("Sf. Cruce" Bacău 2005)
Sfinţirea casei s-a-ncheiat;
Cam lung' a fost durata.
Din uşă-n uşă am sunat.
Aţi fost şi n-aţi fost gata.
La unii somnul a fost greu.
Aşa li-i datul sorţii
Să vadă filmele mereu,
Trecând de miezul nopţii.
Şi "şouri" ei au admirat
Cu Dan Diaconescu.
Sfinţirea casei.... au uitat.
De vină-i Iliescu.
"Credeam că veţi veni târziu,
Aşa mi-a spus şi mama.
Să vă primesc acum, nu ştiu,
Căci mă cuprinde teama."
Pe holul casei eu zăresc
Rulouri de ţigară.
"Permiteţi ca să vă sfinţesc
Să iasă fumu-afară!"
"Sunt, Doamne, foarte supărat",
Aşa cânta caseta.
De ce anume, am aflat.
Ne povestise Veta.
De vină-i soţul ce n-a dat
Un semn din primăvară.
De toţi copiii a uitat
Când a plecat din ţară.
Pierdut prin lume el a frânt
Cinci inimi de acasă.
Tot rătăceşte pe pământ.
De-ai săi nici că îi pasă.
Că mai demult, pe la altar,
Un jurământ făcuse,
Îşi aminteşte în zadar
Cu gândurile duse.
De patima ce l-a cuprins
Robit va fi o viaţă.
Păreri de rău nu l-au atins
În nici o dimineaţă.
În altă casă supărat,
Cuprins de îndoială,
Un tânăr a eliminat
Slujba duminicală.
Citind Scriptura s-a uimit
Şi nu a dat crezare.
Numai păcate a găsit.
Eroare şi eroare.
Că neamul tot s-a înmulţit
De la Adam îndată,
Incest îi pare negreşit
Sau viaţă desfrânată.
Dar cum ai vrea fără izvor
Un râu ca să apară?
Sau fără de un autor,
Pictură foarte rară?
Cu judecata de acum
Condamni viaţa trecută.
Morala ce-ai primit pe drum
A fost ieri neştiută.
În altă casă supărat,
Un pretendent ca mire,
Se miră că nu-i dezlegat
L-a sa mărturisire.
Logodnica de câţiva ani
O ţine-n a lui casă,
Atrasă poate de mulţi bani,
Să fie a lui mireasă.
Nu ţine cont de-al său păcat,
Că viaţa-i efemeră,
Că mâine va fi judecat
Trecând în altă sferă.
Ar vrea permis pentru-al său trai
Şi poate altă lege,
Ca de aici să urce-n rai.
Nu e fărădelege?
Că un nou dascăl am găsit,
Cu voce în schimbare,
La unii nu le-a convenit.
E altă constatare.
Am întrebat de fiii lor
Din astă parohie,
Dac-au permis ei, dumnealor,
Să-i dea la dăscălie.
De ce pretenţii se ivesc
Când noi nimic n-am face
Să crească neamul dăscălesc
Pe plaiurile dace?
Ne-am învăţat să tot cerşim,
Dar darul ne lipseşte.
Tot cerem mult ca să primim.
E oare omeneşte?
Curate bănci am vrea şi noi
S-avem la Liturghie,
Dar cu bocancii de noroi
Stăm zilnic pe stinghie.
De măturat să nu vorbim
Spălat de duşumele.
Aşa gândim şi socotim
Ca alţii să le spele.
Şi voci mai multe pentru cor,
Tot altele să vină.
Găsesc o scuză prea uşor:
"Am vocea de găină".
Că slujbele de s-ar citi
Şi nu cântate-n seară,
Ar fi un timp pentru-a dormi
Sau timp de o ţigară.
Doar cinci minute de-s în plus,
Cântând la Liturghie,
La alţii par că lui Isus
Îi dau o veşnicie.
Dar când rămâi la un ecran,
Privindu-l peste-o oră,
Nu este timp pierdut în van,
Stimate domn, stimată soră?
Sunt unii care vin cam rar
Aici la Liturghie.
Nici n-au aflat că nou vicar
Avem în parohie.
Şi de simbrie-au întrebat:
"Cât este, drag părinte?"
Din întrebare am aflat:
Lipsesc la slujbe sfinte.
Cum pot să fie-aşa străini
De viaţa creştinească?
Străini de Domnul, de vecini,
Făr' să sărbătorească.
Şi taxele cam an de an
Mereu le tot amână.
Pentru beţie au un ban
În orice săptămână.
Aşa urcarăm noi în top,
Ca alţii să ne ştie
Că România nu-i deloc
În urmă la beţie.
O rugăciune am făcut
Umblând din casă-n casă.
Ca să apară început
De viaţă mai frumoasă.
Am admirat când copilaşi
Cu feţele senine
Rosteau ca nişte îngeraşi
O rugă lângă mine.
Familii bune se-ntâlnesc
Şi-aş vrea să fie multe
Care, cu traiul creştinesc,
De Domnul să asculte.
Când multe uşi deschise sunt
La binecuvântare,
E traiul altfel pe pământ,
Mai multă încântare.
Când promptitudine-am găsit
Şi ordine în casă,
Am fost extrem de mulţumit
Chiar fără bani pe masă.
Mi-ar fi plăcut să stau mai mult
La unul fiecare,
Să vă sfinţesc, să vă ascult
Până prin Postul Mare.
Dar timpul este programat
Servicii ne presează.
Ne este totul calculat
Şi-n zori şi dup-amiază.
Sub ocrotirea lui Isus
Vă fie casa toată!
Şi binecuvântări de sus
Să vină înc-odată!
Pr. Eugen Budău
