Moment liric:
Preotul
În viaţa noastră, cea de trudă plină,
Subtil, discret, apare o prezenţă,
Din cel dintâi moment de existenţă,
Cerem intens, fiinţa lui deplină.
E preotul, menirea lui senină,
Durere, chin, în Domnul, le alină!
E întrebat mereu când vine răul,
Comunităţi, familii în dileme,
N-au consistenţă şi valori perene,
Şi-aşteaptă de la el s-astupe hăul.
E preotul, înţelepciunea lui senină,
Durere, chin, în Domnul, le alină!
Botez, căsătorii, înmormântări,
Îi cerem festivist să le adopte,
Să împlinească ferm a noastre pofte,
Nu vrem să ştim de-a sale frământări.
E preotul, răbdarea lui senină,
Durere, chin, în Domnul, le alină!
Ne înfundăm în sensuri fără sens,
Şi-i cerem lui, cu noi ca să trăiască,
Filon ascuns din devenirea noastră,
Ce-l arde-ncet şi mistuit, intens.
E preotul,în mila lui senină,
Durere, chin, în Domnul, le alină!
Ba-l mai certăm când încercarea vine,
Spunându-i răspicat: De ce, părinte?
Boscorodind fără de rost cuvinte,
Şi n-auzim, noi, surzi, a lui suspine.
E preotul, iubirea lui senină,
Durere, chin, în Domnul, le alină!
Copii şi tineri, ei, cei mai buni în gând,
Descoperă prin el a lor chemare,
În vii speranţe, spre îndestulare
În inimi şi în suflet, fremătând.
E preotul, în puritatea lui senină,
Durere, chin, în Domnul, le alină!
În vremi fără dreptate, vremuri crunte,
Schimbând sublim, cu-n tată, a lui soarte,
A mers ferice, spre cel drum de moarte,
Greul urcuş pe-al suferinţei munte.
E preotul, în jertfa lui senină,
Durere, chin, în Domnul, le alină!
Şi el e om, ca noi, da-n har şi cu sfânt ţel,
Ne pregăteşte drumul mântuirii,
În cinste să păstrăm, în semnele iubirii,
Un loc ales, în suflet, pentru el.
E preotul, carisma lui senină,
Durere, chin, în Domnul, le alină!
*
"Un mic semn de mulţumire pentru cei care sunt «lumina lumii» şi «sarea pământului», preoţilor răposaţi, preoţilor care ne îndrumă pe greul urcuş spre izvoare, pe râul vieţii, cărora le spun: «La mulţi ani!»".
Martin Cata
