Doamne, cea mai grea pedeapsă
Noi Lumina n-o primim...
Stăm mereu cu ochii în lacrimi,
Singuri, trişti, orbecăim.
Degeaba ouăle-s roşii,
Degeaba e cozonac,
Poa' să fie vin pe masă,
Paştele este sărac.
Tare amar e jocul sorţii
Şi noi nu îl înfruntăm
Dacă rămânem netoţii
Ce pe tine Te uităm.
Te-am vânat prin magazine
Ca pe o gustare dulce,
Însă nu te-am găsit, Doamne,
Decât în propria mea cruce.
Vino, Doamne, iar la noi!
Suntem fii risipitori
Într-un teatru de război,
Sub un cer prea plin de nori.
Cerşim, Doamne, în genunchi
Cerşim cu lacrimi amare,
Fiindcă ştim, până-n rărunchi,
Că mila Ta nu e de vânzare.
Iartă-mă, Doamne, şi dă mila
Chiar dacă unii hulesc,
Iartă-ne şi dă Lumina
Acestui popor românesc.
Bogdana Găgeanu
