|
| © Vatican Media |
1. Fidelă faţă de mandatul primit de la Cristos, Biserica Catolică se străduieşte să promoveze fraternitatea universală şi respectarea demnităţii fiecărei fiinţe umane.
2. Pentru acest motiv, în decursul istoriei, papii au condamnat actele de violenţă, oprimare, nedreptate socială şi sclavie, inclusiv cele comise împotriva populaţiilor indigene. Au existat şi numeroase exemple de episcopi, preoţi, călugări, călugăriţe şi credincioşi laici care şi-au dat viaţa în apărarea demnităţii acelor popoare.
3. În acelaşi timp, respectul faţă de faptele istoriei cere recunoaşterea slăbiciunii umane şi a falimentelor discipolilor lui Cristos în fiecare generaţie. Mulţi creştini au comis acte rele împotriva populaţiilor indigene pentru care papii recenţi au cerut iertare în numeroase ocazii.
4. În zilele noastre, un dialog reînnoit cu popoarele indigene, mai ales cu acelea care mărturisesc credinţa catolică, a ajutat Biserica să înţeleagă mai bine valorile şi culturile lor. Cu ajutorul lor, Biserica a dobândit o conştiinţă mai mare despre suferinţele lor, trecute şi prezente, cauzate de exproprierea de terenurile lor, pe care le consideră un dar sacru al lui Dumnezeu şi al strămoşilor lor, şi de politicile de asimilare forţată, promovate de autorităţile guvernamentale ale timpului, menite să elimine culturile lor indigene. Aşa cum a subliniat Papa Francisc, suferinţele lor constituie o chemare puternică de a abandona mentalitatea colonizatoare şi de a merge cu ei umăr la umăr, în respectul reciproc şi în dialog, recunoscând drepturile şi valorile culturale ale tuturor indivizilor şi popoarelor. În această privinţă, Biserica se angajează să însoţească popoarele indigene şi să promoveze eforturile menite să favorizeze reconcilierea şi vindecarea.
5. În acest context de ascultare a popoarelor indigene, Biserica a simţit importanţa de a înfrunta conceptul denumit "doctrina descoperirii". Conceptul juridic de "descoperire" a fost dezbătut de puterile coloniale începând din secolul al XVI-lea şi a găsit exprimare deosebită în jurisprudenţa din secolul al XIX-lea din tribunalele din diferite ţări, conform căreia descoperirea de ţinuturi din partea coloniilor acorda dreptul exclusiv de a stinge, prin cumpărare sau cucerire, titlul sau posesia acelor ţinuturi din partea populaţiilor indigene. Unii studioşi au susţinut că baza amintitei "doctrine" se găseşte în diferite documente papale, precum bulele Dum Diversas (1452), Romanus Pontifex (1455) şi Inter Caetera (1493).
6. "Doctrina descoperirii" nu face parte din învăţătura Bisericii Catolice. Cercetarea istorică demonstrează clar că documentele papale invocate, scrise într-o perioadă istorică specifică şi legate de chestiuni politice, n-au fost considerate niciodată exprimări ale credinţei catolice. În acelaşi timp, Biserica recunoaşte că aceste documente papale nu reflectau în mod adecvat demnitatea egală şi drepturile popoarelor indigene. Biserica este conştientă şi de faptul că a fost manipulat conţinutul acestor documente pentru scopuri politice de puterile coloniale care erau în competiţie între ele, pentru a justifica acte imorale împotriva populaţiilor indigene, săvârşite uneori fără opoziţia autorităţilor ecleziastice. Este corect să se recunoască aceste greşeli, să se recunoască efectele teribile ale politicilor de asimilare şi durerea simţită de populaţiile indigene şi să se ceară iertare. În afară de asta, Papa Francisc a îndemnat: "Comunitatea creştină nu se va putea lăsa contagiată niciodată de ideea că o cultură este superioară altora sau că este legitim a recurge la moduri de constrângere a altora".
7. Fără jumătăţi de măsură, magisteriul Bisericii susţine respectul datorat fiecărei fiinţe umane. Biserica Catolică respinge deci acele concepte care nu recunosc drepturile umane intrinsece ale popoarelor indigene, inclusiv ceea ce a devenit cunoscută legal şi politic ca "doctrina descoperirii".
8. Declaraţii numeroase şi repetate ale Bisericii şi ale papilor susţin drepturile popoarelor indigene. De exemplu, în bula Sublimis Deus din 1537, Papa Paul al III-lea a scris: "Definim şi declarăm [...] că [...] aşa-numiţii indieni şi toate celelalte popoare care vor fi descoperite în continuare de creştini nu trebuie să fie private în niciun mod de libertatea lor sau de posesia bunurilor lor, chiar dacă nu sunt de credinţă creştină; şi că ei pot şi trebuie, liber şi legitim, să se bucure de libertatea lor şi de posesia bunurilor lor; nici nu trebuie să fie reduşi în niciun mod la sclavie; dacă ar trebui să se întâmple contrariul, va fi nul şi nu va avea niciun efect".
9. Mai recent, solidaritatea Bisericii cu popoarele indigene a dat naştere unui sprijin puternic al Sfântului Scaun pentru principiile conţinute în Declaraţia Naţiunilor Unite despre Drepturile Popoarelor Indigene. Punerea în practică a acestor principii ar îmbunătăţi condiţiile de viaţă şi ar ajuta la protejarea drepturilor popoarelor indigene, în afară de faptul de a facilita dezvoltarea lor respectând identitatea, limba şi cultura lor.
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
