Moment liric: "Cu Duhul Sfânt, Mângâietorul"
Slavă Ţie, Duh Preasfânt,
C-ai coborât pe pământ,
Trimis de Fratele-Cuvânt,
Şi Tatăl, de Iubire frânt,
Pentru a fi nou legământ...
Întreaga lume a aflat
Că Duh preasfânt şi preacurat,
Cutreierând neîncetat,
Culege rodu-nsămânţat
De EL, Cuvânt înmiresmat...
Mângâietor prin excelenţă,
Produce prin Sa prezenţă,
Act de Iubire şi clemenţă,
Har peste har din abundenţă,
Având curaj şi coerenţă...
Lumina Sa dumnezeiască,
Face, deseori, să crească
Rod în patria cerească,
Unde pacea e firească,
Dispusă mereu să domnească...
Regatul lumii este-nvins
De Focul viu ce a cuprins
Pe cel ce vrea să fie-ncins
Cu dor de cer, cu foc nestins
Ce-adânc lucrează, neatins...
Tresaltă tundra, dă bineţe,
La gestul Său plin de tandreţe
Ce-nlătură orice tristeţe,
Dezvoltă-n ea lucruri măreţe,
Dându-i o nouă frumuseţe...
Şi apa mării se-nfioară,
Convoacă locatari "afară"
Să salte toţi din aripioară,
Purtaţi de valuri subţioară,
Căci Duhul Sfânt la ei coboară...
Copacii falnici din pădure
Încearcă toţi să se adune,
Să-nalţe caldă rugăciune
Văzând că, iată, nu apune
Pe crengi verdele-tăciune...
Muntele e-n sărbătoare,
Învie floare după floare
Şi iarba creşte tot mai mare
Înfiorându-se de-o boare
Ce umple cald întreaga zare...
La poale, lanuri legănate,
De spice multe şi bogate
Trimit solii înmiresmate
Duhului, ce le-a dat toate,
Trecându-le chiar şi prin moarte...
Doar omul este întrebat
Dacă e voie de întrat,
Dacă-i primit cu-adevărat,
Şi are cărări de urcat
Spre cel ce-i viu, Cel înviat...
Lumina, care vrea să vină,
Doar Duhul poate s-o întreţină,
Prin adierea Sa divină,
Umple-ncet vis în grădină,
Totu-i cu rost, toate se-nchină...
Emil Bejan
