, pe la ora 20.00, pe frontonul de sud a bisericuţei din Knoc, a apărut sfânta Fecioară Maria, regină, împreună cu sfântul Iosif, sfântul Ioan şi Mielul lui Dumnezeu, la un grup de 15 persoane, bărbaţi, femei şi copii cu vârste cuprinse între 6 şi 75 de ani care au putut admira apariţia, pe o ploaie torenţială, timp de două ore, recitând rozariul.
Pentru locuitorii acestei regiuni a Irlandei, lovită de sărăcie şi foamete, unde şomajul, lipsa de locuinţe şi emigraţia erau la ordinea zilei, apariţia a constituit un simbol de speranţă, consolare şi putere în faţa necazurilor.
De atunci, sanctuarul a devenit un loc special de devoţiune şi pelerinaj, un loc privilegiat de întâlnire între Dumnezeu şi oameni. Numărul pelerinilor care au venit aici căutând vindecarea trupului, a sufletului şi a spiritului a crescut an după an. Mulţi au primit un răspuns în rugăciunile lor şi cu toţii au trăit o experienţă edificatoare şi mângâietoare.
În 1979, la centenarul apariţiilor de la Knoc a participat Sfântul Părinte Ioan Paul al II-lea. A celebrat sfânta Liturghie pentru popor, în jur la jumătate de milion. În omilia sa a spus printre altele: "...Suntem un popor pelerin. Sunt aici, aşadar, în calitate de pelerin, ca simbol al Bisericii pelerine din toată lumea...".
Şi noi, grupul celor 50 de pelerini români, bărbaţi, femei şi copii, cu vârste între 0 şi 40 de ani, am retrăit ziua de 21 august 1879, celebrând sfânta Liturghie chiar pe locul apariţiei.
După-amiază, umpluţi de Duhul Sfânt, asemenea celor vindecaţi de Isus din Evanghelie, în cânt şi voie bună, ne-am îndreptat spre Cliffs of Moher pe coasta de vest a insulei, un mare punct de atracţie pentru turiştii care vin în Irlanda. Aici, valurile Atlanticului care vin dinspre America lovesc cu putere, de cine ştie câte milioane de ani, malul abrupt înalt de 110 m. Peisajul de aici ne-a făcut să medităm asupra a cât de mare este Dumnezeu care a creat şi acest hău cutremurător pe lângă care nu suntem decât nişte furnici.
Întorşi acasă, seara târziu, cu inimi pline de bucurie şi cu bateriile reîncărcate, toţi şi-au exprimat dorinţa de a mai repeta aceasta ieşire din monotonia cotidiană.
Pr. Eugen Ţâmpu
