Moment liric: "Florii"
Ai intrat, Isuse, în Ierusalim
Şi lumea te-a primit cu ramuri de măslin,
Ştiai de-atunci că noi doar spunem că iubim
Dar tu te pregăteai de lacrimi şi de chin.
Nu ai certat pe nimeni, nu te-ai împotrivit,
Şi crucea tu ţi-ai dus-o, Rege al omenirii
Şi ţi-ai lăsat şi trupul să fie schingiuit,
Ca noi să înţelegem un pic din legea firii.
Trebuia să-nvăţăm să trăim asumat
Iubirea-ntre noi să fie prezentă, reală,
Să iertăm, că şi tu ne ai iertat,
S-aducem vindecare acolo unde-i boală.
Şi noi ce am făcut de 2000 de ani încoace
Ce ne au transmis strămoşi şi stră-strămoşi?
Am învăţat că-i greu şi timpul nu se-ntoarce
Am învăţat să fim ticăloşi, mincinoşi...
Nu de la tine, Doamne, aceste-am învăţat,
Ci ne am luat după călăii tăi
Şi totu-n viaţă s-a schimbat...
Generaţii de mişei şi de răi.
N-am învăţat că după suferinţă te purifici şi învii,
Pe cei ce ne iubesc noi i-am trădat,
Am preferat să sufere alţii
Şi-am adunat păcat după păcat.
N-am învăţat nici sinceri să fim şi cumplit...
Am crezut că adevărul aduce umilinţă
Şi-n minciuni ne-am mânjit, ne-am rănit
N-a mai rămas nimic curat în biata fiinţă.
Am lăsat moştenire ură şi blestem
Traume cărăm după noi
Prieteni de prieteni se tem
Trăim în frică şi noroi.
Dar, Doamne, mai intră o dată
În Ierusalim şi-n fiece suflet sortit azi pieirii
Salvează-ne, Doamne şi şterge de-ndată
Toată meschinăria omenirii.
Încă e timp să-nvăţăm a fi buni şi-nţelepţi
Chiar dacă asta cere răbdare
Să nu provocăm, să fim drepţi
Pentru rău şi minciună noi s-aducem iertare.
Ramuri în mână am strâns cu credinţă
Ca semn că totuşi noi vrem vindecare
După durere ne-arăţi biruinţă
Încă e greu, încă doare.
Iartă păcatul, iartă-ndoiala,
Iartă minciuna, răutatea şi vina
Citeşte-ne pe chip dorinţa şi sfiala
Şi-adu-ne, o Doamne, Lumina!
Ecaterina Croitor
