Referitor la interpretările date cuvintelor papei despre problema prezervativelor în cartea-interviu de Peter Seewald, "Lumina lumii. Papa, Biserica şi semnele timpurilor", care va fi prezentată marţi, 23 noiembrie 2010, la Sala de Presă a Vaticanului, a venit o notă a părintelui Federico Lombardi.
La sfârşitul capitolului 10 al cărţii "Lumina lumii", papa răspunde la două întrebări cu privire la lupta împotriva SIDA şi folosirea prezervativului, întrebări care sunt legate de discuţia care a urmat după câteva cuvinte rostite de papa despre această temă în cursul călătoriei sale în Africa în anul 2009.
Papa reafirmă clar că el n-a voit atunci să ia poziţie cu privire la problema prezervativelor în general, ci a voit să afirme cu tărie că problema SIDA nu se poate rezolva numai cu distribuirea de prezervative, pentru că trebuie făcut mult mai mult: a preveni, a educa, a ajuta, a sfătui, a sta aproape de persoane, fie pentru ca să nu se îmbolnăvească fie în cazul în care s-au îmbolnăvit.
Papa observă că şi în cadrul non-eclezial s-a dezvoltat o conştiinţă asemănătoare, aşa cum apare din aşa-numita teorie ABC (Abstinence - Be Faithful - Condom), în care primele două elemente (abstinenţa şi fidelitatea) sunt mult mai determinante şi fundamentale pentru lupta împotriva SIDA, în timp ce prezervativul apare pe ultimul loc ca subterfugiu, când lipsesc celelalte două. Deci trebuie să fie clar că prezervativul nu este soluţia problemei.
Apoi papa lărgeşte privirea şi insistă asupra faptului că a se concentra numai asupra prezervativului echivalează cu a banaliza sexualitatea, care-şi pierde semnificaţia ca exprimare de iubire între persoane şi devine ca un "drog". A lupta împotriva banalizării sexualităţii este "parte din marele efort pentru ca sexualitatea să fie evaluată pozitiv şi să poată exercita efectul său pozitiv asupra fiinţei umane în totalitatea sa".
În lumina acestei viziuni ample şi profunde despre sexualitatea umană şi despre problematica ei actuală, papa reafirmă că "desigur, Biserica nu consideră prezervativele ca soluţie autentică şi morală" a problemei SIDA.
Cu aceasta, papa nu reformează sau nu schimbă învăţătura Bisericii, ci o reafirmă punându-se în perspectiva valorii şi a demnităţii sexualităţii umană ca exprimare de iubire şi responsabilitate. În acelaşi timp, papa consideră o situaţie excepţională în care exercitarea sexualităţii reprezintă un adevărat risc pentru viaţa celuilalt. în acest caz, papa nu justifică din punct de vedere moral exercitarea dezordonată a sexualităţii, ci consideră că folosirea prezervativului pentru a diminua pericolul de contagiere este mai degrabă "un prim act de responsabilitate", "un prim pas pe drumul spre o sexualitate mai umană", decât a nu-l folosi expunându-l pe celălalt riscului vieţii. În acesta, raţionamentul papei nu poate să fie desigur definită o cotitură revoluţionară.
Numeroşi teologi morali şi personalităţi ecleziastice prestigioase au susţinut şi susţin poziţii asemănătoare; este adevărat totuşi că nu le ascultasem până acum cu atâta claritate din gura papei, chiar dacă într-o formă colocvială şi nu magisterială.
Deci Benedict al XVI-lea ne dă cu mult curaj o contribuţie importantă de clarificare şi aprofundare în privinţa unei chestiuni foarte dezbătute. Este o contribuţie originală, pentru că pe de o parte ţine la fidelitatea faţă de principiile morale şi demonstrează luciditate în refuzarea unei căi iluzorii cum este "încrederea în prezervativ"; pe de altă parte manifestă însă o viziune cuprinzătoare şi clarvăzătoare, atentă să descopere paşii mici - chiar dacă numai iniţiali şi confuzi încă - ai unei umanităţi adesea foarte sărace din punct de vedere spiritual şi cultural, spre o exercitare mai umană şi responsabilă a sexualităţii.
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
