|
| © Vatican Media |
Nu umbre, ci Soarele
de Bartolomeu, patriarh ecumenic de Constantinopol
"Pacea nu poate să fie considerată de la sine înţeleasă; nu este evidentă. Este o datorie, o cucerire, (cere) o luptă neîncetată pentru a o păstra." Enciclica noastră de Crăciun pentru anul 2023 conţinea acest mesaj: pacea trebuie să fie căutată încontinuu. Cum se poate celebra "cu timpane şi dansuri", cum ne spun Psalmii? În acea iesle, în acea grotă unde în urmă cu peste două mii de ani s-a născut un prunc şi a fost dăruită o lumină, totul pare să fie pierdut. Astăzi, în cetatea Betleem nu se poate vedea lumina; noi, oamenii, am făcut să se întoarcă ieslea luminată într-o grotă întunecată şi dezolată, exact cum era înainte de naşterea Mântuitorului nostru. Prin urmare, acum când ne aflăm în acel întuneric, să încercăm să ne şi punem pentru o clipă în modul timpului înainte de naşterea sa, aşa încât să putem face şi mai intensă rugăciunea noastră.
Încă de la căderea primilor noştri părinţi Adam şi Eva, înaintaşii noştri au încercat şi au tânjit să se reunifice cu Creatorul. Profeţii l-au vestit pe dreptul Mesia care avea să insufle din nou suflul dătător de viaţă în sufletele noastre. Timp de secole, vechii patriarhi din Israel au condus poporul lui Dumnezeu spre această destinaţie, spre Horeb, spre Sinai, până să ajungă la Ierusalim, aşa încât poporul său să se poate întoarce în comuniunea cu Acela "care este".
Totuşi, când vine timpul, când universul se aliniază pentru naşterea lui Cristos, vedem că "vulpile au viziunile lor şi păsările cerului au cuiburile lor, dar Fiul Omului nu are unde să-şi rezeme capul". Dar această lipsă a unui loc potrivit şi adecvat pentru naşterea lui Cristos nu opreşte planul divin. Pur şi simplu ia o iesle la îndemână într-o grotă şi o transformă în locul în care gloria lui Dumnezeu este arătată. Probabil că întunericul din grotă este ceea ce folosea pentru a recunoaşte acea lumină care intra în lume. Probabil, contrastul era necesar; nu se recunoaşte unicitatea fiecărei raze de soare, pentru că este înghiţită de luminozitatea masei de lumină. Dacă acest contrast se vede în acel moment unic, în întruparea celei de-a doua persoane a Sfintei Treimi, Cuvântul care se face Trup, atunci ce anume trebuie să căutăm în întunericul actual în care se află Betleemul?
În "mitul cavernei" al lui Platon ne este învăţat să vedem spiritul neluminat. Un spirit înlănţuit şi constrâns să privească într-o singură direcţie, departe de exteriorul cavernei, care vede numai umbrele păpuşarilor, limitat în capacitatea sa de a raţiona şi de a înţelege din cauza incapacităţii de a se roti şi de a ieşi pur şi simplu din cavernă, de a vedea realitatea. Probabil, în ambele cazuri caverna este aceeaşi; probabil, i-am înlănţuit pe ceilalţi oameni pentru a-i controla şi a forţa participarea lor la o lume care pare să genereze numai războaie, foamete, inegalitate şi boală. Fie că e vorba de Ucraina, fie de întreaga Africă sub sahariană sau de recenta reluare a vărsării de sânge în Orientul Mijlociu, un lucru este sigur: ceea ce le lipseşte tuturor este adevărata înţelegere a "aproapelui". Egoismele noastre şi ipocriziile noastre ne-au legat la punctul în care nu suntem capabili să întoarcem capul şi să privim la dreapta şi la stânga pentru a-i vedea pe fraţii noştri şi pe surorile noastre care suferă alături de noi.
Am ales să introducem alegoria cavernei lui Platon în contextul grotei în care s-a născut Răscumpărătorul, Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Cristos, pentru următorul motiv: în timp ce persoanele legate de Platon văd numai umbrele, cu speranţa scăzută a câtorva de a fugi, la Betleem Soarele a intrat în grotă, Soarele s-a prezentat în faţa persoanelor înlănţuite; s-a născut un Prunc - Mesia al nostru -, conducându-ne spre eliberarea noastră. Timp de secolele trecute de atunci până astăzi, un lucru a fost asigurat: "Căci sunt convins că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele prezente, nici cele viitoare, nici puterile, nici înălţimile, nici adâncurile şi nici vreo altă creatură nu va putea să ne despartă de iubirea lui Dumnezeu care este în Cristos Isus, Domnul nostru".
Fie ca acela care s-a născut într-o grotă şi a fost pus într-o iesle pentru mântuirea noastră, Isus Cristos, "Dumnezeu-cu-noi", să continue să ne binecuvânteze, să strălucească asupra noastră şi mai ales să ne dea forţa pentru a lupta pentru pacea sa justă şi veşnică!
(După L'Osservatore Romano, 5 ianuarie 2024)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
