De când sunt pe lângă tine
Simt că sunt un păcătos.
Ştiu că nu mi se cuvine
Raiul tău aşa frumos.
Cât am stat cu tine-n cuie
De la tine am aflat
Că în ceruri nu se suie
Decât cel de tot iertat.
Oare cum e cu putinţă
Să-ndrăgeşti un greşitor,
Dup-atâta suferinţă
Înaintea tuturor?
Ce secret păstrezi în palmă
Că nimic nu te-a înfrânt?
Nici ocară, nici sudalmă,
Chiar nimic de pe pământ?
Tu eşti unic, aşa-mi spune
Gândul meu cel mai ascuns.
Pot să-ţi fac o rugăciune
Până moartea n-a ajuns?
Aminteşte-ţi şi de mine
În împărăţia ta.
Şi de-a mele lungi suspine
Niciodată nu uita.
"Azi vei fi cu al meu Tată
Fericit în paradis.
Eşti iertat de vina toată
Pentru ruga ce mi-ai zis."
Ce cuvinte neuitate,
Pentru mine un proscris!
Nu mi-ai reproşat păcate,
Ci o poartă mi-ai deschis.
Pot să mor de fericire,
Doamne, tu m-ai cucerit.
Nu ştiam că eşti iubire,
Pentru mine răstignit.
Pr. Eugen Budău
